Pregătiți de-acuma să călătorim
Sus, în veșnicie, la Ierusalim.
Să am pașaportul – sufletul curat,
Căci la multe vame sunt verificat.
Vameșii acolo te opresc mereu
Și-ți arată fapte din trecutul tău.
Țin în mâinile lor negre o mulțime de zapise,
Căci păcatele de-o viață toate-n ele ne stau scrise.
Sufletul, cu frică mare, stă cu multă-ngrijorare.
Ce răspuns să dea la fiare?Că la diavoli, milă n-are.
Unii se rânjesc la tine, alții strigă cu asprime.
Alții vor să te lovească, cu privirea lor drăcească
Și te mint, și te-nconjoară, vor cu toți să te doboare
Și nu scapi din mâna lor, fără înger păzitor.
Sufletul, de frică mare, rar răspunde la-ntrebare,
Numa-un înger păzitor dă răspuns în fața lor.
La faptele destul de bune, dracii tot mai au ce spune
Și-i învălmășeală mare, diavolii-s mai rău ca fiarele.
Ei scrâșesc cu dinții lor, vor să te-arunce-n gol.
Numai un înger păzitor te scapă din mâna lor.
Calea este anevoiasă către patria cerească,
Căci la multe vame stai pân’ la poarta de la Rai.
Și-ți arată orice păcat pe care nu l-ai lepădat.
Și de n-ai mărturisire și preasfânta-mpărtășire,
Diavolii te trag în jos, către iadul cel pucios.
Se țin după tine scai, pân’ la poarta de la Rai.
Iar acolo plâng amar, că le-a fost munca-n zadar.
Iară sufletul curat vede bine c-a scăpat.
Și se duce-n veșnicie, la Domnul în Împărăție.
De aceea, cât trăim, fapte bune să sporim,
S-avem vistieria mare, să plătim la fiecare:
Privegheri și rugăciuni, multe, multe-nchinăciuni,
Milostenii să faci, la bătrâni și la săraci.
Să ai dragoste cu toți, să nu fii oprit la porți.
Iar la poarta de la Rai, mulți povățuitori să ai.
Sus, în veșnicie, la Ierusalim.
Să am pașaportul – sufletul curat,
Căci la multe vame sunt verificat.
Vameșii acolo te opresc mereu
Și-ți arată fapte din trecutul tău.
Țin în mâinile lor negre o mulțime de zapise,
Căci păcatele de-o viață toate-n ele ne stau scrise.
Sufletul, cu frică mare, stă cu multă-ngrijorare.
Ce răspuns să dea la fiare?Că la diavoli, milă n-are.
Unii se rânjesc la tine, alții strigă cu asprime.
Alții vor să te lovească, cu privirea lor drăcească
Și te mint, și te-nconjoară, vor cu toți să te doboare
Și nu scapi din mâna lor, fără înger păzitor.
Sufletul, de frică mare, rar răspunde la-ntrebare,
Numa-un înger păzitor dă răspuns în fața lor.
La faptele destul de bune, dracii tot mai au ce spune
Și-i învălmășeală mare, diavolii-s mai rău ca fiarele.
Ei scrâșesc cu dinții lor, vor să te-arunce-n gol.
Numai un înger păzitor te scapă din mâna lor.
Calea este anevoiasă către patria cerească,
Căci la multe vame stai pân’ la poarta de la Rai.
Și-ți arată orice păcat pe care nu l-ai lepădat.
Și de n-ai mărturisire și preasfânta-mpărtășire,
Diavolii te trag în jos, către iadul cel pucios.
Se țin după tine scai, pân’ la poarta de la Rai.
Iar acolo plâng amar, că le-a fost munca-n zadar.
Iară sufletul curat vede bine c-a scăpat.
Și se duce-n veșnicie, la Domnul în Împărăție.
De aceea, cât trăim, fapte bune să sporim,
S-avem vistieria mare, să plătim la fiecare:
Privegheri și rugăciuni, multe, multe-nchinăciuni,
Milostenii să faci, la bătrâni și la săraci.
Să ai dragoste cu toți, să nu fii oprit la porți.
Iar la poarta de la Rai, mulți povățuitori să ai.
MONAHUL IORDAN DE LA MĂNĂSTIREA SIHĂSTRIA TARCĂULUI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu