Subsemnatul, Ieromonah Arsenie Boca, de la mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus-Făgăraș, declar următoarele:
Întrebare: ”Când v-ați înscris în mișcarea legionară?”
Răspuns: În mișcarea legionară n-am fost înscris niciodată.
Î: ”Cine va înscris?”
R: Neînscriindu-mă, nu m-a înscris nimeni.
Î: ”Dac-ați fost simpatizant?”
R: Neutru și independent de orice politică.
Î: ”Ce legionari ați cunoscut?”
R: Fiind la București, pentru studii, între 1933-1938, am văzut pe căpitanul Codreanu, dar n-am vorbit cu el niciodată. Cunosc pe Pătrașcu, dar pe el numai datorită faptului că a venit la mănăstire să se spovedească. A fost de vreo două ori la mărturisire în 1947. A mai fost și în 1948, dar, locuind în apropiere, a fost simplu trecător. Legături politice cu el n-am avut, decât cele strict preoțești. Au mai trecut pe la mănăstire și alți foști legionari, atât [de] prin comunele învecinate țărani, cât și de mai departe, dar n-am avut discuții politice ci numai duhovnicești. Ba mai mult, aflându-le starea politică le-am dat insistent sfatul de a se astâmpăra și de a renunța la pistol, la răzbunare și alte păcate. I-am făcut să înțeleagă că stăpânirile se orânduiesc de sus, iar ce de jos nu au decât să le primească.
Mai cunosc pe avocatul Mateiaș din Făgăraș; a venit de vreo 3-4 ori. Ultima dată a venit acum la ”Vinerea Izvorului”, 7 mai 1948.
Mai cunosc pe ierodiaconul [Cristofor] Dancu, care, pe vremea când studiam la București, aparținea de mănăstirea Cernica. Pe Victor Dobrin din Arpaș, pe Gheorghe Apostol, care ne-a lucrat ceva tâmplărie și l-am primit provizoriu ca să-l vedem dacă poate fi primit definitiv. Ori el era fugar.
Î: ”Ce rol și unde ați fost în intervalele 6 septembrie 1940 - 25 ianuarie 1941?”
R: Eram întors din Sfântul Munte, Grecia, călugărit la Paști, 1940 la mănăstirea Brâncoveanu cu slujba de ierodiacon, unde am stat în continuare.
Î: ”Deci ați avut un rol în timpul rebeliunii?”
R: Nici un rol.
Î: ”Ce legături ați avut cu legionarii de la data de 1941-1948?”
R: Singurele legături ce le-am avut cu legionarii au fost cele spirituale, care sunt firești între preot și credincioși. Iar între noi preoții (pr. Gh. Malene și pr. Uria), cele normale de colegi.
Î: ”Cu ce conducători ai mișcării legionare ați avut legături?”
R: Singur cu Pătrașcu, legături duhovnicești, cum am spus; de asemenea, am cunoscut ca prieten și pe av. [Virgil] Mateiaș.
Î: ”Cine conduce mișcarea legionară din regiune?”
R: Nu am nici o cunoștință precisă. Știu că Pătrașcu este din Sâmbăta și probabil el ar putea fi.
Î: ”Cu ce sume ați cotizat pentru mișcare și când?”
R: N-am cotizat și nu mi s-a cerut.
Î: ”Ce ziare sau broșuri clandestine ați primit în anii de urmă?”
R: N-am primit politice, dar sectare mi s-au trimis broșuri mici tipărite la București, de la adventiști.
Î: ”Unde și în ce țări ați umblat și ce români ați cunoscut în țările în care ați umblat?”
R: N-am călătorit decât în Grecia, la Sfântul Munte, unde n-am întâlnit decât călugări de toate neamurile, iar printre ei și românii: Părintele Teodosie Domnaru, Păr. Antipa Dinescu, Gherontie și alții. În afară de aceștia, am fost pe la legația română din Tesalonic. La Atena n-am fost. Călătoria a fost în 1939-1940. M-am reîntors în țară la 8 iunie 1940.
Î: ”Dacă intenționați să vă ascundeți în munți sau nu?”
R: De a mă ascunde în munți n-am nici un gând; dar de a mă retrage la o chilie, pentru care am învoirea stăpânirii, asta aș avea de gând.
Aceasta-mi este declarația pe care o dau și o semnez, Ierom. Arsenie
7 iunie 1948
ACNSAS, fond informativ, dosar 2637, vol. 2, f. 114-115.
(Extras din ”Părintele Arsenie Boca în atenția poliției politice din România” de George Enache și Adrian Nicolae Petcu, pag, 95-96)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu