Sãptãmâna Patimilor - Semnificatia fiecarei zile

Iatã-ne ajunsi la ultima treaptã a urcusului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune în fatã: Sãptãmâna Patimilor sau Sãptãmâna cea Mare. În timpul ei ne reamintim si retrãim ultimele zile din viaþa Mântuitorului, cu întreaga lor tensiune si dramã lãuntricã, într-o stare de sobrietate si mãretie în acelasi timp, de tristete, dar si de bucurie, de pocãintã, dar si de nãdejde. Fiecare zi are un înteles si un mesaj foarte clar si adânc. Primele trei zile se numesc mari si sfinte pentru cã reamintesc sensul eshatologic al Paºtelui. A patra zi, joi, marcheazã cea din urmã Cinã a Domnului cu ucenicii Sãi si trãdarea lui Iuda. A cincea zi, vineri, numitã si “Pastile Crucii”, este cu adevãrat începutul Pastelui (Trecere), iar sâmbãtã este ziua în care tristetea este transformatã în bucurie prin omorârea mortii.

Lunea cea mare

Parintele Justin Parvu: "Biserica noastra crestina Ortodoxa nu e o scornire omeneasca, nu-i o institutie pamanteasca, e de la Dumnezeu"

- Parinte, Biserica este astazi clatinata de multe devieri. Ce atitudine sa avem fata de ele?

- Cei ce marturisesc aparandu-si credinta sunt ca niste apologeti ai vremurilor acestora. Este dovada de curaj si de sacrificiu sa marturisesti pentru ca astazi, cand adevarul este sistematic ascuns cu mestesugire diplomatica, riscul este foarte mare: sa-ti pierzi serviciul, sa ajungi pe drumuri, sa intri la puscarie, sa fii caterisit ...

 Nu poate fi vorba despre un eroism exagerat?

- Nu este un eroism deloc, ci frica de a nu-ti vinde sufletul, este o datorie. A nu marturisi este exagerat, a tacea este mai grav.

- Si cand trebuie sa taci?

- Cand o fi timpul. Trebuie sa stii cand sa taci si cand sa marturisesti. Dar de cele mai multe ori tacerea este ascundere a acestor realitati, o tradare a adevarului. Stim ca un ucenic al Sf. Paisie cel Mare, pe cand trecea prin lume, a tacut in fata unui evreu care i-a ocarat credinta lui cum ca nu e dreapta. Si urmarea a fost ca Sf. Paisie, cand a ajuns el la manastire, nu l-a mai recunoscut ca ucenic, vazand ca darul de la Botez s-a departat de la el. A fost de acord [cu evreul] si a cazut din darul lui Dumnezeu (...).

Nu e justificat sa stai de-o parte. Aceasta se intampla cand esti intr-o pozitie defavorizata, cand nu ai pe ce sa te sprijini. Daca ai un sprijin puternic, ai mai multa indrazneala sa marturisesti, te avanti fara frica precum copilul care are langa el pe tatal. Pai, noi nu-l avem pe Hristos si pe sfintii sai si tot adevarul la care ne-am angajat? Credinta noastra nu-i putin lucru, este marturisita de sfintii Parinti prin viata, cu cuvantul si chiar cu moartea lor. Stam pe un reazem neclintit, pe care ceilalti nu-l au. Biserica noastra crestina Ortodoxa nu e o scornire omeneasca, e din vesnicie, nu-i o institutie pamanteasca, e de la Dumnezeu. Trebuie sa pastram linia Sfintilor; ei nu treceau usor cu vederea, povatuiau, mustrau si sareau cand era vorba de erezie.

Părintele Amfilohie Brânză: "N-au reusit comunistii cu bastoanele si cu temnitele sa distruga atata omenire cum distrug astazi curviile si betiile"

Parintele Rafail Noica: "Ortodoxia este firea omului"

Mihai Valică: "Fricoșii nu se mântuiesc"

"Jocuri de Putere": Raspuns atacurilor de tip bolsevic la adresa Bisericii Ortodoxe

Parintele Nicolae Tanase, conferinta in Baia Mare, pe 16 mai

Surogate

- în loc de Înviere – iepuraș
- în loc de slujire – serviciu religios - job
- în loc de părinte – popă
- în loc de familie creștină – cuplu
- în loc de mamă – bonă
- în loc de prunci – planing familial
- în loc post – dietă
- în loc de carne – soia
- în loc de metanii – fitnes
- în loc de Nașterea Domnului – Moș Crăciun
- în loc de Christmass – Xmas

Rezistenţa anticomunistă - grupul de la Făgăraş. Istoria unui bilet confiscat de Securitate. Gheorghe Haşu (1921-1957)

Rezistenţa anticomunistă - grupul de la Făgăraş. Istoria unui bilet confiscat de Securitate. Gheorghe Haşu (1921-1957)

Începem în această ediţie o nouă serie dedicată grupului de rezistenţă împotriva comunismului din Ţara Făgăraşului. E vorba de una din cele mai de durată rezistenţe din România, care a activat în perioada 1948-1957. Tinerii care au fugit în munţi şi au luptat cu Securitatea vreme de aproape 10 ani au fost sprijiniţi de peste o mie de familii din zonă, care au denunţat abuzurile şi crimele comunismului. Cei care s-au ridicat împotriva comunismului au fost persecutaţi vreme de jumătate de deceniu. La peste 50 de ani de la uciderea partizanilor, istoria rezistenţei din Ţara Făgăraşului şi jertfele de atunci sunt încă puţin cunoscute. În descoperirea lor ne va fi ghid Ioana Haşu, jurnalist, cercetător CNSAS, nepoata partizanului Gheorghe Haşu:

Puteri îngropate în noi…

Denigrarea grupului de rezistenţă făgărăşean a început în anii '50, când Securitatea fabrica primele legende mincinoase: că erau bandiţi, că s-au trădat între ei, că şi-au turnat sprijinitorii. Noii reprezentanţi ai regimului simţeau importanţa luptei şi consemnau în documente de circulaţie internă: „războiul de partizani e un război moral“.

Sfantul Nicolae Velimirovici - Gânduri pentru a 6-a săptămână a Postului Mare

„Fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pre Dumnezeu.” (Mat. 5:8)

1. Ochiul curat vede lumea şi tot ce este în lume; iar ochiul în care a intrat un pai nu poate nici să se uite, nici să vadă. Aşa este şi cu inima omului. Dumnezeu a dăruit inima omenească cu osebită vedere. Când inima e acoperită cu paiele păcatului, ea orbeşte şi nu poate vedea nimic. Când inima se curăţeşte deplin, ea vede lumea nevăzută în lumea văzută; vede lumea nevăzută aşa cum e ea; vede pe Cel ce e Inima lumii nevăzute, Îl vede pe Dumnezeu.

2. Roagă-l pe Dumnezeu să îţi curăţească inima, şi vei vedea o neaşteptată minune în această lume materială, pe care până acum ai privit-o numai cu ochii fără inimă.

3. Inimă curată zideşte, Doamne, întru mine! – aşa se ruga prorocul şi psalmistul Davíd. Şi tu aşa să te rogi; înnoieşte şi iar înnoieşte această rugăciune, şi Dumnezeu îţi va dărui inimă curată şi văzătoare, şi vei vedea înţelesul tuturor lucrurilor şi întâmplărilor, şi vei cunoaşte înţelesul ascuns al fiecărui lucru zidit din această lume.

Părintele Gheorghe Anitulesei despre impărăția lui antihrist

Prigoana comunist-ateistă: Nebunia colectivă de la Piteşti

Pe parcurs s-a ajuns la o nebunie colectivă, cu forme tot mai groteşti. Iată o scenă:

Ţurcanu se află în faţa unui grup de multă vreme îngrozit şi desfigurat sufleteşte şi toţi tremură electrizaţi, posedaţi, îngroziţi. Nimeni nu îndrăzneşte să gândească decât “pe linia Ţurcanu”.

Mulţi se întrec în a-i face pe plac. El însă este imperturbabil, ca un zeu al nimicirii şi al morţii. Privirea lui e înfiorătoare, pumnul lui e greu, prezenţa lui îngrozeşte, numele lui obsedează.Ţurcanu se pare că are ceva nou de făcut. În cameră e linişte de mormânt. Toată lumea aşteaptă cu groază iar cei care râd, de fapt rânjesc.

- Dezbrăcarea! ordonă el unuia. Tu eşti Fecioara Preacurată iar tu (şi arătă spre altul) eşti preasfântul Iosif. Vom demonstra acum cum s-a putut zămisli Fiul lui Dumnezeu, dracu să-l ia, dintr-o Fecioară rămasă de-a pururi Fecioară. Deci, fă, Marie, pune fundul la bătaie ……………

Prin ce se diferenția Mișcarea Legionara de fascismul lui Mussolini sau nazismul lui Hitler

În perioada interbelică,o parte a opiniei publice româneşti, influențată de curentul "stângismului" de origine franceză sau de așa zisa “presă din Sărindar” - (ziarele Adevărul,Dimineaţa, Lupta ), a fost convinsă, încă de la început că tînărul luptător naţionalist Corneliu Zelea Codreanu nu era altceva decât un demagog, iar Mişcarea pe care o conducea– o agentură avansată a nazismului în România! Nimic mai fals.În scrierile lui Codreanu scrie negru pe alb următoarele:"Mişcarea Legionară nu se întemeiază exclusiv nici pe principiul autorităţii (ca mişcările politice radical-totalitare ) şi nici pe acela al libertăţii (ca mişcările politice anarhic-democratice – ). Ea îşi are temeliile înfipte în principiul iubirii creştine. În el îşi au rădăcina atît autoritatea, cît şi libertatea. Dragostea e împăcarea între cele două principii: autoritate şi libertate. Dragostea se află la mijloc, între ele şi deasupra lor, cuprinzîndu-le pe amîndouă în tot ce au mai bun şi înlăturînd conflictele dintre ele.

Parintele Arsenie Boca: "Nu exista moarte"

Era un frate, Traian, văduv, care făcea focul la catedrala din Sibiu, pe când eram student la Facultatea de Teologie. Acesta trăia numai cu prescură şi un pic de agheasmă. Stătea acolo unde făcea focul şi, până seara, citea tot mereu Psaltirea. Era un om al lui Dumnezeu, care astăzi s-a mutat şi el dintre noi. Când s-a întâlnit cu Părintele Arsenie, Sfinţia Sa, i-a spus: “Să nu ne părăseşti!” Traian a zis: “Până la moarte…” Părintele a întins mâna şi i-a zis: “Nu există moarte!”.

Aşa era Părintele Arsenie! Asta era forţa lui dumnezeiască şi duhovnicească. Credinţa lui în Înviere. El era cu Mântuitorul Iisus Hristos Cel Înviat! Era în continuu cu El. Aşa cum ne-a binecuvântat şi pe noi, să fim mereu cu Hristos Cel Înviat oriunde vom merge. De aceea, Părintele Arsenie, în toate prigoanele pe care le avea, nu era trist. Noi ne întristam de câte ceva şi ziceam că, vai, ce necaz avem noi, iar dânsul suferea de zeci de ori mai mult decât noi şi nu se întrista!

Pr. Petru Vamvulescu (Sibiu) 

Muntele Athos: Minunea de la Schitul ''Sfânta Ana'' s-a repetat (VIDEO)

Minunea care s-a petrecut la sfârşitul săptămânii trecute în faţa ochilor călugărilor şi pelerinilor veniţi la Schitul ''Sfânta Ana'' din Muntele Athos - când o candelă mare din Biserica principală a schitului a început să se mişte în formă de cruce în dimineaţa zilei de 12 aprilie - s-a repetat. Prima dată, mişcarea candelei, inexplicabilă din punct de vedere al legilor fizicii, a durat timp de 30 de ore, iar a doua oară s-a întâmplat sâmbătă seara /13 aprilie/, timp de două ore, scrie joi agionoros.ru, pe baza informaţiilor obţinute de la monahi ai schitului.

Candela se află în faţa Sfintei Mahrame a Domnului, icoana nefăcută de mână a Sfintei Feţe a lui Hristos /gr. Mandilion/, după cum precizează site-ul în limba rusă cu informaţii din Sfântul Munte.

Mitropolitul Ardealului: Contributia pe care statul ne-o da este mai mica decat impozitul pe care il platim noi

Mitropolitul Ardealului, IPS Laurentiu Streza, spune ca biserica plateste statului un impozit mai mare decat suma primita de la buget pentru salariile preotilor, el facand aceste declaratii in contextul in care a comentat initiativa legislativa a lui Remus Cernea privind finantarea cultelor.

Intrebat, miercuri, intr-o conferinta de presa, ce parere are despre initiativa deputatului Remus Cernea care ar vrea sa nu mai fie finantate cultele de la bugetul de stat, mitropolitul Ardealului, IPS Laurentiu Streza, a spus ca propunerea a fost facuta de o persoana care "nu a intrat niciodata intr-o biserica", relateaza Mediafax.

"El nu a intrat niciodata intr-o biserica si nici nu prea plateste impozite. Nu din impozitul platit de dansul traieste Biserica", a spus IPS Laurentiu Streza.

Oamenii cu credinţă au griji mici, însă cei fără credinţă au griji mari

Griji, griji şi numai griji. Priviţi la oameni, şi de-ndată vă va fi limpede de unde vin atâtea griji. Oamenii cu credinţă au griji mici, însă cei fără credinţă au griji mari; căci oamenii care simt prezenţa lui Dumnezeu în viaţa lor au nădejde în Dumnezeu, se roagă lui Dumnezeu şi trec toate greutăţile şi grijile lor Celui Atotputenic. Aruncă spre Domnul grija ta, şi el te va hrăni, (Ps. 54:25) spune psalmistul.

Dar Domnul Mântuitorul nostru a vrut să-i slobozească pe cei ce urmează Lui mai ales de grijile de prisos. De aceea i-a şi învăţat: Nu vă grijiţi cu sufletul vostru ce veţi mânca şi ce veţi bea, nici cu trupul vostru ce veţi îmbrăca. (...) Priviţi la pasările cerului, că nici samănă, nici seceră, nici adună în jitniţe, şi Tatăl vostru cel ceresc hrăneşte pre dânsele. (...) Socotiţi crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici torc; (...) că ştie Tatăl vostru cel ceresc că trebuinţă aveţi de acestea toate; ci căutaţi mai întâiu împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă. (Mat. 6:25-33)

Viata de familie in viziunea Parintelui Arsenie Boca

Părintele Arsenie Boca: „Cine poate să se mântuiască?”

„Acela care se va putea lepăda de sine, care va birui «lumea» şi va putea călca peste toată puterea satanei; acela se va mântui. Dar acestea toate se pot numai întru Hristos Iisus, căci mai mare este Cel ce este întru voi, decât cel ce este în lume. Când însă iubirea de sine devine ea cale de urmat, adică egoismul devine normativ de viaţă, acesta poate creşte şi creşte până la lepădarea de Dumnezeu, şi omul se descumpăneşte la minte. Orice egoist e, în străfunduri, un antihrist. 

Dacă însă lepădarea de sine – prima condiţie a urmării lui Hristos – a devenit, ea în noi, o realitate statornică, - cunoaştem aceasta când vedem, cu bucurie, că nu mai avem vrăjmaşi, că putem face bine celor ce ne fac nouă rău, că putem iubi pe cei ce ne urăsc, că putem ierta din inimă pe cei ce ne greşesc, cu alte cuvinte să ne menţinem în creştinism. Acesta-i numai primul pas peste puterea satanei.

Am ascultat de Domnul Hristos şi nu de el, «domnul» veacului acestuia, «nesupunere» egală cu declaraţia de război. Şi vai de cine n-a învăţat războiul nevăzut. Nici supraapreciere că duce la obsesie, nici subestimare, că devine nepăsare."

Sursa: Părintele Arsenie Boca, Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006.

Virgiliu Gheorghe: Vizionarea TV scade nivelul de inteligentă şi performantele intelectuale

“Inteligenţa sau performanţa intelectuală sunt determinate de o bună şi rapidă comunicare inter- şi intra emisferică. Oamenii inteligenţi, capabili sunt aceia la care puntea inter emisferică este foarte bine dezvoltată, susţine dr. Jerre Levy, biopsiholog la Universitatea din Chicago, o autoritate în domeniul dezvoltării emisferelor cerebrale. El arată că, pentru dezvoltarea normală a creierului, sunt necesare acele experienţe care presupun o angajare simultană a celor două emisfere pentru a se întări şi consolida aceste conexiuni interemisferice. Dar măsurarea curenţilor cerebrali, pe perioada vizionării, arată însă o reducere dramatică a comunicării interemisferice realizate prin puntea interemisferică (corpul calos). 

Astfel, dr. Levy insistă să li se ofere copiilor posibilitatea de a experimenta un mediu de limbă coordonat cu unul vizual, şi nu să fie privaţi de primul prin vizionarea TV. (Healy, 1990)

“Majoritatea specialiştilor în domeniu susţin că nu trebuie permis că vizionarea TV să înlocuiască jocurile fizice (alergatul, înotul etc.), lucrul de mână (a construi, a coase, a întreprinde, în general, ceva cu mâinile) sau alte activităţi prin care cele două părti ale corpului (stânga-dreapta) şi conexiunile corespunzătoare lor din creier învaţă să se coordoneze între ele.” (Healy, 1990)

Ce putere au preoţii?

Asistăm de ceva vreme la un atac concertat, bine plătit şi sistematic asupra preoţilor ortodocşi. Nimic de alte confesiuni. Orice buletin de ştiri din media e musai să conţină ceva de scandal, vreun popă beat, vreo bazaconie, corupţie probabilă, clopot furat, ceva acuzaţii isterice însă fără fond, orice numai să dea senzaţia unei grave erori sistemice în ceea ce priveşte preoţimea.

Dacă priveşti o dată sau de două ori la asemenea făcături, ca om normal la cap, cu copii şi părinţi, te amuzi teribil, dai din cap îngăduitor, te încrunţi uşor sau chiar slobozeşti o consderaţie generală. Dacă şi ăştia s-au nărăvit, atunci noi ce să mai spunem, adică, dacă şi oamenii virtuţii, avocaţii lui Dumnezeu, sfinţiile lor, cad în păcat, atunci despre bieţii oameni ce să mai vorbim?

Virgiliu Gheorghe despre razboiul impotriva familiei - instrainare, conflicte, divort

Conferinta sustinuta de biofizicianul Virgiliu Gheorghe la Constanta, 9 aprilie 2013

Documentar TVR1: De ce nu canonizam martirii anticomunisti

Masacrul de la Fantana Alba - Crimele de la 1 aprilie 1941: cum au fost ucisi mii de romani de catre sovietici

Polonezii s-au luptat pentru recunoasterea crimelor din padurea Kathynului. Ucrainienii comemoreaza foametea sau holodomorul din anii '32-33 (a fost una dintre cele mai grave catastrofe nationale ale ucrainenilor din istoria moderna, cu un numar de morti estimat la cateva milioane, n.red). Romanii nu sunt in stare sa scrie o pagina a propriului lor trecut.

"Un popor care nu isi cunoaste istoria este ca un copil care nu isi cunoaste parintii", spunea Nicolae Iorga. Astazi e momentul sa privim in fata un episod dureros, o calatorie infernala spre libertate a unor romani aflati la granita cruda a istoriei.

1 aprilie 1941. O zi tragica, o pagina lipsa in manualele de istorie a romanilor. Cateva mii de locuitori din Bucovina de Nord au pornit spre granita arbitrar trasata de penita lui Stalin, dar drumul lor s-a transformat intr-un calvar. Niciunul nu a mai ajuns la destinatie. O rana a ramas deschisa: crimele de la Fantana Alba.

Corneliu Zelea Codreanu salvează de la înec un evreu

Era în luna martie 1932. In judeţul Tutova (Bârlad) aveau loc alegerile parţiale pentru un loc de deputat rămas vacant. Căpitanul, de comun acord cu Senatul Legionar, a hotărât să participe şi Garda de Fier la aceste alegeri. A fost desemnat pentru această candidatură profesorul Ion Zelea Codreanu. Cu un an înainte, în împrejurări similare, fusese ales deputat în judeţul Neamţ, Căpitanul. Campania aceasta electorală începuse oficial imediat după Anul Nou. Dar iarna 1931-32 fusese o iarnă foarte aspră. Căzuseră zăpezi foarte mari, drumurile erau întroienite, gerurile cumplite, încât deplasarea în interiorul judeţului, dominat de dealuri, era practic imposibilă. Sau, mai bine zis, imposibilă pentu celelalte partide. Pentru legionari, nu. Imediat după sărbători a pornit din Bucureşti o coloană de o sută de legionari, care au parcurs tot drumul de la Bucureşti la Bârlad pe jos. O altă coloană de studenţi, sub comanda lui Niculiţă Totu, de la Iaşi. A treia coloană, sub conducerea mea, a pornit din Galaţi, prin Tecuci, tot pe jos.

Parintele Paulin Clapon, 22 de ani de inchisoare, dintre care 18 numai la AIUD: "Singurul om politic pe care l-a avut România şi a vrut să facă ceva în cadrul neamului, fără să împrumute nimic din Apus sau Răsărit, a fost Corneliu Zelea Codreanu"

Aiudul a fost cu-adevărat temniţa neamului românesc. Aproape toţi intelectualii români de vârf şi-au pierdut viaţa acolo. În primul rând, pentru că Aiudul a fost considerată puşcăria legionarilor.

În 1948 a fost foamete. Erau patru ţigani, cu un car cu bivoli, care tăiau urzicile, le malaxau, aduceau un sac de mălai, un sac de făină de soia şi făceau mâncare pentru 3500-4000 de oameni. Asta pentru două zile!

O altă crimă pe care a făcut-o regimul comunist a fost cu generalii care au condus Armata Română şi au murit la Aiud. Criminalii de război, cum i-au numit comuniştii. Practic erau ca nişte schelete. Asta a făcut regimul comunist. Şi poate e prea puţin acest lucru, pentru că, dacă am suferit cei care am fost în puşcărie, sunt sigur că au suferit şi cei de afară. Poate chiar mai mult!

 La Aiud a fost închisă toată elita neamului românesc. Domnule, de unde or fi adus călăii ăia de gardieni, ce lapte or fi supt la mamele lor? Nişte criminali ordinari. Deşi erau poate special înrăiţi, pentru că dimineaţa când veneau la serviciu, îi dezbrăcau la pielea goală să vadă dacă n-au scrisori pe care să le aducă deţinuţilor.

Parintele Amfilohie Branza: "Sîntem datori să mergem pe calea lui Hristos, indiferent de ameninţări, umilinţe şi nevoi"

Dumnezeu a vrut să arate biruinţa prin ei. Şi a reuşit asta. Ei au crezut pînă la capăt în jertfa răscumpărătoare a lui Hristos. Iar noi credem la fel, în jertfa Mîntuitorului şi în jertfa lor, care va rodi într-o bună zi.

Hristos a dus crucea tuturor oamenilor de la începutul şi pînă la sfîrşitul veacurilor. Şi nouă ne cere să ne ducem doar crucea proprie. A fost însă o generaţie de martiri şi de mucenici, care s-au înfipt şi în crucea neamului. [...]

Toţi aceştia rămîn însă cu noi, chiar dacă au plecat la Domnul. Le simţim lipsa fizică, dar şi prezenţa în duh.

Jertfa lor a fost necesară pentru neam. Şi au cerut să fie primită de Domnul, iar Domnul le-a primit-o. Acesta a fost rostul lor. Au început prin a face ce li se părea omeneşte posibil, dar şi-au dat seama că Dumnezeu le cere mai mult şi şi-au asumat martirajul. Prin unul dintre aceştia s-au mîntuit mii. Biserica şi neamul au fost ţinute în viaţă prin sîngele lor. [...]

Acum, Hristos ne cheamă din nou pe noi, pentru a birui asupra diavolului. Sîntem datori să mergem pe calea lui Hristos, indiferent de ameninţări, umilinţe şi nevoi. Sîntem vii numai în Hristos...

Fragment din cuvantul sustinut de Parintele Amfilohie Branza la lansarea cartii "Intoarcerea la Hristos - Ioan Ianolide" (martie 2007)

Sfânta Mănăstire Putna

Ce să spui, şi ce nu, din cele despre Putna, „Ierusalimul Neamului Românesc”, după cum o numea marele Mihai Eminescu. Să vorbeşti despre marii ei duhovnici din trecut şi de azi? Despre minunata ei zidire? Despre marele ei ctitor? Despre istoria ei frământată şi plină de slăvite biruinţi?

Începuturile Putnei sunt dincolo de amintire. Era aici cândva un sfânt schit, pierdut între codrii, născut în vremuri vechi, din truda unui neştiut schimnic, cel care a zidit bisericuţa rupestră de pe Valea Viţeului. În asemenea loc sfânt a hotărât Ştefan cel Mare, cel Bun, cel Drept şi Sfânt a înălţa „mulţumire lui Dumnezeu”. Şi cum recunoştinţa trebuie să fie veşnică, „mulţumirea” a luat chipul Mânăstirii Putna. 64 de arhierei, preoţi, ieromonahi, ierodiaconi şi diaconi au săvârşit slujba de târnosire, alături de Ştefan cel Mare şi Sfânt care, cu familia, Divanul şi mulţime de boieri şi popor au fost de faţă la sfinţire.

Parintele Gheorghe Calciu despre rugaciune

Ceea ce vreau să vă spun acum este o problemă a rugăciunii pioase.

Nu îmi plac definiţiile. Dar rugăciunea este fără îndoială o lucrare pornind de la Dumnezeu şi care se întoarce la Dumnezeu. Duhul rugăciunii este un dar pe care Duhul Sfînt îl pune în fiecare dintre noi, mai mult sau mai puţin. Ne face mai activi sau mai puţin activi. Şi în acelaşi timp rupe o barieră care se pune între noi şi Dumnezeu.

În încercarea de a te ruga se întîmplă întotdeauna o interferenţă a voinţei divine cu voinţa umană. Să ştiţi că niciodată o rugăciune nu se face fără stăruinţă şi fără pietate. Eu nu sînt pietist, dar vreau să vă spun că fără voinţa lui Dumnezeu nu am fi în stare să ne rugăm nici măcar Tatăl nostru. Pentru că, în momentul în care ne apucăm să ne rugăm, o mie de demoni ne asaltează.

Cînd eram copil, mama ne ducea la biserică. Noi eram unsprezece copii şi ea ne ducea la biserică şi, copii fiind, îi spuneam mamei că ne dor picioarele, că vrem să ieşim afară. Şi mama ne spunea: “Măi, voi nu ştiţi ce înseamnă rugăciunea şi nu ştiţi să vă rugaţi lui Hristos, dar durerea picioarelor voastre este rugăciunea voastră către Dumnezeu”.

Cuvant al Parintelui Amfilohie Branza la parastasul Parintelui Gheorghe Calciu

Un fragment din cuvantul tinut de Parintele Amfilohie Branza, de la Manastirea Diaconesti, la parastasul de 4 ani al Parintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa - Cimitirul Manastirii Petru Voda

Testamentul Parintelui Gheorghe Calciu

Îndrumari pentru familie si biserica privitoare la moartea mea

Când Dumnezeu ma va chema la El vor fi niste trepte de parcurs pentru pregatirea trupului meu spre îngropare.

Mai întâi sa stiti ca Parintele Staret al Manastirii Petru Voda, Arhimandritul Iustin Pârvu ne-a acordat în cimitirul manastirii doua gropi alaturate, pentru ca asa cum am trait în viata sa fiu si-n moarte cu sotia mea, Adriana, care m-a ajutat în împrejurarile grele cu un curaj pe care înainte de aceste imprejurari nici nu i l-am banuit.

La capatâi va fii o singura cruce de piatra pe care vor fi scrise numele noastre, data nasterii si a decesului si un îndemn catre cei care ne vor vizita mormântul sa se roage pentru noi.

„Cine eşti tu, să-mi fixezi robinete la bucuria pe care o am?…”

Pe vremuri, femeile cu mulţi copii erau privite cu admiraţie şi respect, erau considertate adevărate eroine. Astăzi, când se duce un adevărat „război împotriva populaţiei”, când ni se tot repetă că suntem prea mulţi pentru cât poate duce planeta, femeile cu mulţi copii sunt de multe ori catalogate ca „neinstruite”, „neîngrijite”, „retrograde”, „sectante”, sunt privite ca unele care nu ţin pasul cu vremurile şi, din această pricină, destul de des atacate – atât ele, cât şi copiii lor.

O profesoară şi totodată mamă a şase copii, doamna I. R., ne arată cum a reuşit să învingă aceste mentalităţi.

- Doamnă I., este adevărat că în societatea noastră există o atitudine ostilă faţă de mamele cu mulţi copii?

- Da, am trecut şi eu prin aşa ceva, şi am auzit şi de alte cazuri… De-a lungul vremii s-au adunat probleme – infime, le-aş spune, dar care mi-au îngreunat inima. Prin parcuri, de exemplu, am întâlnit părinţi care nu-şi lăsau copiii să se joace cu ai mei. La fel, probleme au apărut şi la şcoală. Fetiţa îmi spunea: „Mami, prietena mea cea mai bună m-a rugat să ne jucăm în secret, ca nu cumva să afle mama ei! I-a interzis să se joace cu mine, zice că sunt dintr-o familie de ţigani”. Adică în România doar ţiganii pot să aibă copii mulţi?… Iar dacă un român îndrăzneşte lucrul acesta, trebuie neapărat să fie asimilat ţiganilor?…

Fragment din conferinta sustinuta de Virgiliu Gheorghe la Constanta (9 aprilie 2013)

Manastirea Diaconesti - Condacul Acatistului marturisitorilor romani din inchisori

Lista a ororilor comuniste postata de Mircea Radu pe Facebook

Da, e frumos pe Facebook.

Mai o muzica, mai un gand, mai un link, mai o poza cu copii. E bine sa interactionezi cu oameni, chiar si asa virtual.

Dar eu socotesc ca e bine sa stim, sau sa ne aducem aminte si de cozile de topor care ne-au nenorocit neamul asta.
Si l-au nenorocit pe multe zeci de ani. Multe-multe zeci de ani....

Mai jos e o lista cu cei mai cunoscuti si odiosi tortionari.
Eu as pune lista asta in fiecare școală ca stie copiii bazele pe care s-a construit Romania si de ce a ajuns asa...
Sa inteleaga de la o varsta foarte frageda ce e iadul.

Lista:

Albon Augustin, locotenent colonel. Numeroase mărturii ale supravieţuitorilor de la Canal îl pomenesc pentru cruzimea sa; el a inventat tortura "stâlpul infamiei": deţinutul era legat de stâlp, bătut şi batjocorit de gardieni, brigadieri şi deţinuţi. Se afirmă că a omorât mulţi deţinuţi la Canal, bătându-i cu lopata sau călcându-i în picioare, călare pe calul său alb.

Sfantul Nicolae Velimirovici: Ganduri pentru saptamana a patra din post

“Din inimă ies gânduri rele, ucideri, preacurvii, curvii, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pre om”. (Mat. 15:19)

1. Aceste cuvinte le-a spus Domnul tău, fiule. Acestea Le-a spus Evreilor necreştinaţi a căror inimă, din pricina păcatului strămoşesc şi păcatului lor, se preschimbase in izvor nu al vieţii, ci al morţii şi a toată putreziciunea.

2. Inima este un izvor, iar gura este un rau. Iar că aşa stau lucrurile dă mărturie Atoateştiitorul, Care in trup a umblat pe pămant, cu aceste cuvinte: Din prisosinţa inimii grăieşte gura. (Mat. 12:34) Aşadar, limba noastră este vestitorul inimii noastre. Ce cuvinte sunt in inimă, aceleaşi cuvinte-s şi pe limbă; şi ce uraciune e in inimă, aceeaşi uraciune-i şi pe limbă. Ceea ce se află in inimă se varsă şi se prelinge pe buze.

Sfantul Ioan Gura de Aur: "Trupul în care zvâcnesc necurate pofte, e acela care se lasă cuprins de îmbuibare"

“Când trupul se moleşeşte, e de netăgăduit că şi sufletul îşi va avea partea lui de scădere. În multe rânduri, puterile lui sunt înrâurite de starea trupului. Boala care ne slăbeşte, ne face să fim alţii decât cei care eram când sănătatea nu ne părăsise.

Dacă strunele unui instrument dau sunete moi şi fără vlagă din pricină că nu sunt destul de întinse, talentul artistului va fi urmărit de nedesăvârşirea coardelor instrumentului său. Tot aşa, trupul poate pricinui sufletului multe neajunsuri.

Patriarhia: Sprijinul de la bugetul de stat pentru culte este consecinta confiscarii proprietatilor bisericesti

În legătură cu iniţiativa legislativă a domnului deputat Remus Cernea referitoare la o altă formă de finanţare a cultelor decât cea de la bugetul de stat,  precizăm următoarele:

1.    Sprijinul pentru culte de la bugetul public este o consecinţă a secularizării de către stat a averilor bisericeşti în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza din anul 1863. PrinLegea pentru secularizarea averilor mănăstireşti adoptată şi publicată în ziua de 17/29 decembrie 1863 au fost confiscate toate proprietăţile bisericeşti. Astfel, art. 1 al Legii preciza: „Toate averile mănăstireşti din România sunt şi rămân averi ale statului.” 

Potrivit istoricului Constantin C. Giurescu (Viaţa şi opera lui Cuza Vodă, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966, pp. 148-149) în Ţara Românească mănăstirile deţineau 16,55% din suprafaţa agricolă şi forestieră a ţării, iar în Moldova mănăstirile deţineau 12,16% din suprafaţa agricolă şi forestieră a ţării. De exemplu, Mitropoliei Moldovei din Iaşi i-au fost confiscate prin Legea de secularizare aproximativ 300.000 ha de teren agricol şi forestier. 

Ecaterina Gata - Pentru ca a scuipat-o pe Ana Pauker i-au smuls sanii cu clestele, au violat-o si omorat-o

In anchetarea sa s-a implicat direct Ana Pauker. Ecaterina Gata incheie insa scurt interogatoriul scuipand-o pe Pauker. In 8 zile au omorat-o. Maiorul Bulz a legat-o, a batut-o bestial, i-a mutilat sanii cu clestele, a violat-o, apoi i-a bagat un fier in vagin si, intr-un final, a omorat-o. Titi nu s-a casatorit niciodata fiindca alesese inca din copilrie o alta cale: monahismul. Pr. Arsenie Boca ii daduse binecuvantare pentru intrarea in monahism de indata ce lucrurile aveau sa se limpezeasca. Numai ca limpezirea nu a mai avut loc...

Fecioara cu parul blond si ochii verzi

Ecaterina Titi Gata s-a nascut Sibiu, in jurul anului 1924. Avea un corp cu tinuta atletica, o tinuta dreapta, parul blond, fata ovala, ochi mari si verzi. Ii placea sa imbrace o bluza alba cu model national pe piept. Urmeaza clasele primare si secundare la Sibiu, apoi se muta in Bucuresti impreuna cu mama sa si cu fratele.

La Bucuresti a inceput sa frecventeze cu regularitate din '37 Cooperativa Legionara din strada Gutenberg. In halatul ei de gospodarie de la scoalal ucra la bufetul restaurantului legionar, sub directa ascultare a Corneliei Novac din Batalionul Comercial, la prepararea prajiturilor.

In acelasi timp intra in cetatuia „Ecaterina Teodoroiu” condusa de insasi sefa pe tara a Cetatuilor (organizatia de femei a Legiunii), Nicoleta Nicolescu. 

Asezamintele de copii de la Valea Plopului si Valea Screzii

Despre demonizati

Ademenitorul, sublimul si ucigatorul televizor

După o luptă grea, l-am învins. Am renunţat la el, deşi îmi va trebui multă vreme sau o viaţă întreagă ca să mi-l scot cu totul din minte.

Ce mi-a oferit el de-a lungul anilor în care i-am slujit ca unui stăpân?

În primul rând, atracţia pentru desfrânare, înclinaţia spre plăcerile lumeşti, divertisment ieftin, filme din care am învăţat să trăiesc uitând că realitatea e alta; mi-a furat timpul, preţiosul timp în care, dacă i-aş fi slujit Domnului cu aceeaşi patimă şi fidelitate, acum aş fi fost Om – Om cum au fost scriitorii noştri şi poeţii noştri iubiţi: Blaga, Eminescu, Creangă şi mulţi alţii. Ei nu au avut nevoie de TV. Noi oare de ce nu mai putem trăi fără el? Câte personalităţi remarcabile au mai apărut de când ne-am lăsat seduşi de acest duşman, care a luat chipul celui mai bun prieten?

ÎPS Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului: „Pentru prima dată în istorie, poporul român îşi poate întrezări sfârşitul”

Iubiţii noştri fii sufleteşti,

Ne-a învrednicit Preamilostivul Dumnezeu să serbăm astăzi, cu bucurie sfântă, un mare şi binecuvântat Praznic Împărătesc, Buna Vestire a venirii printre oameni a Celui fără de-nceput şi veşnic – Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Modul zămislirii Domnului nostru Iisus Hristos a fost mai presus de fire, nu printr-un părinte omenesc, ci prin lucrarea Sfântului Duh: „Duhul Sfânt va veni peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri!” Luca 1:28.

Astăzi, în preacuratul trup al Preasfintei Fecioare se începe lucrarea întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, Cel fără de trup. Astăzi, Domnul îşi începe trecerea prin Uşa cea ferecată, vestită de Proroci. Precum raza soarelui trece printr-un cristal, tot aşa trece Domnul prin Preasfânta Fecioară şi o preface în Maică a Sa, luminând-o şi sfinţind- o cu dumnezeiasca Sa slavă. Astăzi, Fecioara Maria devine Maică adevărată lui Dumnezeu cel adevărat, Născătoare de Dumnezeu desăvârşit, dar şi om desăvârşit; şi rămânând Fecioară, precum mai înainte de naştere, la fel în perioada naşterii şi după naştere.

"Vrei sa fii partenera mea?" sau de ce opteaza tinerii pentru concubinaj

De ceva vreme, s‑a împământenit în ţara noastră un „obicei” care până acum câţiva ani era văzut ca ruşinos, nefiresc, nesănătos: concubinajul. A devenit desuet să mai treci prin faţa altarului înainte de a te muta împreună cu iubitul – şi asta nu de vreo doi‑trei ani, ci din vremea regimului comunist. Există, însă, o diferenţă îngrijorătoare chiar şi faţă de acea perioadă. Atunci cununiile religioase erau interzise pe considerente politice. Cu toate acestea, foarte mulţi tineri cereau Părintelui să le oficieze slujba acasă, riscând propria siguranţă, carierele şi liniştea pentru a plini legea nescrisă a străbunilor lor: sfinţirea legăturii înainte de „consumarea” ei…

În prezent, însă, după un nefericit model occidental (căci, vorba ceea, „spre Occident este toate nădejdea noastră de mai bine”), tinerii optează intr‑un număr din ce în ce mai mare spre ceea ce legea numeşte concubinaj, iar duhul care vrea să adoarmă conştiinţa omenească – căsătorie de probă. Sună bine, nu? Căsătorie de probă… ca şi cum ne jucăm de‑a căsătoria puţin şi, dacă nu ne convine, nu‑i bai – fiecare îşi ia jucăriile şi pleacă acasă la el. Oare? Aşa de simplu să fie? Sau poate că în spatele acestei dulci terminologii se ascunde un adevăr amar, de‑a dreptul tragic şi care schilodeşte suflete, condamnând iremediabil la o singurătate disimulată printr‑o existenţă concupiscentă şi zgomotoasă, sau dizolvandu‑se treptat intr‑o depresie anihilată cu alcool, medicamente, droguri, sau o combinaţie a acestora.

Foaia matricolă a studentului Arsenie (Zian) Boca la Academia de Arte Frumoase Bucuresti

Parintele Justin Parvu: "Creştinii adevăraţi nu se tulbură atunci când sunt osândiţi şi calomniaţi"

Dar prin martirii Bisericii trăieşte Ortodoxia şi va trăi. Cu cât sunt mai mult denigraţi şi osândiți şi după moarte, cu atât mai mult ei vor rămâne mai vii în faţa poporului nostru. Ei sunt oricum canonizaţi nu numai prin evlavia poporului român, ci şi a altor popoare ortodoxe. 

Creştinii adevăraţi nu se tulbură atunci când sunt osândiţi şi calomniaţi, ci se bucură pentru că se aseamănă Mântuitorului Hristos aşa cum zice foarte frumos şi Sf. Serafim de Sarov: „O, dacă, ai ştii – spuse Părintele – de câtă bucurie, de câtă dulceaţă se împărtășesc sufletele drepţilor în cer, atunci ai fi gata ca în această viaţă trecătoare să pătimești orice necaz, persecuţie sau calomnie, cu mulţumire şi recunoștință”[1].


[1] Ierom. Serafim Rose şi S.A. Nilus, Sfântul Serafim de Sarov, Povăţuiri duhovniceşti, Editura Axioma, 2012.

interviu realizat de Monahia Fotini, 30 ianuarie 2013, apărut în revista ATITUDINI, nr. 27

Parintele Amfilohie Branza: "Nu va fie frica de amenintari"

Manastirea Ramet

"Dietă severă ţine, dar post nu. La psiholog merge, la televizor stă cu orele, dar la duhovnic nu se duce, nici la biserică"

Multă lume ignoră sau nu doreşte să cunoască sensul acestor zile, continuându-şi viaţa monotonă de fiecare zi. Omul se plânge că viaţa îl oboseşte, totuşi nu face nici un pas spre o schimbare esenţială. Dietă severă ţine, dar post nu. La psiholog merge, la televizor stă cu orele, dar la duhovnic nu se duce, nici la biserică.

Omul de azi nu vrea să dea şi el ceva, vrea doar să primească, fără osteneală şi fără nici o jertfă personală. Se teme să se privească pe sine în ochi. Sistematic fuge de sine însuşi. Se zbate în golul său lăuntric.

Postul Mare funcționează ca un aparat de radiografiere, ca un aparat fotografic, ca o oglindă. Într-un anume fel, nu-l dorim, tocmai pentru că ne va dezvălui realitatea noastră ascunsă.

Botezul ortodox

Ca popor crestin, romanii isi boteaza copiii in primele luni de viata – daruindu-le astfel prima taina sfanta. Este adevarat insa ca dupa 1989 – mai ales – romanii s-au imprastiat in toate zarile pamintului – constituind un complex de credinte. Marea majoritate a famillilor romanesti din diaspora si-au pastrat credinta ortodoxa si isi boteaza copiii dupa datina romaneasca. Famillile mixte au de ales – dupa credinta dominanta a casei

Cu trebue sã stim despre taina Sfântului Botez

Sfântul Botez este taina prin care omul, prin întreita afundare în apã sfintitã de cãtre preot, în numele Prea Sfintei Treimi, dobîndeste iertare de pãcatul strãmosesc si de toate pãcatele fãcute pînã atunci, se naste din nou duhovniceste si se face membru al Bisericii lui Hristos. Botezul este numit si ''usa tainelor,'' pentru cã numai prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu dupã dar, si putem primi si celelalte Sfinte Taine. Botezul este întemeiat de Mântuitorul prin cuvintele: ''Mergând, învãtati toate neamurile, botezându-le în numele Tatãlui si al Fiului si al Sfântului Duh ...'' (Matei 28, 19).

Cine poate primi taina Sfântului Botez?

Povestea părintelui Nicolae Tănase, cel care are grijă de sutele de copii din VALEA PLOPULUI şi VALEA SCREZII

În centrul social condus de preotul Nicolae Tănase la Valea Plopului şi la Valea Screzii, trăiesc astăzi 403 suflete - copii abandonaţi, copii fără părinţi pe care nimeni nu-i vrea, copii abia născuţi, mame în dificultate ori bătrâni lăsaţi de oameni fără suflet pe marginea drumului. Odinioară, îi ştia pe toţi pe nume.

"Când erau 328, am cunoscut tot, inclusiv numele. De când am sărit de la 328 la 403, nu mai ştiu această diferenţă, pentru că am fost şi foarte ocupat, şi numărul e foarte mare", spune preotul, care a înfiinţat în 1994 Asociaţia Pro Vita pentru născuţi şi nenăscuţi.

La început, avea în grijă câteva suflete, însă numărul lor a crescut de la lună la lună. "Locul ăsta a crescut de nevoie. Adică, nemaincăpând copiii în sat, la familiile, care îi ţineau sau în casele vechi cumpărate de noi, ne-am instalat pe prundul acesta. Apoi a trebuit să tot continuăm şi am tot construit", povesteşte preotul.

Minunea de la botezul ortodox al unei catolice (VIDEO)

În Statele Unite ale Americii, mai precis in statul New Mexico, doi catolici, soţ şi soţie au dorit să devină ortodocşi. Preoții le-au spus că se poate face prin botezul cu trei afundări sau doar prin citirea exorcismelor şi mirungere. Ea a ales botezul prin întreita afundare şi s-a botezat prima. Bărbatul a ales doar să i se citească lepădările. Cineva a făcut poze cu “botezul” lor și iată ce a văzut, atunci când fotografiile au fost tipărite!

În fotografii se vede cum chipul bărbatului după primirea mirungerii este un chip obişnuit, iar chipul soţiei sale, aflată în stânga sa, este luminos aşa cum descriu Sfinţii Părinţi sufletul omului după primirea Sfintei Taine a Botezului.

Sursa: Apologeticum

Dumitru Staniloae: "Plăcerea trupească nu aduce niciodată împlinire"

„Plăcerea trupească trece repede, căci în trup nu poate încăpea prea multă materie a plăcerii. Şi repede i se trezeşte pofta după repetarea ei, care e mereu la fel, monotonă, şi care satură îndată.

Orice săturare de plăcere trupească e finită, pentru că se satisface cu cele finite, prin trupul finit; nu intră în infinit, de care într-un fel, se satură, într-altul nu se satură, rămânând totuşi în bucuria neîntreruptă de el.

Cele spirituale mulţumesc continuu şi sunt dorite şi mai mult. Cele materiale nu mulțumesc niciodată, ci sunt căutate şi mai mult, dar rămân mereu amestecate cu nemulțumirea, pentru că rămân în finit”.

Părintele Dumitru Stăniloae, nota 75la Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre Fericiri, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol. 29, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1982, p. 364

Pilda: Telefonul ceresc

Un om cu învăţătură, dar trufaş, văzând pe un om credincios închinându-se, îi zise:
-„Ce-o mai fi şi rugăciunea asta? Stai de vorbă cu văzduhurile, ca nebunii...”
Omul cel credincios tăcu. În altă zi, el găsi pe trufaş vorbind la telefon, şi-i zise:
-„Ce faci aici, domnule?”
-„Ce să fac? Vorbesc la telefon.”
-„Tare mă mir eu, cum stai d-ta de vorbă cu pereţii.
Trufaşul se supără, dar celălalt îi zise:
-„Eu nu m-am supărat când mi-ai spus că vorbesc cu văzduhurile, d-ta de ce te superi? Avem şi noi un telefon mai bun ca al d-tale, noi vorbim cu Dumnezeu şi-i spunem păcatele şi căinţa noastră, iar El ne iartă şi ne călăuzeşte. Trufaşul rămase cu nasul în jos.

VIAŢA CREŞTINĂ ÎN PILDE, DE AL. LASCAROV-MOLDOVANU

Virgiliu Gheorghe: "Trebuie să avem un învăţământ bazat pe creativitate"

Îi ducem pe copii la şcoală să înveţe, dar nu asta îi face deştepţi, acumularea de cunoştinţe, ci exercitarea minţii într-un antrenament. Eu nu-mi dezvolt creierul pentru că ştiu să fac integrale, ci făcând integrale îmi dezvolt nişte structuri corticale ce pot să facă altceva în viaţă.

Noi trebuie să avem un învăţământ bazat pe creativitate, pe înţelegere, pe activităţi şi nu un învăţământ bazat pe să băgăm în capul copilului cât mai multe cunoştinţe. Eu cred că asta e o problemă de mediocritate şi de neînţelegere a sensului adevărat al educaţiei, la care, din păcate, sunt victime o întreagă generaţie de copii.

Am ieşit din comunism şi parcă e mai rău ca şi atunci. În societatea românească criteriile de selecţie a valorilor aproape lipsesc.

Fragment din cuvântul biofizicianului Virgiliu Gheorghe în cadrul emisiunii Garantat 100%

Virgiliu Gheorghe la Garantat 100%, despre efectele televizorului si calculatorului asupra creierului

Parintele Arsenie Papacioc: "Sa nu judecam preotii"