duminică, 16 aprilie 2017

Sfântul Justin Popovici: În istoria neamului omenesc, nimic nu este atât de sigur cu exactitate ca Învierea Dumnezeului-Om Hristos

Cuvânt al Sfântului Justin Popovici la ultimul Paști pe acest pământ
(Paștile anului 1979, Mănăstirea Celie, Valievo)
Hristos a înviat! Adevărat a înviat!
Și ne aduce nouă toate veșnicele adevăruri: adevăruri despre om, despre Dumnezeu, despre viaţă, despre dragoste și dreptate, despre păcat și moarte, despre rai, despre iad, despre biruinţa asupra morţii, asupra păcatului și asupra iadului, despre timp și despre veșnicie, despre Mântuitorul și mântuire, în general despre orice, care era indispensabil existenţei omenești, pentru viaţa cea veșnică în lumea lui Dumnezeu, văzută și nevăzută.
Da, toate aceste adevăruri se unesc cu unica atotadevărată Înviere a Domnului Iisus Hristos, pentru că aceasta este biruinţa asupra păcatului, asupra morţii și asupra diavolului, dar în același timp și certitudinea fiinţei omenești prin Aceasta despre viaţa veșnică. De aceea și ÎnviereaDumnezeului-Om Hristos, în realitate cuprinde în fiinţei întreaga mântuire, după cum de asemenea și întreaga viaţă a fiecărui creștin. Acesta este motivul că Învierea este unica biruinţă împotriva morţii, a păcatului și a diavolului. Numai cu Aceasta s-au înfăptuit toate, s-au arătat toate și s-au dat toate. La Aceasta se referă toată Evanghelia: Înviere = MântuireEvanghelie a Învierii = Evanghelie a mântuirii. Pentru aceasta Domnul cel Înviat este unicul Mântuitor, dar și Mântuitorul este unicul Care a înviat. Acesta este și motivul pentru care de Dumnezeu insuflatul Apostol Pavel întreaga Evanghelie o îndreptează spre Înviere și întreaga iconomie dumnezeiesc-omenească a mântuirii la faptul Învierii (se subînţelege că Învierea presupune în mod natural Crucea și moartea). Acesta este faptul pe care Apostolul îl are ca Evanghelie și îl predă ca Evanghelie.

Într-adevăr, în această Evanghelie nu sunt toate de la Mântuitorul Dumnezeul-Om pentru om? Din această pricină, în Evanghelie nu se îngăduie nimic să se schimbe, nici să se adauge. Pentru că orice era necesar să se scrie în ea s-a scris. Adică tot Dumnezeul-Om și toată inexprimabila Lui desăvârșire.
Întreaga Evanghelie este prezentă în Învierea lui Hristos și în Dumnezeul-Om cel Înviat. Și de vreme ce aceasta este realitate, atunci și mântuirea este asigurată pentru toţi oamenii, dar și pentru fiecare om separat, mântuirea de păcat, de moarte și de diavol. Dar oare această realitate este fiinţială, mărturisită, văzută, pipăibilă și, mai mult, autentică? DA, deoareceîn istoria neamului omenesc, nimic nu este atât de sigur cu exactitate ca Învierea Dumnezeului-Om Hristos și mult mai mult, nimic nu este atât de învederat și, mai mult, atât de multilateral demonstrat, precum și atât de dinamic mărturisit. Aceasta este realitatea care se transmite neîntrerupt de la generaţie la generaţie ca viaţă vie și putere făcătoare de viaţă, care izvorăște din Dumnezeul-Om Cel Înviat și de la Sfinţii Apostoli și de la Părinţii Bisericii, care în chip bogat, dar și adânc, insuflă și se revarsă asupra tuturor creștinilor, din veac în veac, din generaţie în generaţie și astfel tuturor până în ziua judecăţii.
Această realitate este o neîncetată trăire, însăși viaţa tuturor creștinilor de la Sfinţii Apostoli până la noi toţi, și de la noi până la acei ultimii, în ziua universalei Învieri a morţilor.
Aceasta este o realitate care se trăiește de către creștini ca fiinţa și conţinutul vieţii și existenţei lor. Pentru că orice este creștin decurge din Hristos, Dumnezeul-Om Cel Înviat: Rugăciunea; El o îndreptează spre Înviere și din pricina Lui spre Dumnezeul-Om Cel pururea viu. Credinţa în El este credinţa în Cel înviat și din pricina Lui în Dumnezeul-Om cel veșnic viu și dragostea în El și postul și smerenia și răbdarea și toate celelalte virtuţi pentru El; toate acestea sunt din Dumnezeul-Om Cel Înviat și mulţumită Dumnezeului-Om Cel Înviat. Dar și toate Sfintele Taine, împreună cu toate dumnezeieștile și izvorâtoarele de har puteri, ca și întreaga viaţă în El și în lumea aceea, toate acestea sunt din Dumnezeul-Om Cel Înviat și pururea viu și din pricina Lui și mulţumită Lui.
Pentru că dacă El nu învia, Evanghelia ar fi fost literă moartă pe hârtie. Pentru că dacă El nu biruia moartea, creștinismul nu ar fi existat. Cu siguranţă va fi existat atunci o oarecare învăţătură filosofică, ca de exemplu a lui Socrate, a lui Platon, a lui Kant, a lui Bergonoski. Doar El, care este pururea viu, pentru că este Domnul Iisus cel Înviat, dă astfel de puteri creștinilor – în viaţa lor: în viaţa cu credinţă, în viaţa cu dragoste, în viaţa cu rugăciune, post, în viaţa cu nemurire, în viaţa cu veșnica viaţă. Doar El, Cel pururea viu, îndreptează pe Mucenici la mucenicie, pe pustnici la pustnicia lor, pe Apostoli la apostolicitatea lor, pe Mărturisitori la mărturisirea lor, pe cei milostivi la milostenia lor, pe postitori la postirea lor, pe cei înfrânaţi la înfrânarea lor, pe cei iubitori de îndurare la iubirea lor și într-o propoziţie: pe toţi creștinii din toate veacurile la multilateralele virtuţi evanghelice în care coexistă viaţa după Evanghelie pentru mântuirea noastră. Și încă aceste realităţi infinite, acestea și atâtea vieţi încă, aceștia și atâţia Mucenici încă învederează că într-adevăr nimic și nimeni nu este în istoria lumii atât de mult puternic și atât de cu totul într-adevăr încredinţat (garantat) ca Dumnezeul-Om Hristos Cel Înviat și Sfânta Sa Înviere.
De aceea, această mărturie de la primii sfinţi ucenici ai lui Hristos, de la Sfinţii Apostoli: Aceștia au pipăit, ca înșiși văzători ai Cuvântului, dar L-au și propovăduit pe Dumnezeul-Om Cel Înviat. Oricare ar fi aceștia și lucrările lor, sunt doar o mărturie despre Dumnezeul-Om Cel Înviat. Apostolicitatea lor nu este nimic altceva decât o simplă și neîntreruptă mărturisire despre Domnul Iisus, Dumnezeul-Om Cel Înviat. Din orice lucru al lor provine și iradiază această a-tot-de-viaţă-făcătoare și nemuritoare a-tot-biruinţă a puterii lui Hristos, Dumnezeul-Om Cel Înviat și pururea viu. Pentru că numai continua comuniune cu Domnul cel Înviat a dat toate acele dumnezeiești și minunate puteri simplilor pescari din Galileea, așa încât să robească lumea prin dragoste și prin credinţă, fără sabie și daruri, ci dimpotrivă jertfindu-și chiar și sângele lor pentru Dumnezeul-Om Cel Înviat, pentru dumnezeiasca Sa vedere, pentru credinţa în El, pentru dragostea faţă de El.
Pentru aceasta, cu tot sufletul și cu toată fiinţa noastră strigăm atotfericiţi tuturor fiinţelor în toate lumile: Hristos a înviat!
traducere de monahul Leontie | articol apărut în revista ATITUDINI, nr. 22

Introdu e-mailul pentru abonare:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu