INTERVIU: Gheorghe Petreus, intre patul suferintei si dragostea de Dumnezeu

Gheorghe Petreus s-a nascut pe 5 iunie 1967 la Botiza, iar pana la varsta de 11 ani a avut parte de o copilarie fara griji. Dar, viata i s-a schimbat intr-o singura clipa, pentru totdeauna. O boala (poliartrita reumatoida) a pus stapanire pe trupul sau, aceasta imobilizandu-l la pat pentru tot restul vietii. Toate eforturile medicilor din diverse spitale ale tarii s-au dovedit zadarnice.

Desi a vrut sa se sinucida, Dumnezeu nu l-a lasat, iar Biblia i-a schimbat viata. A reusit sa scrie chiar si o carte, “Sublimul suferintei”, pe care a lansat-o in vara lui 2009, la Caminul Cultural din localitatea natala. Despre aceasta si alte lucruri din viata sa, Gheorghe Petreus a acceptat sa raspunda la intrebarile ZiarMM.ro, scriind la laptop cu un carlig de sarma.

Reporter: Cum e sa stai o viata intreaga in scaunul cu rotile?

Gheorghe Petreus: Eram un copil ca toti copii, fara griji si fara probleme de sanatate. Aveam doi parinti minunati care imi ofereau toata dragostea lor. In jurul varstei de 11 ani si jumatate, o boala grea a pus stapanire asupra trupului meu, cu toate ca am fost internat la spitalele din Sighet, Cluj, Timisoara etc. Aceasta boala m-a imobilizat la pat, neputand sa fac nimic, nici sa mananc cu mana mea. Am trecut printr-o perioda foarte grea, aveam dureri groaznice, iar gandul ca n-am sa mai pot umbla niciodata m-a daramat din toate punctele de vedere, ajungand pana in momentul in care am vrut sa imi iau viata, crezand ca aceasta este unica solutie de a scapa de starea groaznica in care am ajuns.

Rep: Care este relatia cu Dumnezeu?

G. P.: Din fericire pentru mine, am inceput sa citesc Sfanta Scriptura. Pentru mine era ceva nou, necunoscut, era o lume noua pentru mine, o lume total diferita de lumea pe care o traiam si o cunosteam. Pot spune ca in acest mod L-am cunoscut pe Dumnezeu, Tatal si Creatorul nostru, al tuturora, scopul jertfei lui Iisus Hristos pe cruce si menirea noastra pe acest pamant. Din acele clipe pot spune ca viata mea s-a schimbat cu totul, am inteles ca suferinta mea e o incercare, un har in trupul meu si ca, daca resping aceasta incercare, Il resping pe Dumnezeu, iar daca o accept, Il accept pe Dumnezeu si planurile Lui referitoare la persoana mea. Au trecut 34 de ani de incercari, necazuri si durere, au fost clipe in care am cazut zdrobit sub povara greutatilor, dar intotdeauna, chiar si in cele mai grele clipe, am simtit prezenta Lui Dumnezeu si ajutorul Lui.

Rep: Acum cine va ajuta si va este alaturi?

G.P.: De 10 ani mi-am pierdut mama, iar anul trecut pe tata, ramanand singur sa imi continuu lupta pe care am inceput-o atunci cand eram copil. Am multe necazuri si multe greutati si mereu simt lipsa mamei mele, care mereu a fost mereu langa mine si m-a ingrijit cu multa dragoste si mult respect. Marea mea binecuvantare, care pot spune ca vine de la Dumnezeu, este ca am vecini si prieteni adevarati, buni credinciosi, care fac tot ce este posibil sa imi alunge durerea si singuratatea cu care ma confrunt zi de zi.

Rep: Ati scris chiar si o carte pornind de la ideea suferintei si increderea in Dumnezeu…

G.P.: La indemnul unei bune prietene am scris o carte pe care am si publicat-o, “Sublimul suferintei”, o carte de suflet si un mesaj pe care am vrut sa il transmit oamenilor, ca, indiferent de ce suntem, cum aratam sau ce avem fara Dumnezeu, suntem doar niste simple farame de tarana, poti sa fii bogat sau sarac, bolnav sau sanatos, fara credinta si iubire de Dumnezeu si aproapele suntem niste oameni cu sufletele pustii si goale.

Rep: Ce va mai doriti de la viata?

G. P.: Ca orice om am vise si dorinte, imi doresc foarte mult sa vad marea, pe care nu am vazut-o niciodata, mi-as dori sa vad pace, bucurie si intelegere intre oameni, sa dispara ura, mandria si egoismul, care din pacate a pus stapanire pe noi. Sunt fericit ca exist si am in ceruri un Dumnezeu care ma ocroteste si are grija de mine, iubesc natura cu toate frumusetile ei, daruiesc iubire, bunatate si tot ce am mai bun, chiar daca in schimb primesc jigniri si vorbe care dor.

Rep: Care este gandul care trebuie sa ne insoteasca in viata?

G.P.: Doresc ca harul si dragostea Lui Dumnezeu sa fie cu voi cu toti, sa va aduca pace si liniste in suflet si sa va fereasca de tot ce este rau. Sa nu uitam niciodata ca toate cate sunt pe acest pamant sunt trecatoare, precum si noi suntem trecatori, nemuritor e doar sufletul nostru pe care va rog sa il pastrati frumos, curat si plin de spiritualitatea Lui Dumnezeu.

Vlad HERMAN

Tweet

Introdu e-mailul pentru abonare: