miercuri, 18 septembrie 2013

Rostul pubertății și pericolele sexualității greșit înțelese

De la 13-14 ani pana la 18-20 ani au loc in dezvoltarea bio-psihica a omului doua fenomene paralele: dezvoltarea si intrarea in functiune a unor glande, randuite sa contribuie la perpetuarea vietii sub forma materiala, biologica si, concomitent, dezvoltarea si inflorirea unor sentimente care contribuie, prin conlucrarea cu cele dintai, la perpetuarea vietii in forme spirituale, eterne.  Nimeni din cei ce ne inconjoara nu ne lamureste aceasta taina.  Din aceasta cauza, despartindu-le, una din aceste infloriri ale vietii tinere va fi infranta (cel putin pentru un timp) si cealalta va triumfa, de obicei cea materiala, bioogica, luand forme de manifestare impotriva firii pentru care a fost creata. Astfel tanarul cade frecvent in pacatul masturbarii sau al desfraului si la un sex si la altul. Raul acesta duce la o complexare a fiintei spirituale. Auto-condamnarea din cugetul nostru este primul semn că ceea ce facem nu este bine.
Ce sa facem deci? Aici intervine posibilitatea de a te salva, de a ramane in greseala sau a cadea in alta greseala si mai mare.  Descoperirea acestei greseli la marturisirea in fata preotului duhovnic, deci a lui Dumnezeu, iti ajuta, ca invatatura si remediu, sa intrerupi greseala si, supunandu-ti trupul la osteneli, munca, metanii, post si rugaciune, sa-ti propui categoric in constiinta hotararea de a te impotrivi acestui rau obicei.

Nu vei reusi dintr-odata. Vei mai cadea. Vei mai gresi o data, de doua ori, de trei ori, dar nu renunta. Innoieste-ti mereu propunerea.  Vezi-ti mereu starea de invins si de auto-batjocorire la care ai ajuns si smulge-te cu vointa nestramutata de a fi OM, fiinta rationala care nu numai ca poti deosebi binele de rau, ci il poti realiza. Si vei reusi!
Intelegand si parandu-ti rau pentru starea de ticalosie morala in fata lui Dumnezeu, Care te-a facut fiinta curata, neintinata (punandu-ti in fata ochilor mintii imaginea copilului nevinovat), si pe care in chip constient o pervertesti si o denaturezi de la scopul ei, coborand-o la o stare mai prejos decat cea animalica, vezi-ti osanda ce te asteapta.  Caci numai cei curati si cei ce s-au curatit de pacat vor intra in Imparatia lui Dumnezeu, iar tu, cu ce obraz vii in adunarea celor curati, in Biserica lui Hristos?  Cel care a intrat in Camara Ospatului Luminii, trebuie sa fie imbracat in haina de nunta a virtutilor.  Astfel, venind Imparatul si intrebandu-l: “Ce cauti aici?” nu va putea raspunde. Va fi socotit fur de cele sfinte. Si stii ca “nici hotii, nici lacomii, nici iubitorii de argint, nici desfranatii, nici malahienii, nici sodomitii…nu vor intra in Imparatie Cerurilor”.
Dar se mai poate intampla si o pervertire a constiintei in sensul renuntarii la o forma de pacat pentru a opta pentru o alta.  Un prieten prost sau inselat si el de ignoranta generala, adesea stiintifico-medicala, iti va sugera relatii sexuale cu o partenera, amatoare si ea de viata libertina.  Iata cum ai trecut dintr-o mana a diavolului in cealalta.  Ti se pare ca pacatul onaniei era nefiresc, iar acesta al curviei este totusi firesc! Te inseli!
Fiindca, pentru om, actul apropierii de sexul opus ( de femeie ) trebuie facut sub binecuvantare, in vederea procrearii, nu al simplei satisfactii biologice, coborata la conditia instinctuala.  Acesta act nu este un act de igiena sexuala, cum gresit l-a inteles si-l propaga asa zisa stiinta medicala moderna dominata de viziunea materialist-atee.  In rostul lui firesc-uman este binecuvantat de Dumnezeu in momentul cand celor doi protoparinti li s-a spus “Cresteti, inmultiti-va si stapaniti pamantul“.  Iar Mantuitorul spune ca “Dumnezeu l-a facut pe om de la inceput parte barbateasca si parte femeieasca” si “ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta!
Deci apropierea se face nu catre orice femeie. Apropierea e consecinta dragostei dintre cele doua suflete, pentru implinirea lor in voia lui Dumnezeu de a procrea prin om noi fiinte rationale, nu o necesitate fizica, biologica, despartita de actul afectiunii sufletesti. Daca samanta vietii varsata spre rodire nu aduce rod, semanatorul nu poate avea rasplata.  Sau daca totusi a rodit, a rodit in pamant strain. A semanat unde nu-i era ingaduit.  De aceea acest rod nu poate fi binecuvantat ca vrednic de viata, si, de asemenea, nici semanatorul.  De aceea apara atatea consecinte tragice pentru cei ce traiesc in desfrau.  Mantuitorul spune clar prin gura Sf. Apostol si Evanghelist Ioan “Iar tuturor celor ce L-au primit (pe Hristos) ca dreptar adica a acelora care cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa fie copii lui Dumnezeu, care au fost nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din pofta barbateasca, ci de la Dumnezeu s-au nascut“.
Deci, frate al meu, actul acesta nu-ti apartine numai tie. Pe tine Dumnezeu te-a facut impreuna lucrator cu El, pentr a-I aduce in Slava chipurile creatiei Sale pentru completarea numarului ingerilor cazuti. Iata slava, iata cinstea de care esti invrednicit. Sa fii creator impreuna cu Dumnezeu.  De aceea zice si Sf. Apostol Pavel “Patul este binecuvantat si fecioria este sfanta”.  La om actul acesta nu este animalic, intramplator sau supus unor legi ciclice, nenaturale, ci este supus ratiunii si vointei lui libere. Dumnezeu ne cheama la conlucrare cu El prin optiune libera, nu in chip silnic, venind cu bucurie, cu curatie, cu sfintenie, nu cu perversitate, cu insealaciune, cu intinare si cu batjocorirea intentiei sfinte pe care El o are spre preamarirea noastra.
Iubite frate mai tanar, daca ai inteles cat de cat acest cuvant, pe care l-am spus cu toata sfiala inaintea lui Dumnezeu si a sufletului tau, ia aminte, caci cu totii am pacatuit, cu totii suntem usor de inselat si ne supunem pacatului.  Cei pe care-i cinstim si-i numim Sfinti – si sunt, caci i-a confirmat Dumnezeu prin semne si minuni – ne-au lasat marturisirile vietii lor traite in pacate de tot felul, in necuratii trupesti si sufletesti, de care s-au vindecat prin metodele indicate de Mantuitor, cele lasate noua in Sf. Lui Biserica: viata in post si rugaciune, ferirea de mediul viciat, prietenii curate, cu cei care isi propun acelasi drum spre mantuire, munca si mai ales comuniunea cu Trupul si Sangele Domnului in care sunt inglobate energiile Dumnezeirii, cele care, comunicate sufletelor si trupurilor noastre, ne pot indumnezei si pe noi.
Din partea ta e nevoie de hotarare tare. Din partea lui Dumnezeu, Harul Lui lucrator si mantuitor e pururea prezent. Foloseste-L! Dumnezeu sa iti ajute!
(Virgil Maxim - Imn pentru crucea purtată)

Introdu e-mailul pentru abonare:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu