Aici este trebuință să facem următoarele:
1. Să ne amintim că am venit la bolnița lui Hristos, unde doctorul văzut este preotul, iar cel nevăzut – Însuși Hristos.
2. Să ne spovedim păcatele noastre fără de amăgitoare rușine.
3. Să nu ne dezvinovățim.
5. Să nu ne spovedim cu pălăvrăgeli fără de nici o însemnătate.
6. Să vorbim pe scurt, dar precis despre fiecare dintre păcatele noastre.
7. Să nu descoperim păcatele străine și să trecem cu vederea, cât este cu putință, numele persoanelor care ne-au atras către păcat ori care din vina noastră au păcătuit cu noi.
8. Să nu ne lăudăm în fața duhovnicului cu vreo oarecare virtute.
9. Să nu aruncăm vina asupra altora, ci numai asupra noastră.
10. Să avem o sinceră dorință, ca de atunci înainte să nu mai greșim.
Din Arhimandrit Serafim Alexiev, Leacul uitat – Sfânta Taină a Spovedaniei, Editura Sophia, București, p. 68-69
https://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/04/04/cum-se-explica-faptul-ca-realitatea-tv-a-inceput-sa-faca-propaganda-ecumenismului-si-lui-florian-bichir-care-cocheteaza-cu-masoneria/
RăspundețiȘtergerehttps://raduiacoboaie.wordpress.com/2015/04/04/pentru-ce-am-fost-bagati-in-nato-si-ue-pentru-resurse/
RăspundețiȘtergere