Noi minuni ale Cuviosului Părinte Justin Pârvu, Grabnic ajutător şi mângâietor celor ce îl cheamă în ajutor

Pentru mine Părintele Justin a devenit un sfânt ocrotitor pe care îl iubesc mult

Ceea ce urmează să vă mărturisesc este o intenţie de face cunoscută tuturor o minune pe care Dumnezeu mi-a dat să o trăiesc alături de fiica mea, Anastasia şi pe care am promis că voi încerca să o dezvălui. Dacă mă puteţi ajuta să-mi împlinesc promisiunea făcută sfinţilor chemaţi în ajutor, vă rog să publicaţi gândurile mele, dacă nu, înseamnă că aşa a fost voia Lui Dumnezeu.

,,Dumnezeul meu preaiubit, ai milă de noi!” Cu acest stăruitor gând am plecat spre Iaşi într-o dimineaţă înnorată, în luna iunie a acestui an 2014, alături de fiica mea de 4 luni şi de soţul meu, la Spitalul de copii Sfânta Maria, pentru investigaţii suplimentare, după ce în prealabil făcusem două rânduri de analize la Spitalul din Piatra-Neamţ.

Povestea noastră a început însă în luna mai când micuţa noastră a făcut bronşiolită şi am fost internate la Piatra pentru tratament. Boala s-a remis cu greutate după mai multe zile de antibiotic, deşi ar fi trebuit să se vadă îmbunătăţiri după primele doze, motiv pentru care doamna doctor, care ne-a ţinut sub observaţie, s-a gândit că este o altă cauză ce întreţine boala, astfel că a cerut analize suplimentare pentru depistarea acesteia.

PS Justin Sigheteanul: Adevărul este Hristos şi Hristos este Adevărul

Prezent la conferinţa despre Nicolae Steinhardt desfăşurată luni, 23 martie, la Colegiul Naţional "Gheorghe Şincai" din Baia Mare, PS Justin Sigheteanul, episcop vicar ortodox al Maramureșului și Sătmarului, a spus, în cuvântul său despre monahul de la Rohia, că "Adevărul este Hristos şi Hristos este Adevărul".

M-a bucurat nespus această frază a Preasfinţitului, mai ales că sala era plină de liceeni, dar şi de profesori. Printre aceştia şi un profesor care mi-a predat în facultate şi care, la un curs, spunea că nimeni nu poate spune ce este adevărul. 

Iată că a aflat acum răspunsul la această neclaritate, de la PS Justin, pe care eu, nesimţitul, îl criticasem într-un articol că se preocupă mai mult de ridicarea de ziduri materiale decât de zidirea duhovnicească a turmei.

Vlad Herman

Viata Monahala.Manastirea Diaconesti

Găteala: mâzgăleli pe chipul lui Dumnezeu

Ce lume pierdută există astăzi! Femeile îşi pun în păr nişte cleiuri. Și cum mai miroase! Te apucă alergia. Când văd o femeie modernă, cu frumuseţi lumeşti şi parfumuri, mă scârbesc lăuntric. Mi-au spus: „Cutare a mers în Germania să înveţe estetica”. „Dar ce este estetica?”, am întrebat. „Estetica face pe cele bătrâne, tinere”, mi-a spus. Atunci mi-am adus aminte că văzusem cândva o bătrână ce avea o linie orizontală pe frunte. Întreb după aceea pe un cunoscut al ei: „Ce are, sărmana?”. „A, nimic, îmi spune, a făcut operaţie ca să i se întindă pielea şi să-i dispară ridurile”. Şi eu am crezut că s-a lovit şi s-a operat... . Unde ajunge lumea astăzi!

- Astăzi, Părinte, găteala n-o consideră un păcat.

O reţetă a Sfântului Efrem Sirul pentru opt boli ale sufletului

Cele opt gânduri din care vine tot ce-i rău şi din care omul nostru lăuntric se îmbolnăveşte adânc şi de moarte sunt următoarele: lăco­mia pântecelui, curvia, iubirea de arginţi, mânia, întristarea nepotrivită, trândăvirea, slava deşartă, trufia. Tocmai acestea poartă război cu fiecare om.

Şi tu, fiule, dacă vrei să birui lăco­mia pântecelui, să îndrăgesşi înfrânarea, să ai fri­că de Dumnezeu, şi vei birui.

Dacă vrei să birui curvia, să îndrăgeşti privegherea şi însetarea, să te gândeşti întotdeauna la moarte şi sa nu stai niciodata de vorbă cu femeile, şi vei birui.

Dacă vrei să birui iubirea de arginţi, să îndrageşti neagonisirea şi necheltuirea.

Sfantul Ioan Gura de Aur despre efectele lacomiei pantecelui

În legătură cu desfătările lumii acesteia, nu numai că sunt trecătoare şi curgătoare, ci ne pricinuiesc şi multe alte necazuri, în frecuşul cu vâltoarea lor se toceşte şi puterea trupului şi se slăbeşte şi bărbăţia sufletului. Şi nu obişnuiesc revărsările râurilor să sfarme şi să mănânce aşa de mult din maluri şi să le niveleze, cum surpă desfătarea şi comodităţile cu atâta uşurinţă şi pe ascuns toate eforturile noastre de a ne menţine sănătatea.

Dacă vei merge la vreun spital şi vei întreba, o să afli că mai toate pricinile bolilor din aceste desfătări ale lumii se trag. Pe când o masă simplă şi uşoară este maica sănătăţii. Pentru aceea şi asistenţii doctorilor aşa o numesc, spunând faptului de a nu te sătura, sănătate. Nesăturarea de hrană este sănătate. 

Sfaturi ale Parintelui Ioan de la Sihastria Raraului

Femeia crestina...

• Femeia vrednica nu este pasiva, neputincioasa, lipsita de adevaratele responsabilitati ale vietii;
• Femeia inteleapta nu e timida, suficienta, lenesa ori tematoare. Ea, dimpotriva, e o adevarata regina a cuibului sau, ea stie rostul casei si a casnicilor sai; ea e responsabila de agoniseli si de organizarea acestora nu numai pentru bunastarea actuala a familiei, ci si pentru un start bun acordat in viata copiilor sai. Ea se gandeste nu doar la ai sai, ci si la aproapele sarac, casa femeii intelepte este model in societate.

Părintele Iulian de la Prodromu: "Începutul unui creştin bun este când se duce la preot să se spovedească"

Se miră lumea că nu plouă. Sau, când plouă, că plouă prea mult...

Da... şi de asta ne bate Dumnezeu. Eu, bineînţeles, sunt aici, dar acolo, în ţară, ne bate Dumnezeu.

Unii spun că viaţa de familie este o viaţă lipsită de trăire duhovnicească. Adică, având familie, griji, copii, soţie, nu poţi să înaintezi duhovniceşte, te risipeşti. Iar cei care vor să-I slujească lui Dumnezeu, trebuie să se călugărească. Sunteţi de acord cu această idee?

Nu sunt de acord! Păi cum? Un creştin bun poate să-şi ţină familia. Începutul unui creştin bun este: când se duce la preot să se spovedească, se spovedeşte, în cele patru posturi de peste an să se împărtăşească. Măcar în cele patru posturi să se împărtăşească cu Sfintele Taine… Miercuri şi vineri să ţină post – afară de bolnavi, cei bolnavi greu, care au un regim – dar cei sănătoşi trebuie să ţină post, să se ducă la preot, şi atunci este un creştin bun. Asta una. Al doilea: rugându-se, îi ajută Dumnezeu. Îi ajută Dumnezeu să se descurce, chiar şi în familie. Că dacă n-ar fi ajutorul lui Dumnezeu, n-am face nimic, cum a spus Mântuitorul: „Fără Mine nu puteţi face nimic”. Aşa şi aici: trebuie să se roage, că mila lui Dumnezeu... Şi tocmai, m-am gândit că nu vrea Dumnezeu să aibă prea mult, că atunci nu se mai gândesc la Dumnezeu.

Părintele pustnic Proclu:,,Să nu judecăm pe preoţi"

Discursul doctorului C. Sandersen, inginer-constructor în domeniul microschemelor de computer, din vara anului 1993, în oraşul Spokane, statul Washington

“Cu mulţi ani în urmă am început să lucrez, în calitate de inginer, la construcţia microschemelor: în cadrul unui grup important de specialişti, am participat la elaborarea unui proiect în oraşul Phoenix, statul Arizona. Acest proiect era legat în mod direct de alte proiecte, concepute în oraşul Boston, statul Massachusetts, precum şi în oraşul Hanford, statul California. Toţi erau întruniţi într-un singur scop: elaborarea acestui proiect. În procesul lucrului, am făcut un experiment asupra unei tinere femei căreia i-au fost implantate în măduva spinării câteva scheme electronice cu semnale radiofonice. Până la aceasta, femeia era total imobilă, deoarece funcţia tuturor organelor era dereglată. După intervenţia noastră a sesizat că poate să-şi mişte picioarele şi mâinile, iar muşchii i-au devenit mobili. Întregul nostru grup a început să lucreze la perfecţionarea acestor microscheme. Treptat, am reuşit să-i punem sub control compor­tamentul. S-a ţinut cont de toate: sufocare, alergie, toleranţă sau intoleranţă la aceste elemente.

Părintele Paisie Duhovnicul - Intrebari si raspunsuri

Mărturia unui convertit la Ortodoxie: „Împreună cu Hristos este cel mai sănătos mod de a trăi“

Ziarul Lumina

Întâmplarea a făcut să ne revedem chiar în ziua aniversării sale. A fost o sărbătoare cu dublă semnificaţie pentru Petru Hurley, un irlandez stabilit în România de aproape un sfert de veac, deoarece a fost pentru prima dată când şi-a celebrat data naşterii în calitate de creştin-ortodox. Despre hotărârea de a se converti la Ortodoxie şi ceea ce l-a determinat să îmbrăţişeze dreapta credinţă ne-a vorbit, cu sinceritate, în interviul ce urmează.

Locuiţi în România de 21 de ani. Când aţi simţit chemarea  Ortodoxiei?

Îmi amintesc de luna septembrie a anului 2008, când Gheorghe, un prieten, m-a dus, pentru o săptămână, la muntele Athos. Acolo mi s-a dezvăluit o lume pe care nu o ştiam şi mi-am dat seama cât de păgân sunt prin toată viaţa mea, cât de departe sunt de ceea ce ar trebui să fiu.

Sfaturi ale Parintelui Proclu

Conferinţă la Iaşi – SFINTII INCHISORILOR, 19 Martie, ora 18:30

Virgil Maxim: Cuvant catre Neamul Romanesc

Nu ne-a fost dat să vorbim neamului, în special tineretului acestei ţări, de la catedră. Aşa cum nu le-a fost dat niciunuia dintre marii lui dascăli. Toţi, şi Horia, şi Iancu, şi Tudor, şi Eminescu, şi Codreanu, şi Moţa, au vorbit de pe Cruce. Iar câţiva din cei ce au vorbit de la catedră, au sfârşit tot pe Cruce: Nae Ionescu, N.C. Paulescu, Simion Mehedinţi, Radu Gyr, Noica, Eliade... Toţi au rostit cuvântul iubirii aproapelui ce cuprinde tainic intenţia divină de a salva omul din înşelăciune şi moarte veşnică.

Când veţi auzi cuvântul trimis prin această carte de pe Crucea suferinţei acceptată conştient, veţi cunoaşte ce înseamnă să ştii cui slujeşti. Lui Dumnezeu sau lui mamona? Veţi înţelge cine este mărturisitorul şi cine înşelătorul, cine iubeşte şi cine urăşte. Veţi cunoaşte într'adevăr că "nu este mai mare dragoste, decât să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi", toţi cei pecetluiţi cu chipul lui Dumnezeu.

Această vieţuire am deprins-o în Mişcarea Legionară, rânduită să apară în Ţara Românească prin trimisul lui Dumnezeu, Corneliu Zelea Codreanu, când pe pământul ţării fărădelegea se instituise ca putere legală în stat, ignorând şi voinţa poporului şi, mai ales, Biserica lui Hristos.

Nicolae Velimirovici, sfantul cu unul dintre doctorate obtinute la Oxford, care l-a maturisit pe Hristos fie ca s-a aflat in New York, Londra, Elvetia sau lagarul nazist de la Dachau

Sfantul Nicolae Velimirovici, Nicolae al Sarbilor sau Noul Ioan Gura de Aur, este un sfant relativ nou, mult iubit si cinstit in intreaga lume. El este cunoscut indeosebi ca Sfantul Episcop Nicolae al Ohridei si Jicei, model de slujitor, invatator si conducator al crestinilor pe calea cea sfanta a credintei, a dragostei si a nadejdei.

Acest sfant parinte, in adevaratul sens al cuvantului, este unul dintre cei mai prolifici scriitori bisericesti din secolul al XX-lea, scrierile sale cuprinzand o categorie larga de lucrari: talcuiri, omilii si vieti de sfinti - o adevarata "vistierie a spiritualitatii ortodoxe sarbe" si a intregii lumi crestine.

Viata Sfantului Nicolae Velimirovici

Părintele Justin Pârvu despre Mişcarea Legionară. Să nu îngropăm cultura şi spiritualitatea neamului nostru!

Iniţiatorii Mişcării Legionare erau în primul rând oameni creştini model, erau nişte modele ale societăţii. Ei au adus un mare aport neamului şi Bisericii în acea perioadă. Au refăcut viaţa bisericească şi duhovnicească a poporului, pentru că era o oarecare decădere. Au întreţinut o flacără aprinsă de rugăciune, au întreţinut un spirit viu al jertfei şi al sacrificiului, al omeniei. Acei tineri nu au urmărit scopuri politice, ci doar să înalţe neamul pe linia Bisericii. Nu era vorba de vreo rătăcire, să pui neamul mai presus de Biserică, ci doar să aduci neamul în Biserică şi la consolidarea aceasta au contribuit minţile cele mai înalte ale culturii şi spiritualităţii noastre de atunci, pe care noi acum le îngropăm.

Ei au reuşit să îi dea ţăranului o pâine mai ieftină, acesta era de altfel scopul lor. În afară de asta, au avut un rol foarte important în stăvilirea comunismului. De pildă, în anul 1920 când era ancorat la Iaşi steagul roşu deasupra atelierelor din Nicolina, alături de fotografia lui Marx, Codreanu s-a ridicat şi a aruncat de acolo cârpa aceea roşie. Atunci mult tineret s-a ataşat mişcării legionare. Erau multe manevre străine, ce introduceau la noi în ţară corupţia, în special ruşii şi evreii, care stăpâneau presa, învăţământul şi comerţul. Legionarii nu au avut nimic cu poporul evreu în sine. Ba chiar erau mulţi evrei simpatizanţi ai Mişcării, iar Radu Gyr însuşi a înfiinţat Teatrul evreiesc. Însă s-au ridicat împotriva lor atunci când atentau asupra teritoriului nostru românesc.

Arătarea Mântuitorului la doi copii, in Ucraina. Poruncile și proorocirile vremurilor de pe urmă!

Arătarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos în anul 1926, la 30 iulie, ora 8 dimineaţa, în apropierea Kievului, între satele Demidovo şi Gledovka la doi copii: Nicolae, de 11 ani (Nicolae Maximovici Kuprenko), şi Emilian, de 14 ani (Emilian Ivanovici Feşcenko). 

Cu o săptămână înainte de aceasta, la 24 iulie, în noaptea dinspre duminică, Mântuitorul i S-a arătat în vis lui Emilian şi i-a spus:

-Tu Mă vei vedea în realitate împreună cu alt băieţel. Să nu vă speriaţi! 

Tot atunci El l-a blagoslovit arhiereşte, cu ambele mâini şi, întorcându-se către Răsărit, s-a făcut nevăzut. Emilian a început să se roage în vis, însă a fost trezit de către stăpân. 

Peste o săptămână, la 30 iulie, aceşti ciobănaşi îşi mânau vitele pe imaş şi au făcut cunoştinţă, asta părând a fi o simplă întâmplare. Era ora 8 dimineaţa şi ei se pregăteau să dejuneze, când dintr-odată a străluminat puternic un fulger. Emilian s-a gândit: 

Zeci de mii de oameni la mormantul Parintelui Arsenie Boca

Peste 30.000 de persoane au fost la mormantul Parintelui Arsenie Boca, duminica, 15 martie.

Si iata asa, inca o data, se implinesc cuvintele Parintelui Arsenie: "tara va lua foc [duhovnicesc] de la Prislop" sau ca dealurile "acestea vor fi pline de lume".

Vlad Herman

Foto: Lavinia Codruta Radu

Aiud, 15 martie 2015

Foto: Vlad Herman

Sarea pamantului 4 seria 2 - Arhimandritul Tavrion

IPS Justinian Chira a implinit 74 de ani de la intrarea in manastire

Mărturia unui doctor din Timișoara: În 1990 se chiuretau peste 150 de femei pe zi, era sânge peste tot, ca la ABATOR!

Doctorul Ionel Cioată din Timişoara, unul dintre cei mai buni chirurgi ginecologi din România, a refuzat de câţiva ani să mai efectueze avorturi sau întreruperi de sarcină, încă din 1999.

Acesta a povestit că se gândea la această hotărâre de câţiva ani şi a mărturisit că era îngrozit de imaginea pe care a văzut-o în 1990, primul an în care avorturile au fost permise legal în România.

Avorturile au devenit legale în România chiar din 26 decembrie 1989, printr-un decret cu putere de lege. Odată cu avorturile, noua putere a dat „liber” la cafea şi coca-cola. Conform statisticilor oficiale, 1 milion de copii au fost avortați în 1990.

Sfântul Luca al Crimeei: Urât este înaintea Domnului tot omul trufaş

Patima slavei deşarte e nesfârşit de felurită. Cu toţii ne slăvim în deşert: unii cu frumuseţea trupească, cu bogăţia şi luxul hainelor, cu vilele, cu forţa fizică; alţii cu profunzimea cugetării, cu educaţia multilaterală şi cu talentele. Cel bolnav de slava deşartă devine negreşit trufaş: el se pune mai presus de toţi, i se pare că toţi sunt mai răi, mai prejos decât el, nevrednici de el, şi se îngâmfă asupra lor ca asupra unor nimicnici care nu ştiu nimic, care nu fac doi bani şi nu vede nefericitul că se află în stăpânirea păcatului de moarte al trufiei, cea mai cumplită dintre toate patimile, fiindcă ea alcătuieşte esenţa duhovnicească a diavolului şi este urâtă înaintea lui Dumnezeu.

 Urât este înaintea Domnului tot omul trufaş. Nu o dată aţi auzit, când s-a citit Epistola Sfântului Apostol Iacov, că „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har” (4, 6). Omul trufaş nu va putea nicicând să placă lui Dumnezeu, chiar dacă şi-ar petrece întreaga viaţă în asceză. Iată cât de pierzătoare e patima trufiei. 

(Sfântul Luca al Crimeei, La porțile Postului Mare, Editura Biserica Ortodoxă, Bucureşti, 2004, p. 50)

A aparut o noua carte cu minunile Sfantului Efrem cel Nou

La Editura Meteor Press a aparut o noua carte cu minunile Sfantului Efrem cel Nou (volum coordonat de Vlad Herman), marturiile fiind relatate de mai multi romani

Cartea poate fi gasita in toate chioscurile de ziare din tara, la pretul de 10 lei

Razvan Bucuroiu de la Lumea Credintei nu vede niciun pericol in cardul de sanatate. Si ii linisteste pe cititori

Nu ca ar fi contat cine a scris articolul de mai jos, insa conteaza faptul ca foarte multi din cei care cumpara revista Lumea Credintei se vor "linisti", probabil, definitiv, cu privire la pericolul cardului de sanatate dupa ce vor citi editorialul

EDITORIAL – CARD SAU DRAC?

Cum a putut un obiect de mici dimensiuni (conforme cu specificaţiile standardului ISO 7810, adică 85,60 × 53,98 mm) să creeze o asemenea vâlvă apocaliptică în sânul poporului dreptcredincios? Cum a reuşit o bucăţică de plastic să învenineze raporturile dintre oameni şi instituţii, ba chiar să creeze dezbateri ale laicatului şi preoţimii ortodoxe cu oficialităţile statului român? Cum a fost în stare un sfârâiac cu colţuri rotunjite să dezbine opinia publică? Vă spun eu cum: rostindu‑i numele invers. Adică din c‑a‑r‑d, în d‑r‑a‑c!

Interviu cu Părintele Rafail Berestov despre problemele vremurilor noastre

Sursa: aparatorul.md

Binecuvântaţi, Părinte.

- Dumnezeu sa vă binecuvânteze.

- Astăzi apar tot mai multe cărţi care ne învaţă cum să supravieţuim în situaţii extreme: în caz de calamităţi naturale, războaie, acte teroriste. în ele găsim recomandările militarilor, ale vânătorilor, ale alpiniştilor, dar, pe lângă acestea, pe ce ar trebui să mizeze creştinul ortodox în situaţii excepţionale?

- Desigur, pe dreapta credinţă. Bineînţeles că el trebuie să aibă un duhovnic şi duhovniceşte să se mărturisească lui. Să fie iubitor de aproapele său, să aibă rugăciune neîncetată. Noi trebuie să ne întrunim duhovniceşte. Eu îi sfătuiesc pe fraţii mei monahi să se ocupe cu gimnastica. Când eram în munţi, eu îi sfătuiam să facă sport pentru a se întări fizic. Noi ştim că suntem bolnavi cu toţii, dar când ne ocupăm cu sportul şi postim cu bărbăţie, devenim mai puternici fizic şi mai hotărâtori.

Adresarea Părintelui Rafail Berestov către creştinii de azi cu privire la documentele cu cip

Eu, ieroschimonahul Rafail, sunt un sărman stareţmic şi păcătos. Conştiinţa mea păstorească măîndeamnă să vă spun despre marele şi groaznicul pericol în care este pusă omenirea. Stăpânitorul întunericului veacului acesta, satana, vrea să se întrupeze şi să împărăţească pe pământ, să-şi afle loc în omul-antihrist.

Deja astăzi pentru voi se pregăteşte pecetea lui antihrist, şi aceasta se înfăptuieşte cu multă chibzuinţă, cu mare precauţie şi viclenie – nu deodată, ci în mai multe etape. Precum spuneau sfinţii părinţitălmăcitori ai Apocalipsei, de exemplu, Efrem Sirul, venirea lui Antihrist se va face cu multă viclenie, astfel încât chiar şi cei aleşi anevoie se vor mântui, pentru că nu vor înţelege înşelarea. Astfel mulţi dintre vestiţii şi iubiţii de către mine păstori foarte duhovniceşti, sub influenţa linguşirii diavoleşti, nu întrevăd pericolul şi îndeamnă pe oameni să ia buletine de identitate sau carduri cu codul de bare, cu numărul de identificare ce conţine în sine trei deşase – numele lui antihrist. Prin aceasta ei îşi ademenesc turma spre pieire. Dar vai de acela prin care vine ispita. Prigonitorii îi ispiteau pe mucenici ca ei măcar prefăcându-se, doar aparent să guste din jertfa idolească… şi să se întoarcă acasă, însă ei au rămas credincioşi lui Hristos…

ACATISTUL CUVIOSULUI PĂRINTE JUSTIN DE LA PETRU VODĂ

Acatistul Cuviosului Părinte Justin de la Petru Vodă

alcătuit de maicile de la m-rea Paltin Petru-Vodă 

Condac 1
Pe Mărturisitorul cel ales al lui Hristos, podoaba Bisericii, care pe altarul Neamului Românesc până la adânci bătrâneţi pe sine însuşi jertfă ca o ardere de tot s-a adus, pe Voievodul Ortodoxiei româneşti, care în vremurile de pe urmă Biserica lui Hristos bine a străjuit şi cu sabia dragostei pe hulitori a gonit iar pe fiii pierduţi i-a găsit, pe cela ce cu mantia milei pe mulţi din necazuri şi întristări i-a izbăvit şi ca o inimă bătând cu rugăciunea multe conştiinţe spre cunoaşterea lui Dumnezeu a trezit, cu dorire din inimi să-i cântăm: Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Icos 1
Cu ce limbă şi cuvinte îndestulătoare vom începe, Părinte Justin, a aduce laudă isprăvilor tale şi vieţuirii tale celei minunate, prin care pe Hristos L-ai slăvit, noi, cei ce nu suntem vrednici a cuvânta măreţia faptelor tale şi nici a aduce mulţumire cuviincioasă pentru dragostea şi nevoinţele cu care te-ai ostenit pentru noi, ca să ne ridici din adâncul patimilor şi să ne povăţuieşti pe calea mântuirii? Ştim că mai mult te-am bucura dacă ţi-am aduce nu laude, ci stâlpări de fapte bune, Părinte, căci tu însuţi spuneai că slava ta este sporirea noastră duhovnicească -, însă, ca unul ce cunoşti neputinţa firii noastre şi vezi nădejdea noastră spre rugăciunile tale, primeşte de la noi aceste laude ce cu dragoste le aducem ţie:
Bucură-te, Părinte al nostru duhovnicesc, ce sufletul pentru noi ţi l-ai pus;
Bucură-te, Povăţuitorule iscusit, ce multe suflete la Hristos ai adus;
Bucură-te, Duhovnic priceput, ce cu blândeţe pe cei greşiţi ai mustrat;
Bucură-te, Doctor sufletesc, ce rănile celor bolnavi ai vindecat;
Bucură-te, Păstorule blând, ce pe umerii tăi multe din oile rătăcite ai ridicat;
Bucură-te, Atletule neostenit al lui Hristos, ce din păcate grele la credinţă pe mulţi ai întors;
Bucură-te, Pescarule de suflete, ce din adâncul mării, pe cei robiţi de patimi cu undiţa dragostei i-ai pescuit;
Bucură-te, Vistierule de comori dumnezeieşti, ce pe săraci ai miluit;
Bucură-te, că pe cei goi de virtute în haina lui Hristos i-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că Harul Duhului Sfânt, prin tine, peste aceştia s-a revărsat;
Bucură-te, noule Apostol, ce tuturor toate te-ai făcut ca pe toţi să-i dobândeşti;
Bucură-te, căci cu lanţurile dragostei i-ai legat pe fiii tăi duhovniceşti;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule, Mărturisitorule Justine!

Pr. Hrisostom Manolescu - Avva Justin Parvu si Sfintii inchisorilor (Iasi, 2014.03.19)

Efectele imediate ale postului ne pot schimba viața

De ce atâta lume nu ţine post?, vă întrebaţi. Fiindcă nu cunoaşte roadele postului. Instituţiile sanitare din ţara noastră ar trebui să prescrie postul la fel cum o face Biserica Ortodoxă, deoarece roadele postului sunt mari şi minunate nu numai din punctul de vedere duhovnicesc, ci şi din cel trupesc.

Ca dovadă vi s-ar putea aduce exemple fără număr, dar mă voi mărgini la unul dintre cele mai noi: exemplul unei femei văduve. „Am început să postesc anul trecut, de praznicul Sfintei Treimi”, povestea ea. „Mergând la biserică şi rugându-mă lui Dumnezeu, mi-a venit în gând că trebuie să postesc. Cât a trăit bărbatul meu, nu ştiam de post şi deseori ne îmbolnăveam, niciodată nu eram sănătoşi în acelaşi timp: unul din noi era totdeauna la pat. Şi aşa ni s-a scurs iute întreaga viaţă. 

Parintele Serafim Man - Stalpul de foc de la Rohia

Biserica azi - Alimentatia ne schimba viata. In bine sau in rau (16 aprilie 2013)

Părintele Iustin Pârvu – păcatele omului contemporan

Păcatele omului contemporan sunt trufia, mândria nemăsurată. Apoi lucrul făcut de mântuială, superficial. Rugăciunea făcută din vârful buzelor, fără să atingă inima. Alcoolismul care e cauza tuturor relelor în societatea noastră…

Starea de nemulţumire a omului care deşi are de toate, tot vrea să aibă mai mult, material, fără să se gândească o clipă la cât de profund înaintează cu sufletul, cât de mântuit îi este sufletul. Apoi ura susţinută faţă de vecin, de frate din motive copilăreşti, din ambiţie prostească şi de aici cearta, mânia, agresivitatea.

Păcatele sunt bolile sufletului. Şi pentru suflet toate bolile sunt grele, pot să fie mortale. Zice părintele Cleopa undeva: “Vai de mine, mor…! Ne temem…? Să nu ne temem de moarte. Să ne temem de păcat, că păcatul ne duce la moarte, că plata păcatului este moartea. Şi adevărata moarte a sufletului este păcatul”…!

În Mântuirea păcătoşilor se spune: “Faţă de Dumnezeu să avem inimă de fii, faţă de aproapele să avem inimă de mamă şi faţă de noi înşine inimă de judecător”. Invidia? Românul se uită în curtea vecinului mai mult decât în a sa… Vede că nu-i măturat la vecin, dar nu vede că nici la el nu-i măturat. Păcatul invidiei e unul din cele mai grele păcate, el atacă sufletul precum un vierme.

Din Părintele Iustin Pârvu, Daruri duhovniceşti, Conta, 2007, p. 109-111

PS Iustinian Chira - Biserică Cutca 1990, atunci fiind episcop vicar la Cluj

NICHIFOR CRAINIC despre Copilărie şi sfinţenie

NICHIFOR CRAINIC despre Copilărie şi sfinţenie în volumul Ortodoxie şi Etnocraţie, 1938

Am scris de multe ori: „Vremea noastră e vremea tineretului”; şi am spus, cu aceasta, prea puţin. Noile concepţii politice întrupate în sisteme de organizare a statului merg mai adânc – până la copil,[…] problema copilului ia un aspect izbitor: acela al dreptului de proprietate asupra lui.

Sovietele, bunăoară, pretind că omul aparţine în întregime statului şi, prin urmare, copiii sunt o proprietate publică. Pentru a realiza această idee năstruşnică, a fost desfiinţată familia, adică drepturile naturale ale părinţilor, şi Biserica, adică drepturile spirituale ale lui Dumnezeu. Singur statul trebuie să dispună de copii ca proprietar absolut. Dar copiii statului sunt în realitate copiii nimănui. Şi una dintre crimele fioroase ale bolşevismului sunt cetele de copii părăsiţi, crescuţi animalic pe maidane, prin ganguri şi beciuri, ucişi de boli, mâncaţi de şobolani, desfiguraţi de mizerie, stafii groaznice ale sfintei copilării. […]

Conferinta despre Nicolae Steinhardt in Baia Mare

Parintele Justin Parvu: Mantuirea este doar in Biserica. Singura Biserica adevarata ramane Biserica Ortodoxa

Parinte, in unele din interviurile cu sfintia voastra luate de Dl Adrian alui Gheorghe, cuprinse in cartea „Semnele vremii, 7 intalniri cu Parintele Iustin Parvu”, vi se adreseaza o intrebare despre posibila mantuire a neortodocsilor. Din raspunsul din acea carte, nu reiese o opinie limpede. Si pentru a nu se crea tulburare si sminteala in randul celor ce va citesc, va rugam sa ne precizati parerea sfintiei voastre.

Eu nu imi amintesc sa fi spus asa ceva, dar poate era intr-un anume context. Sau datorita oboselii e posibil sa se mai strecoare unele greseli sau lipsuri, de aceea atunci cand apare o carte, ea trebuie bine cercetata inainte. Pe mine nu m-a consultat nimeni, ca as fi putut rectifica. Darpozitia mea referitoare la aceasta problema am zis-o in nenumarate randuri. Nu mai reprezinta un secret pentru nimeni. Mantuitorul spune limpede: “De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu” (Ioan 3:5). Eu nu pot sa ma fac judecator in locul lui Dumnezeu, nu e in competenta mea sa spun cine se mantuieste sau nu, avem insa o randuiala stabilita de Sf. Parinti si niste sfinte canoane. Nu putem sa spunem noi altfel decat sfintele canoane. Pentru ca asa se face sminteala. Cadem sub anatema Bisericii daca indraznim din voia noastra sa adaugam la cele stabilite prin sinoadele Bisericii o iota, sau sa scoatem ceva. Eu am spus-o si o repet: Trebuie sa marturisim Adevarul si Ortodoxia dupa invatatura Cuviosului Parinte Iustin Popovici, ca sa ne putem mantui in aceste vremuri, cand ecumenismul vrea sa distruga Singurul Adevar Ortodox. Sfantul Iustin spunea: „Ecumenismul e numele de obste pentru toate pseudo-crestinismele, pentru pseudo-bisericile Europei apusene. … Fara sa tinem seama de calea Apostolilor si Sfintilor Parinti, fara a urma Apostolilor si Sfintilor Parinti dupa Acela care este singurul si adevaratul Dumnezeu in toate lumile, si fara de inchinarea inaintea singurului, si adevaratului, si vesnic viului Dumnezeu, a Dumnezeu-Omului si Mantuitorului Hristos, este neindoielnic ca omul se va afunda in marea moarta a civilizatelor inchinari europene la idoli, si, in locul viului si adevaratului Dumnezeu, se va inchina idolilor mincinosi ai veacului acestuia, intru care nu este mantuire, nici inviere, nici indumnezeire pentru fiinta cea nenorocita care se cheama om”[1].

Mantuirea este asadar doar in Biserica, si nu in afara ei sau in vreo alta pseudo-biserica. Singura Biserica adevarata ramane Biserica Ortodoxa. Faptele bune ale neortodocsilor pot sa ii ajute sa cunoasca Adevarul ortodox, dar nu sunt suficiente spre mantuire. Fara Botezul in numele Sfintei Treimi, a unei Treimi marturisite in Crezul ortodox, si nu cel ratacit, catolic, nu este mantuire. Dar este vreme de pocainta pentru fiecare si ii asteptam cu bratele deschise catre Sfanta Ortodoxie pe toti cei rataciti pe cale.

Asa cum cantam si la taina calugariei: „Bratele parintesti, sarguieste de le deschide mie, ca in desfranari am cheltuit viata mea, spre bogatia cea necheltuita a indurarilor Tale, cautand acum Mantuitorule, nu trece cu vederea inima mea cea saracita pentru ca Tie, Doamne, cu umilinta strig: gresit-am, Parinte, la cer si inaintea Ta”. Aceasta este pozitia poporului nostru. Este un popor „calugarit”, care se roaga neincetat la Dumnezeu: Parinte, am gresit la cer si inaintea Ta: primeste-ne si pe noi ca pe o jertfa curata inaintea sfintirii si a preamaririi Tale. Amin!

[1] Sfantul Iustin Popovici, BISERICA ORTODOXA SI ECUMENISMUL, Traducere din limba sarba de Adrian Tanasescu, Manastirea Sfintii Arhangheli – Petru Voda.

Fragment din interviul "Părintele Justin Pârvu: Acum a venit vremea să ne mântuim pe furiş", aparut in revista ATITUDINI, realizat de Monahia Fotini

Biserica Ortodoxa este universala!

Scopul vietuirii pe pamant este mantuirea sufletului. Aceasta se poate realiza numai in Biserica Ortodoxa.

Există mântuire înafara Bisericii Ortodoxe? Sunt martirii eterodocşilor martiri adevăraţi pentru Hristos?

Aceasta este o întrebare care macină pe mulţi ce doresc mântuirea fraţilor întru umanitate. Şi este dovadă de altruism şi dragoste să doreşti ca toţi să se mântuiască, asemănându-te lui Dumnezeu care «vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa Adevărului să vină » (I Tim 2, 4).

De aceea mântuirea fraţilor întru umanitate, dar neortodocşi, trebuie să rămână o nelinişte în sufletul nostru. Sfântul Ioan Hrisostom spune «Cum vom putea fi atât de laşi încât să ne mulţumim cu mântuirea noastră, dat fiind că ne primejduim propria noastră mântuire, dacă nu ne îngrijim de cea a celorlalţi? Astfel, într-o luptă, cine nu se gândeşte decât să scape fugind, se pierde pe el însuşi înainte de a-i pierde pe ai săi; dar cine luptă cu vitejie pentru a-şi scoate tovarăşii din primejdie, se salvează pe sine însuşi, scăpându-i pe alţii. Viaţa aceasta e un război necontenit şi suntem mereu în prezenţa duşmanilor, să luptăm aşa cum ne porunceşte împăratul şi căpetenia noastră.”.