1. Aceste cuvinte le-a spus Domnul tău, fiule. Acestea Le-a spus Evreilor necreştinaţi a căror inimă, din pricina păcatului strămoşesc şi păcatului lor, se preschimbase in izvor nu al vieţii, ci al morţii şi a toată putreziciunea.
2. Inima este un izvor, iar gura este un rau. Iar că aşa stau lucrurile dă mărturie Atoateştiitorul, Care in trup a umblat pe pămant, cu aceste cuvinte: Din prisosinţa inimii grăieşte gura. (Mat. 12:34) Aşadar, limba noastră este vestitorul inimii noastre. Ce cuvinte sunt in inimă, aceleaşi cuvinte-s şi pe limbă; şi ce uraciune e in inimă, aceeaşi uraciune-i şi pe limbă. Ceea ce se află in inimă se varsă şi se prelinge pe buze.3. Adâncă e inima omului, zis-a prorocul. O, Doamne, cat de adancă e inima omului! In inima omului totul se poate cuprinde, dar numai Tu, Dumnezeul nostru, o poţi cuprinde. Şi curăţia ingerilor şi necurăţia iadului işi poate găsi locul in inima omului. Barometrul inimii omului are insemnate toate gradaţiile, de la talpa iadului pană in tăria cerurilor.
4. De aceea s’a zis: Mai inainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa. Izvorăşte viaţă dacă o păzeşti; iar, de nu o vei păzi, va izvori toată uraciunea.
5. Şi una, şi alta. Aşadar, păzeşte şi păstrează izvorul vieţii din tine, ca să nu se tulbure. Tu eşti botezat, şi botezul e mare lucru. Eşti imbăiat in apă şi in duh. Fiul lui Dumnezeu s-a pogorat şi te-a imbăiat, precum o maică işi imbăiază pruncul murdar. El a curăţit inima ta şi a făcut-o izvor al vieţii. Şi tu, ce faci? Oare nu eşti fără de minte cand păcătuieşti? Oare prin păcat nu preschimbi izvorul vieţii intr-un izvor al morţii?
6. O, Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea eşti, cat de bine este pentru om a-şi preda inima in mainile Tale decat a o călăuzi cu propriile maini! Cu adevărat primejdios lucru este pentru om a-şi călăuzi inima cu muritoare maini! Tu, Doamne, dintotdeauna ai ştiut asta. Iar Tu, indată ce i-ai dăruit omului inima – această nemărginită şi tainică minune! – părinteşte l-ai sfătuit: Fiule, dă-mi inima ta! Adică, intoarce dar din darul Meu, pentru a nu-l pierde.
7. Mulţi vorbesc despre voia slobodă a omului. Sunt oameni slobozi intru bine, iar alţii slobozi intru rău. Slobod intru bine este cel ce işi predă libertatea celui mai slobod, adică Celui ce este cel mai slobod, ca să o folosească spre bine. Slobod intru rău este cel ce vrea să folosească singur libertatea sa, şi atunci, fără să bage de seamă, o predă Tiranului, celui ce este cel mai lipsit de libertate.
8. Oare nu ai văzut vreun copil căruia maica i-a dat cuţitul să taie paine, şi copilul ţine cuţitul, iar mama ţine cuţitul copilului? Aşa, de fapt, mama e cea care taie cu cuţitul, chiar dacă copilului i se pare altminteri. Dacă copilul impinge mana mamei, atunci nu va tăia painea, ci se va tăia pe sine. Oare nu este aceasta chipul libertăţii omeneşti? Oare nu este pildă despre cei slobozi intru bine şi cei slobozi intru rău?
9. O, cel ce eşti slobod intru cele bune, foloseşte-ţi libertatea dăruită pentru a da inima ta Domnului spre călăuzire. Va rămane a ta şi o vei purta in sine, iar El o va călăuzi.
10. In această a patra săptămană a Postului Mare, adu-ţi aminte de infricoşatele, dar adevăratele cuvinte al Mantuitorului tău despre inima pe care nu o călăuzeşte Dumnezeu şi de toate cele ce se ies din această inimă. Aminteşte-ţi şi infricoşează-te amintindu-ţi.
11. Lasă-te intru totul lui Dumnezeu şi spune-i in rugăciune:
Tată, in mainile Tale imi predau inima. Fă din inima mea ce ştii, ca din ea să iasă gandurile bune, şi viaţa, şi credincioşia in căsătorie, şi sfanta dragoste, şi cinstirea avuţiei străine, şi mărturisirea cea dreaptă, şi slăvirea şi lăudarea sfantului Tău nume. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu