Tin minte ca, înainte de a vorbi cu mine, a vorbit cu o femeie care îi aratase fotografia cu fiica ei, dorind s-o marite. Când i-a aratat fotografia, Parintele a repezit-o, spunându-i ca nu-i ghicitor si nici vrajitor si i-a spus sa plece. Am ramas blocat pentru ca si eu aveam la mine o fotografie, unde eram eu, sotia si cei doi copii ai nostri. Dar cum sa mai îndraznesc sa i-o arat!? Când a ajuns în dreptul meu, s-a uitat undeva sus, într-un colt al bisericii cu o privire atât de dragastoasa si parca rugatoare în acelasi timp. Doamne, ce ochi frumosi avea, ce albastru curat si frumos! Nu am vazut niciodata în viata mea asa ochi minunati! Avea ceva dumnezeiesc în ei si în toata fiinta sa. Iar eu am gândit în acel moment, repet, am gândit doar, precis i s-a aratat cineva - vreun înger sau vreun sfânt - si vorbeste cu dânsul, spunându-i ca l-am visat si m-a chemat. Iar Parintele, fara sa coboare privirea aceea minunata, raspunse la gândul meu, în auzul tuturor, zâmbind usor: ”Nu ma, ma uit asa, ca pictor ma.” Stia ce am gândit! (Bogdan Juncu - Fagaras)
“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu