Monahul Jozef van den Berg din Olanda: Dumnezeu mi-a spus, prin Sfântul Porfirie: „Trebuie să devii ortodox”

Eram catolic, dar Dumnezeu mi-a spus, prin Sfântul Porfirie: „Trebuie să devii ortodox”. De aici înțeleg că, dacă Dumnezeu mi-a spus mie asta, atunci acesta este gândul lui Dumnezeu pentru toți catolicii: să devină ortodocși. Și cred că acesta va fi mesajul Lui în anii care vin. Vrea să spună lumii: „Deveniți ortodocși!” ‒ nu doar eterodocșilor, ci și celor care au primit botezul ortodox: trebuie să devenim ortodocși adevărați! Pentru că e foarte greu să fii cu adevărat ortodox. Dacă nu trăiești în Biserică, dacă nu ai cugetul ei, dacă crezi că există mai multe adevăruri, atunci nu ești ortodox. Chiar cred că Dumnezeu va descoperi că ecumenismul nu este de la El.

Noi ar trebui să fim așa de bucuroși, de recunoscători că suntem în Biserică și avem Adevărul! Desigur, va deveni tot mai greu de văzut unde este Adevărul, pentru că sunt atâtea „biserici” și atâtea credințe! Dar Adevărul este unul singur. Celelalte sunt doar păreri, iar adevărurile nu pot trăi împreună cu părerile. Părerea poate spune: „Bine, tu ești adevărul. Dar și eu voi deveni adevăr”. Dacă Adevărul spune: „Bine, așa este!” ‒ atunci, dacă primești părerea, devii părere. E foarte simplu. Și cred că tot Dumnezeu va găsi o cale nouă, ca dintr-odată să-Și cheme copiii. Sunt optimist. Dumnezeu nu ne va lăsa. Sfânta Împărtășanie e singurul medicament de care avem nevoie. Dacă ai totul afară de asta, nu ai nimic. Dar dacă ai doar asta și nimic altceva, atunci ai totul. Este adevărul adevărat.

Monahul Jozef van den Berg din Olanda

Integral aici: Familia Ortodoxă

Viața Părintelui Iustin Pârvu, inspirată din martiriul Mântuitorului Hristos

Discurs rostit de părintele prof. dr. neurochirurg Ștefan Mindea, în cadrul Simpozionului omagial dedicat memoriei Părintelui Justin Pârvu

Părintele Iustin nu era un om închis, ci se descoperea celor care voiau să-l descopere

Mănăstirea Sfântul Ioan Iacob - ”Corlățeni” încearcă să retipărească cartea Hrană Duhovnicească a Sf. Ioan Iacob Românul

Mănăstirea Sfântul Ioan Iacob - ”Corlățeni” încearcă să retipărească o serie de câteva mii de cărți Hrană Duhovnicească a Sf. Ioan Iacob Românul. 

Cei care vor să susțină acest proiect sunt invitați să doneze UN SINGUR EURO, aici: https://gogetfunding.com/reprinting-the-book-hrana-duhovniceasca-of-saint-john-jacob-the-romanian/?lang=ro

Acatistul Noului Mucenic Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor

Pomenirea si cinstirea Sfinților Mărturisitori de la Târgu Ocna

Virgil Maxim: Valeriu Gafencu a fost un sfânt. Este un sfânt

Ca epilog al primului volum am socotit că fiinţa lui Valeriu Gafencu ar exprima sinteza sufletului nostru tânăr şi de aceea îl prezint aici.

Iubiţi fraţi, Cu câteva săptămâni înainte de decesul lui Gil (Alexandru Virgil) Ioanid am primit din partea lui o scrisoare în care mă ruga să-i trimit în câteva pagini un portret sufletesc al lui Valeriu Gafencu, dat fiind faptul că am trăit alături de el o perioadă destul de lungă în temniţă. Rugămintea lui cuprindea şi o „somaţie” pentru un termen apropiat; probabil îşi presimţea sfârşitul. M-am grăbit să-i satisfac dorinţa. Această prezentare a înaintat-o împreună cu altele făcute de alţi fraţi de suferinţă Comisiei Patriarhiei BORcare se ocupă cu cercetarea, analizarea şi hotărârea sanctificării celor care s-au făcut vrednici în faţa lui Dumnezeu de a-şi sfinţi numele pe pământ, printr-o adresă modestă:„Sfinţită şi onorată Comisie, Această prezentare a unei perioade din viaţa lui Valeriu Gafencu (în închisoare) ne este pusă la dispoziţie de Virgil Maxim, domiciliat la Ploieşti, str. Cameliei, bl. 50, et. 1, ap. 9, jud. Prahova. El evocă pagini impresionante şi inedite cu privire la iubitul frate Valeriu.”

Simpozion în amintirea Părintelui Justin Pârvu, la Mănăstirea Paltin - Petru Vodă

Sfântul Haralambie: tinerețea bătrâneții - Părintele Pimen Vlad

Arhim. Hariton - Sfinţenia Sfinţilor lui Dumnezeu Haralambie, Justin şi Ioanichie

Vedenia părintelui Proclu despre sfințenia părintelui Justin Pârvu

Ioan Ianolide despre torturile din Inchisoarea Pitesti

S-au practicat toate sistemele de tortură. În prima perioadă, un grup de tineri deznădăjduiţi s-au aruncat cu mâinile şi capetele în ferestre, cu intenţia de a se sinucide, dar n-au reuşit să moară. După ce au fost vindecaţi de rănile căpătate au intrat în „tură”. Majoritatea au intrat de mai multe ori în tură, căci se dovediseră încă „nesinceri”. În „tură” fiecare rezista după capacitatea sa, dar la o tortură nelimitată şi necontenită nimeni nu poate rezista la infinit. 

Bătaia cea mai obişnuită era cu pumnii şi ciomagul. Bătăuşii ajunseseră mari maeştri în lovituri date la cele mai vulnerabile părţi ale organismului. Sângele care curgea îi întărâta şi mai mult. Au fost rupte coaste, oase, coloana vertebrală. Au fost capete sparte, timpane distruse, ochi scoşi. Pe un tânăr l-au răstignit cu sfori de două cuie din perete şi a fost bătut în ficat până ce a murit. Cu scârbă Ţurcanu l-a coborât de pe perete şi l-a târât afară, unde autorităţile şi doctorul i-au încheiat proces verbal de deces pentru atac de cord. Altuia i s-a dat să bea apă sărată şi a murit în chinuri groaznice. Multora li s-au scos unghiile. De mai multe ori s-a folosit picătura chinezească, stropul care cădea în capul victimelor zi şi noapte până înnebuneau.

Așa cum l-am cunoscut eu… scrisoare a doamnei Constanța Ianolide

Bună ziua. Salut pe cei de la Paris care au organizat colocviul pentru comemorarea soțului meu, Ioan Ianolide. Aș dori să vă citesc câteva date, cum l-am cunoscut și sumar, așa, din viața petrecută împreună.

Mă reîntorc cu ani în urmă, respectiv la 2 martie 1965, când Ioan Ianolide a venit la noi să o viziteze pe mama mea, Penelope, pe care o cunoscuse cu câteva luni în urmă când a venit la noi în casă să-i mulțumească domnișoarei Marioara, profesoara de gimnastică medicală care, la Spitalul nr. 9, l-a îngrijit pentru recuperare motorie.

Așa m-a cunoscut și pe mine. A fost o vizită de câteva ore și a doua zi a vrut să stea de vorbă cu mine. Ne-am plimbat în parcul Herăstrău și mi-a spus că vrea să se căsătorească cu mine, căci atunci când a intrat în casă și a dat cu ochii de mine, o voce i-a spus: Asta e!

Pe moment am fost descumpănită. Și i-am spus: dumneata ești prea celest și eu prea pământeană. La care el a spus că tocmai de aceea are nevoie de mine.

Nu i-am dat niciun răspuns, dar l-am simțit ca un naufragiat care cere ajutor.

După două zile, el a plecat la Dobrotești, județul Teleorman, unde se afla familia lui. Pe data de 9 martie am primit de la el o scrisoare prin care mă invita la ei deoarece familia dorea să mă cunoască. Am acceptat invitația și m-am dus. Când i-am întâlnit, parcă îi cunoșteam de când lumea. Pe data de 14 martie tatăl lui ne-a logodit, eu am revenit la București a doua zi și după trei zile a venit și el la mine. Am depus actele pentru căsătorie și pe data de 7 aprilie 1965 am avut cununia civilă în București și pe 30 aprilie cununia religioasă la Dobrotești.

Mărturisitorul Ioan Ianolide în temniţa comunistă

Unul dintre apropiaţii lui Valeriu Gafencu în temniţa de la Aiud, mai apoi în penitenciarul-spital de la Târgu Ocna, a fost Ioan Ianolide, cunoscut astăzi prin cartea sa „Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă“. Totuşi, lucrarea sa oferă puţine repere biografice, care pot fi găsite în dosarele întocmite împotriva sa de Securitate.

Ioan Ianolide s-a născut la 27 ianuarie 1919, în familia unui aromân înstărit din Dobroteşti, jud. Teleorman. Având o situaţie materială bună, părinţii l-au trimis să studieze Dreptul la Bucureşti.

În 1937 intră în Frăţiile de Cruce, însă, după interzicerea partidelor politice de către regimul carlist, Ianolide nu mai activează. Îşi reia activitatea politică pentru puţin timp, până la rebeliunea legionară. La 19 octombrie 1941 este arestat de Siguranţă în pădurea de la Băneasa, alături de alţi 28 de tineri.

2 februarie - Intampinarea Domnului

Intampinarea Domnului este praznuita la 40 de zile de la nasterea lui Hristos, pe 2 februarie. Mantuitorul este dus la Templu de Fecioara Maria si dreptul Iosif pentru implinirea Legii, care prevedea ca orice intai nascut de parte barbateasca sa fie afierosit lui Dumnezeu in a 40 a zi de la nastere. In acest moment se facea si curatirea mamei. In Templu sunt intampinati de dreptul Simeon si prorocita Ana. Potrivit Traditiei, dreptul Simeon a facut parte din traducatorii Pentateuhului din limba ebraica in greaca. In momentul in care a ajuns la textul "Iata Fecioara va lua in pantece si va naste fiu“, a inlocuit termenul "fecioara” cu "femeie”. Pentru necredinta sa, Dumnezeu i-a fagaduit ca nu o sa moara pana nu va vedea pe Mesia nascut din Fecioara (Luca 2, 25-26).

Simeon, om al rugaciunii, reprezinta asteptarea implinirii profetiilor. In momentul in care acesta Il ia in brate pe Hristos, rosteste: "Acum slobozeste (elibereaza) pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochi mei mantuirea Ta, pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor, lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau, Israel“ (Luca 2, 29-32). Simeon cere a fi eliberat nu pentru ca era plictisit sau obosit, ci pentru ca era implinit. Din cantarile specifice acestei sarbatori aflam ca el pleaca spre a vesti si mortilor ca Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat.