Vă punem înainte o mărturie primită pe adresa redacţiei, a unei femei simple, dar care a păstrat aprinsă în vatra inimii sale ceea ce mulţi dintre noi, astăzi, am pierdut: o credinţă neclintită în ajutorul şi mila lui Dumnezeu. Citindu-i scrisoarea, ne-am dus cu gândul la cuvintele Părintelui Serafim Rose adresate omului postmodern: „Deoarece suntem atât de complicaţi, cu minţile noastre moderne şi reci, socotim că trebuie să găsim răspunsul undeva şi să îl arătăm cu degetul. Singurul lucru care ne poate izbăvi este simplitatea. O putem dobândi dacă ne rugăm lui Dumnezeu în lăuntrul inimii să ne facă simpli; dacă nu ne considerăm a fi atât de înţelepţi” – căci simplitatea şi smerenia sunt „calea cerului”. (R.H.)
Multe sunt minunile pe care le-a făcut Dumnezeu, Maica Domnului şi toţi Sfinţii la care am strigat. Deşi medicii mi-au spus că o să nasc copii cu malformaţii, cu ajutorul lui Dumnezeu i-am născut sănătoşi. Cu toate că au fost probleme în timpul sarcinilor (am Rh negativ), chiar hemoragie, eu mi-am pus toată nădejdea în Dumnezeu şi Măicuţa Domnului – şi m-au ajutat foarte mult.
La primul copil, am fost operată de două ori la un sân, apoi mi-au apărut ganglioni şi am fost trimisă la oncologie şi nu m-am dus. Am alergat la duhovnic, care mi-a spus să merg la Sfântul Maslu şi să mă ung cu ulei sfinţit în semnul Sfintei Cruci, şi după câteva săptămâni mi-au dispărut total. Doctorul a spus că nu voi mai putea alăpta nici un copil – şi am alăptat alţi şapte copii, chiar şi până la doi ani.
Al doilea copil, la trei luni a făcut meningită meningococică cu septicemie. Când m-au internat, m-au întrebat dacă mai am copii acasă, că acesta moare. După trei zile de comă profundă (i-am aprins şi lumânarea, spunând „Tatăl nostru” şi „Maica Domnului, te rog, nu mi-l lua!”) şi-a revenit. Medicul a spus că nu va merge în picioare şi nu va vorbi niciodată. Am plâns şi L-am rugat pe Dumnezeu, aşa cum am putut eu. Mergând la duhovnic, mi-a spus că o să fie bine; să merg la Sfântul Maslu cu fetiţa, şi să fac şi acasă trei Sfinte Masluri. Şi, minune! La un an mergea, era isteaţă şi vorbea câteva cuvinte. Pentru toate i-am mulţumit Preasfintei Născătoare-de-Dumnezeu, care nu trece pe nimeni cu vederea, din cei ce se roagă ei.
La al treilea copil am trăit cea mai mare durere a vieţii mele: fetiţa mea, Maria, s-a opărit cu apă fierbinte, din neatenţia mea, şi după şapte zile de suferinţă a făcut hemoragie internă şi a murit. Avea trei ani şi jumătate. De atunci am învăţat să mă pun în locul celui care suferă; altfel gândesc. Toate aceste încercări m-au apropiat mai mult de Dumnezeu, m-au întărit în credinţă şi m-au făcut să spun în toate: „Doamne, fie voia Ta”.
La a patra sarcină am început să şchiopătez şi am aflat că am o hernie de disc. După aproape un an de dureri şi tratamente, m-am operat. După operaţie, medicul a spus: „Nici o sarcină!”. Dar am mai născut patru copii, peste 4 kilograme toţi. Fără ajutorul lui Dumnezeu nu reuşeam să le duc la bun sfârşit, lucru pentru care dau slavă Domnului – pentru toate şi de toate.
Am înţeles că oricât de păcătoşi am fi, dacă stăruim în rugăciune, Măicuţa Domnului ne ajută.
O altă minune a făcut-o Sfântul Efrem cel Nou şi Maica Domnului cu fetiţa mea cea mică, de doi ani şi jumătate; ea a băut diluant şi a rămas pe braţele mele ca şi moartă. Am strigat la Sfântul Efrem din toată inima să nu mă lase, i-am pus tălpiţa Maicii Domnului de la Pociaev pe piept şi am început să fac acatistul Sfântului Efrem cel Nou. Când am terminat acatistul, fetiţa s-a ridicat şi a început să meargă prin curte. M-am uitat în gura ei şi nu mai avea nimic! Am mulţumit Domnului, Maicii Sale şi Sfântului Efrem.
Rog pe toţi cei care vor citi aceste mărturisiri să fie convinşi că, dacă strigăm la Dumnezeu, la Maica Domnului şi la Sfinţi din toată inima, ei vin şi ne ajută, şi nu ne lasă niciodată!
Elena Neagu
(Dumbrava Roşie, jud. Neamţ)
Articol publicat în Revista Familia Ortodoxă nr. 53 (Iunie 2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu