Începem dezvăluirile de azi, pagini cumplite din „Dosarul Secret” al vaccinurilor, cu interviul luat de Cristela Georgescu reputatului Profesor Dr. Pavel Chirilă. Citiţi, înţelegeţi şi…povestiţi şi celor care nu ştiu!!!
1.Domnule doctor, care este schema de vaccinare pentru un copil în România?
Până la 3 ani, schema de vaccinare propusă de Ministerul Sănătăţii, cuprinde… 26 de vaccinuri (incluzând şi rapelurile); chiar dacă nu sunt 26 de înţepături se ajunge la aceasta cifră datorită polivaccinurilor ( ex: Infarix conţine 6 tulpini).
2.Ce inseamna schema obligatorie si cate vaccinuri cuprinde ea? Dar cea optionala?
Noţiunea de obligatoriu şi opţional este… falsă. Nici o vaccinare în Europa nu este obligatorie. Zic medicii de familie că este obligatorie, dar legal nu este. Reglementarea românească prevede obligativitatea medicului de a vaccina copilu ldacă părinţii cer lucrul acesta şi dacă nu există contraindicaţii.
3.De cand si cum s-a ajuns la un numar atat de mare de vaccinuri?
În urmă cu 30-40 de ani exista o schemă minimală de vaccinuri. Pe măsură ce laboratoarele au preparat noi vaccinuri, medicii (la indicaţia Ministerului Sănătăţii) le-au prezentat populaţiei ca „benefice”, „necesare” şi „obligatorii”…
4.Cand, cine si cum au fost facute aceste scheme? Care sunt legile care le reglementeaza? Cum pot fi ele modificate?
Ministerul Sănătăţii şi organismele afiliate (epidemiologie, comisii superioare de vaccinologie, programe de prevenţie, etc.) sunt cei care prezintă şi recomandă vaccinurile medicilor de familie. Legea este bună: vaccinările nu sunt obligatorii (în baza Cartei drepturilor omului, în baza Cartei drepturilor pacientului, a dreptului la liberă decizie, etc).
5.In Romania, fata de alte tari (de ex. Austria, unde planul de vaccinare are doar statut de recomandare) planul de vaccinare obligatorie este o conditie pentru a putea fi inscris la gradinita, scoala, activitati colective. De ce nu avem dreptul la optiune?
Decizia de a nu înscrie un copil la şcoală sau grădiniţă pentru că nu e vaccinateste un alt abuz, de data aceasta al directorilor de şcoală şi grădiniţă; în special ale celor de stat (pentru că salariaţii statului nu au libertatea de gândire şi decizie a celor privaţi). Nu există nicio reglementare a Ministerului Educaţiei sau a Ministerului Sănătaţii care să condiţioneze înscrierea la şcoală de vaccinările făcute. În realitate avem dreptul la opţiune. Dacă s-ar merge în justiţie părinţii ar câştiga întotdeauna.
6.Care ar fi solutia ca totusi copilul sa urmeze un parcurs normal social, daca nu este vaccinat?
Societatea civilă are două soluţii:
-să reacţioneze şi să impună legea;
-să-şi înfiinţeze şcoli private care sunt dispuse să respecte legea copiilor.
7.Ce risca medical un parinte care refuza sa urmeze schema de vaccinare?
Pentru a vă răspunde la această întrebare vă dau un singur exemplu: România este cea mai vaccinată ţară contra tuberculozei şi de ani de zile este prima din coada Europei la incidenţa şi prevalenţa tuberculozei. Ţările nordice nu şi-au vacciant niciodată şi nu işi vaccinează populaţia împotiva tubercuozei. Şi nu au nici un caz de tuberculoză sau au o incidenţă foarte mică.
8.Care este legislatia europeana in materie de vaccinare? Dati-ne va rugam exemple din alte tari membre UE?
Legislaţia europeană este identică cu a noastră: niciun vaccin nu este obligatoriu, este doar opţional (adică se face la cerere).
9.Credeti ca vaccinarea a devenit de fapt „o afacere” bazata pe teama indusa si lipsa de informare?
Exact. Aţi anticipat răspunsul.
10.Unde se pot informa parintii in mod complet si eficient despre tematica vaccinarii?
Pentru specialişti - în studiile de specialitate, pentru publicul larg - pe site-urile dedicate vaccinurilor. Este suficient să acceseze cuvântul cheie „vaccin” sau „vaccinare” sau „vaccinuri”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu