De fiecare dată mi se pare o laşitate şi o lipsă de omenie dacă vezi că se întâmplă o nedreptate sau cineva e în pericol și tu – nu intervii direct că poate te pui în pericol, dar să nu te duci să dai un telefon, să-ţi fie frică să dai un telefon? Doar ce făceai, anunţai poliţia: „Aveţi un caz acolo, mergeţi şi rezolvaţi-l!” Nu? Doar faci un act cetăţenesc!
De-asta putem să zicem că practic, ce s-a schimbat, arată că oamenii nu mai au valori, nu mai au nimic sfânt!
Nu, cu adevărat nu. Este impulsul ăsta primar, care ţine de animalitate, nu de omenie. Câinii care se hârâie între ei, mâţele care se bat pe teritorii; dacă intri pe teritoriul altui motan, motanul ăla te scarmănă – animalitate!
Şi Mişcarea Legionară reuşea, prin codul ei moral, să cultive aceste valori în tineret?
Da, bineînţeles. Era, de pildă, la problema pe care o discutăm noi, problema socială, era rezolvată prin următoarea lege – se numea Legea ajutorului reciproc – Ajută-ţi fratele căzut în nenorocire, nu-l lăsa. Sub niciun motiv! Ajută-l cum poţi, cât poţi, cu ce poţi, dar ajută-l! Nu trece pe lângă el cu indiferenţă.
Păi şi atunci de ce exista aşa, cumva, o respingere faţă de Mişcarea Legionară?
Păi tocmai de-aia! Cum să spun, este singura mişcare care este antimasonică fără să fie teroristă. Ea a avut câteva execuţii politice, câteva crime politice – ca să le numim chiar aşa, cu toată corectitudinea, dar foarte repede şi-au dat seama conducătorii Mişcării, şi-au dat seama că asta nu este o soluţie, nu este o soluţie să ucizi. O soluţie este să înlocuieşti răul, putregaiul, cu ceva sănătos, cu ceva bun. Şi asta nu puteai s-o faci decât cu oameni crescuţi în acest spirit.
Dar, practic, cei care au început să fie crescuţi în acest spirit n-au ajuns la maturitate.
N-au ajuns, pentru că masoneria şi-a dat imediat seama că este un duşman organizat. Ei nu se tem de duşmănii din astea individuale, personale, nu. Or Mişcarea Legionară, în special în partea politică a ei, era ca o armată. De-aia şi bolşevicii, când ne-au acuzat, ne-au spus „organizaţie paramilitară de tip fascist”. În actul de acuzare tot timpul aşa spuneau: „mişcare paramilitară de tip fascist”. Ceea ce n-au putut să probeze! N-au putut să aducă dovezi de fascism, de nazism, de terorism. Ca dovadă că la Nürnberg noi am fost scoşi de sub acuzaţiile care au fost aduse fascismului, nazismului şi -ismelor de felul ăsta. N-au putut să ne acuze, n-au avut cu ce. Şi atunci noi, într-adevăr, suntem un pericol egal cu pericolul creştin. Doar creştinii mai sunt atât de periculoşi pentru masonerie din toată lumea asta. Ca dovadă că ţelul lor este să distrugă creştinismul. Şi asta şi pe plan spiritual, pentru că dacă ea este – şi este! – o organizaţie demonistă, păi interesul diavolului este să-L învingă pe Iisus!
Dar acum credeţi că din această cauză au fost împiedicate orice încercări ale tinerilor de a se implica, de a mai constitui o mişcare, un partid creştin?
Este osândit la nereuşită, cel puţin la nereuşită, dacă nu la sancţiuni grave, din capul locului! Pentru că lupta este pierdută. Noi am ştiut că lupta este pierdută din momentul în care naţionalismul a început să fie atacat. Şi vă daţi seama cât de perfidă şi cât de diabolică – (este diabolică, într-adevăr), este o gândire demonică masoneria asta. Ei au creat naţionalismul. Aveau nevoie atunci masonii să distrugă marile imperii. N-aveau cum să le distrugă decât împărţindu-le în mici state şi stătuleţe.
Revoluţia paşoptistă…
Da. Şi atunci au încurajat mândria nativă pe care o are fiecare neam despre neamul lui. Un neam este mândru de neamul lui, de misiunea pe care o are el în lume, prin însăşi structura lui intimă. Şi au încurajat, au încurajat lucrul acesta şi i-au dat o formă de gândire sub formă de naţionalism. De-aia paşoptiştii, deci cei care voiau o Românie Mare, o Românie integră, o Românie liberă și o Românie cum ne-o dorim toţi, au fost, în marea lor majoritate, masoni. Bonjuriştii, paşoptiştii, erau toţi masoni. Nicolae Bălcescu a fost mason. Au dispărut toţi din viaţa politică în momentul când lor nu le-a mai fost necesară doctrina naţionalistă, ca să zic aşa; naţionalismul ca doctrină, nu ca stare de spirit. Că naţionalismul, de fapt, este o stare de spirit! Şi este menţinută în creştinism!Iisus Hristos vorbeşte despre neamuri, Iisus Hristos nu vorbeşte numai despre Israel.Când vorbeşte despre neam îndărătnic, despre neam neascultător, despre neam încăpăţânat, atunci vorbeşte despre Israel. Dar altfel nu, vorbeste despre neamuri. Şi pilda aceea a Lui în care spune: i-a chemat întâi pe neamul cel ales. Adică i-a chemat întâi pe prietenii Împăratului, au fost poftiţi la masă, la ospăţul pe care a vrut să-l dea El pentru toată lumea. Şi atunci ăia au motivat: unul că şi-o cumpărat boi şi îi încearcă, altul că şi-a cumpărat pământ si trebuie să-l are sau mai ştiu eu ce trebuie să facă cu el, altul că şi-a luat nevastă. Şi n-a venit niciunul! Şi atunci a zis: „Ieşiţi afară şi chemaţi-i pe ceilalţi ca să vină”. Deci Iisus a venit ca să corecteze cele zece porunci, care rămân valabile, Judecata de Apoi se va face după cele zece porunci, dar cu amendamentele pe care le-a adus Mântuitorul. Cel mai puternic amendament este la legea talionului. Legea talionului spunea ,,ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, iar Mântuitorul spune: „Nu! Dacă primeşti o palmă peste obrazul stâng, întinde-l şi pe cel drept. Dacă cineva îţi cere haina, îi dai și cămaşa”. Şi aşa mai departe. Deci El vine cu îmbunătăţiri. Bunul Dumnezeu şi-a dat seama că omului nu i-a fost suficientă legea în sine, i-au trebuit şi aplicări, metode de aplicare ale legii, pentru că el o aplica după legea talionului, pe care Dumnezeu n-a dat-o! ,,Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”, nu este în cele zece porunci. A adăugat-o omul! Şi atunci, pentru lămurirea lui, s-a venit cu precizări prin Noul Testament la Vechea Lege. Dar Vechea Lege e valabilă.
Deci neamurile există! Eu am avut aşa, probleme, chiar cu ortodocşi de-ai noştri care spuneau că nu, că nationalismul este anticreştin, deoarce creştinul nu este nici român, nici grec, nici bulgar; el este creştin. Nu-i adevărat! Este bulgar creştin, este grec creştin…; că poate să fie şi grec păgân. Şi de ce este aşa? Că Biserica Ortodoxă nu este internaţională. Internaţionala este o concepţie demonică. Biserica Ortodoxă – ca orice altă biserică, orice biserică are pretenţia asta; dar Biserica Ortodoxă, care se crede cea mai, şi de fapt este cea mai aproape de gândirea Mântuitorului, s-a îndepărtat cel mai puţin, este cea mai conservatoare – este universală. Ea este universală! Deci orice grec, orice român, orice bulgar, dacă e creştin, intră sub cupola creştinătăţii. Asta nu înseamnă internaţionalism, asta nu înseamnă excluderea naţiunilor, neamurilor, ca neam. Este o confuzie pe care ăștia o fac cu bună-ştiinţă, ştiu de ce o fac. Şi, din păcate, sunt destui care nu-şi dau seama, nu ştiu cum stau lucrurile: „Da, măi, da, e-adevărat, creştinul nu-i nici grec, nici român, nici bulgar”. El este de toate! El este chemat într-o Biserică universală, dar ca neam. Ca neam. Chemat la praznic, la Împărăţie, de Împărat.
Da. Codreanu şi-a dat seama de lucrul ăsta şi, în cartea lui, Pentru legionari, are un capitol foarte frumos, în care spune că ţelul final al unui neam este Învierea. Adică câştigarea vieţii veşnice, a veşniciei promise de Mântuitorul. Dar ca neam, ca popor. La Judecata de Apoi întâi vor fi chemate popoarele cu regii lor, regii vor da socoteală ca regi – o răspundere mult mai mare decât a unui om de rând – deci întâi vor fi chemate popoarele şi, în cadrul popoarelor, fiecare cetăţean în parte. Şi există posibilitatea că, dacă un neam va avea foarte mulţi mântuiţi, foarte multe persoane individuale care s-au mântuit, să fie un neam mântuit. Deci este interdependenţă între neam şi individ. Şi de-aia s-a spus, pe drept cuvânt s-a spus, că orice om care se înalţă pe sine înalţă omenirea. Pentru că, cu cât mai mulţi români vor fi mântuiţi, cu atât mai aproape este neamul întreg de mântuire. Mai complet, mai rotund, prin reprezentanţii lui. Toţi martirii noştri care sunt acum acolo sunt cu ochii pe noi. Numai că nu ne pot turna în cap adevărurile. Noi trebuie să le descoperim singuri.
Sursa: Foaie Nationala
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu