Încă o dovadă a sfinţeniei Părintelui Arsenie Boca. Ce a spus demonul dintr-o femeie la mormântul de la Prislop

Ne-am apropiat şi am văzut cum acea femeie din scaunul cu rotile era forţată de cineva să se atingă de sfânta cruce a Părintelui. Stătea cu capul dat pe spate, cu gura deschisă, şi se auzea cum din ea cineva vorbea. Era ca un vaiet şi un dialog totodată, între acel duh care o stăpânea şi Părintele. Noi nu am auzeam decât duhul din ea, care vorbea cu o voce când subţire şi ţipătoare, când groasă şi grea.

Din ce auzeam, se înţelegea că Părintele îi zicea să iasă din acea femeie şi duhul răspundea: "Nu ies, sunt aici de 20 de ani şi nu m-a scos nimeni! Şi ai venit tu, Arsenie să mă scoţi acum? Vaiii, nu mai pot, Arsenie, mă arzi! Dacă ies unde să mă duc? De ce te-ai născut tu, Arsenie, de ce? Ca să îmi strici tu împărăţia? Încetează, nu mai pot! Gata, ies, ies, nu mai poi! Arsenie, mă arzi! Lasă-mă! Or să te facă sfânt!"

Dialogul cred că a mai continuat, nu ştiu cum s-a terminat, căci cei cu care eram nu au putut să mai asiste pentru că era pentru prima oară când vedeau aşa ceva.

Ionuţ Vasilache, Vaslui

Mărturie apărută în cartea Părintele Arsenie Boca - o viaţă închinată schimbării vieţii noastre, ed. Agaton, Făgăraş, p. 364.

Toader Popescu (+28 Iunie 2006), unul din cei mai mari Sfinţi ai închisorilor

Toader Popescu, avocat din Iaşi, a fost şeful studenţilor legionari din Iaşi, motiv pentru care a fost arestat şi condamnat la închisoare pe viaţă, pe care a făcut-o cu bărbăţie, fără să cîrtească vreodată, deşi a trecut prin cele mai grele încercări – schingiuri, tortură, bătăi, batjocuri, izolare, şi alte multe mizerii ale regimului marxist adus de hoarde cotropitoare în România. Foarte asemănător ca fire cu Părintele Justin Pârvu, şi aproape de o vîrstă (era născut la Darabani, în 1920, cu un an mai tînăr decît duhovnicul nostru), a fost printre cei mai tăcuţi şi mai neştiuţi, atît în închisoare, cît şi după eliberarea din 22 August 1964 de la Aiud. Toader Popescu a fost unul dintre cei cinci care au fost eliberaţi ultimii din Aiud, deoarece nu li s-a putut îndoi şira spinării, n-au cedat la nici un fel de presiune şi la nici un fel de compromis. Despre temniţa cumplită prin care a trecut, despre faptul că a fost printre cei mai demni şi mai neînduplecaţi în faţa compromisului şi a trădării, a vorbit foarte frumos Părintele Dimitrie Bejan, intervievat de Părintele Ioanichie Bălan:

RUSINOS! Sighet – martirilor anticomunişti le este refuzată cinstirea

Un capitol important al rezistenţei anticomuniste din Maramureş l-a constituit grupul de elevi organizaţi în Frăţia de Cruce a liceului “Dragoş Vodă” din Sighet, numit mai târziu “lotul Vişovan”, după numele profesorului Aurel Vişovan, liderul grupului. Atitudinea lor dârză, de apărare a valorilor creştine şi naţionale, au plătit-o cu ani grei de închisoare la Sighet, Cluj, Târgşor, Canal, Gherla, Jilava etc.

Ca o firească recunoaştere a jertfei lor din partea tinerei generaţii, la iniţiativa Asociaţiei Urmaşilor Luptătorilor Anticomunişti (AULA), a avut loc miercuri, 18 iunie a.c., dezvelirea şi sfinţirea unei plăci comemorative în incinta liceului, în prezenţa supravieţuitorilor, a familiilor acestora, a conducerii liceului şi a altor maramureşeni iubitori de istorie. Inscripţia de pe placă are următorul conţinut: “În această sală, care servea drept laborator de chimie, au avut loc în perioada 1946-1948 întrunirile grupului de rezistenţă anticomunistă condus de profesorul Aurel Vişovan”.

Din păcate, la numai câteva zile distanţă, placa a fost demontată, ca urmare a presiunilor exercitate de către Institutul “Elie Wiesel”, al cărui director Alexandru Florian a considerat că aşa ceva este inadmisibil “în oraşul lui Elie Wiesel “.

Vestea demontării plăcii a produs o profundă mâhnire în rândul opiniei publice anticomuniste din Maramureş.

Preot prof. Marius Vişovan,

Preşedinte AULA

Sursa: buciumul.ro

Capcana desenelor-animate

Părintele Ioanichie Bălan, de la Mănăstirea Sihăstria, numește desenele animate ”ne-animate și ucigătoare” și le consideră distrugătoare de copii. (…)

Abundența terifiantului tocește în cele din urmă sensibilitatea copilului și ca urmare acesta va dori, cu timpul, să guste senzații din ce în ce mai tari. Acesta este tocmai modul în care acționează în om patima. Patima are permanent nevoie de hrană proaspătă, deci de tot mai multe păcate. Astfel, pe viitorul adolescent nu-l vor mai impresiona crimele, cadavrele, violurile sau alte acțiuni sadice, ci chiar se va bucura de ele cu voluptate. 

Totul începe din stadiul desenelor animate și se dezvoltă ajungând la stări febrile, defecte de vorbire, ticuri nervoase și în ultimă instanță la nevroze persistente, căci copilul, spre deosebire de adult, încă nu distinge precis fictivul de realitate. Tot în defavoarea educației copilului este și faptul că puterea lui de discernământ este mică și nu poate selecta și înțelege emisiunile transmise, distrugându-se astfel moral.

(Florin T. Roman, Idolii vremurilor noastre, Editura Evanghelismos, București, 2010, p. 33) | doxologia.ro

COMUNISMUL, DIN NOU LEGITIMAT ?

Deși pe mai multe planuri, inclusiv cel juridic, România păstrează încă multe sechele ale trecutului comunist, cel puțin pe plan moral condamnarea solemnă a acestuia în 2006 dădea impresia că pagina s-a întors definitiv. Deși nu avut asentimentul întregii clase politice, președintele Traian Băsescu a reprezentat voința națiunii și adevărul istoric când a declarat comunismul ca “ilegitim și criminal “ datorită cortegiului imens de crime, abuzuri și nedreptăți cu care acest regim impus din afară a lovit poporul român timp de 4 decenii.Deși a rămas un act simbolic, lipsit aproape total de consecințe practice, această condamnare a comunismului ne-a ridicat în ochii lumii civilizate și ne-a dat speranța că, în sfârșit, minciuna s-a prăbușit, reperele s-au schimbat, conștiința românească poate respira liber și se pot punebazele unui nou început prin recuperarea valorilor autentice ale identității românești și integrarea legitimă în concertul universal.

Scrisoare deschisă către Patriarhul ecumenic: Părăsiți calea înșelătoare a ecumenismului și întoarceți-vă la calea neînșelătoare a Ortodoxiei!

O scrisoare deschisă-catapultă către Patriarhul ecumenic a fost trimisă din partea comunităților grec-ortodoxe din America, în care susțin că patriarhul Bartolomeu smintește plinătatea Bisericii și că acțiunile lui sunt împotriva Sfintelor Canoane.

            Urmează textul scrisorii:

Scrisoare deschisă către Patriarhul ecumenic din partea comunităților grec-ortodoxe din America

            Preafericite,

            Suntem mădulare neînsemnate și smerite ale Bisericii Ortodoxe Sobornicești, iar Preafericirea Voastră sunteți Patriarhul ecumenic. Sunteți Părintele nostru duhovnicesc, iar noi suntem fiii duhovnicești ai Preafericirii Voastre. Așa cum nu este cu putință ca fiii firești ai unui părinte să fie indiferenți, văzând pe tată lor că întreține legături extraconjugale, ilegale, cu femei străine, înșelând pe mama lor și că în fiecare noapte se întoarce acasă beat, tot astfel și noi, este cu neputință să rămânem indiferenți, văzându-Vă pe Preafericirea Voastră stând în locul cel dintâi și întreținând legături ilegale și interzise de Biserică cu tot felul de reuniuni eretice, că vă rugați împreună cu reprezentații lor nepocăiți – chiar și cu preotese și episcopese ale ramurilor protestante extreme, care binecuvintează căsătorii între homosexuali și susțin public mișcarea mondială homosexuală -, că disprețuiți dumnezeieștile și Sfintele Canoane Apostolice și ale Sinoadelor Ecumenice, că prevestiți abrogarea panortodoxă a tuturor Canoanele pe care le considerați piedică pentru menținerea acestor legături ilegale și, în general, că vă purtați ca unul amețit de dulcele și amețitorul vin al înaltei vrednicii și al stăpânirii arhierești, răsturnând Sfinte Canoane și tradiții, mutând și modificând „hotare veșnice pe care le-au pus” insuflații de Dumnezeu Apostoli și purtătorii de Dumnezeu Părinți, smintind peste măsură plinătatea evlavioasă a Bisericii și pricinuind vătămare nemăsurată Trupului ei divino-uman.

Maramures: Peste 900 de copii au fost avortati in 2013

948 de copii maramureseni nu au apucat sa mai vada lumina zilei in 2013 din cauza faptului ca au fost sacrificati prin avort, potrivit unei statistici a Directiei de Sanatate Publica Maramures.

Cu toate acestea, numarul avorturilor a scazut in anul 2013 cu 34 de cazuri fata de 2012, cand s-au inregistrat 982 intreruperi de sarcina.

Cele mai multe avorturi inregistrate in Maramures, in ultimii 6 ani, s-au inregistrat in anul 2007 – 1.530 de cazuri.

Conform unei statistici oficiale, romanii se pot “lauda” cu un numar incredibil de 22.178.906 avorturi facute intre 1958 si 2008, cifra fiind mai mare decat populatia actuala a tarii.

Vlad HERMAN, www.ziarmm.ro

Lingurița euharistică – dușmanul poporului?

Nicolae Pintilie, Doxologia

„Eu cred în Dumnezeu, chiar merg și aprind lumânări la Biserică. Dar, nu merg la împărtășit… îmi este frică să nu mă îmbolnăvesc de la lingurița cu care s-au împărtășit și alții! În rest... sunt o bună creștină!”

Sunt cuvinte pe care le auzim, din ce în ce mai des. Într-o societatea paralizată de frica de îmbolnăvire, într-o Românie în care, după fiecare colț, te așteaptă primitoare o farmacie, am putea spune că părerea doamnei de mai sus este încuviințată. Mai ales în mediul urban, unde participanții la Sfânta Liturghie sunt atât de diferiți, o astfel de problemă răsare în mintea multora dintre noi. Oare chiar putem contacta vreo boală dacă primim dumnezeiasca Euharistie cu aceeași linguriță cu care s-au mai împărtășit și alții?

În acest an, un cotidian din țară deschidea prima pagină cu un titlu de-o șchioapă:„Pericol! Ce nu ştiai despre Sfânta Împărtăşanie!”. Dincolo de strategia de a șoca prin titlu, autorul aducea la cunoștința publicului faptul că „medicii atrag atenţia că normele de igienă sunt încălcate, prin folosirea unui singure lingurițe la administrarea Împărtășaniei, iar oamenii pot contacta diferite boli, unele dintre ele foarte grave”. Într-un cuvânt, lingurița euharistică poate deveni dușmanul numărul unu al poporului. Sistemul medical nu mai face față, din cauză că oamenii se împărtășesc dintr-o singură linguriță! Așa o fi?...

Un sfânt între oamenii cu patimi, un an de la minunea cu lacrimi

Azi am realizat că a trecut un an de la despărțirea de călăuza creștin-ortodoxă a neamului românesc, părintele Iustin Pârvu. Într-o duminică după-amiază, inima trupească a părintelui a apus, începându-și activitatea inima sfânta a celui mai mare duhovnic văzut .

Mă întrebam dacă reușesc să îl mai văd și a îngăduit Dumnezeu să se întample acest lucru. Deși drumul spre Mănăstirea Petru Voda era blocat, am reușit împreună cu camarazii mei să ajungem la ultima întâlnire trupească cu Părintele Iustin.

O mare de oameni aveau genele ude spălându-și obrajii de lacrimi. Aduceau o lumânare celui ce le-a adus lumina în viețile lor. Toți cei prezenți au avut îngăduire de la Dumnezeu să vadă minunile înfăptuite de părinte la trecerea acestuia în raiul care îl aștepta cu atâta ardoare.

Sfinţii Neagoe Basarab şi Varlaam, promotori ai culturii naţionale

În cea de-a doua Duminică după Rusalii, credincioşii Bisericii Ortodoxe Române prăznuiesc Duminica Sfinţilor Români, zi având rolul de a aminti tuturor de cei care au ridicat cinstea neamului nostru până la tronul Dumnezeirii. Două categorii aparte de sfinţi sunt cele ale voievozilor şi ierarhilor, aceia care s-au arătat vrednici cârmuitori şi păstori ai turmei ce le-a fost încredinţată. Dintre aceştia fac parte Sfântul Voievod Neagoe Basarab al Ţării Româneşti (1512-1521) şi Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei (1632-1653), despre care vorbim în acest articol.

Începând cu păstorirea şi la iniţiativa vrednicului de pomenire patriarh Iustinian Marina (1948-1977), în Biserica Ortodoxă Română a început canonizarea sfinţilor români, proces întrerupt în perioada de prigoană comunistă şi reluat din anul 1992, când este statornicită, printr-o hotărâre a Sfântului Sinod, şi prăznuirea Duminicii Sfinţilor Români. Între chipurile mai recent trecute în rândurile sfinţilor se numără şi domnitorul Neagoe Basarab, unul dintre cei mai buni gospodari şi cultivaţi conducători ai Ţării Româneşti, şi Mitropolitul Varlaam, care, alături de Sfântul Ierarh Dosoftei, reprezintă punctul culminant al culturii teologice medievale din Moldova.

Părintele Serafim Rose, un simbol al Ortodoxiei americane

Când spunem America, ne gândim de obicei la pământul unei diversităţi culturale şi etnice; la imaginea unui „tărâm al făgăduinţei“, unde orice dorinţă poate deveni realitate. Dar nu în ultimul rând, la meleagul unei covârşitoare pluralităţi religioase. În mijlocul unei familii protestante, a fost zămislit cel ce avea să devină un simbol al Ortodoxiei americane, părintele Serafim Rose.

Viaţa tumultoasă şi nu de puţine ori controversată a părintelui Serafim este nu numai un izvor de inspiraţie pentru Ortodoxie, dar mai ales oglinda în care se răsfrânge neţărmurita milă a celui ce singur este Bun şi Care, nu pentru cei drepţi, ci mai ales pentru cei păcătosi, a primit moarte pe cruce.

Gândurile care l-au condus la Ortodoxie pe un maghiar. "De ce cred că fiecare om ar trebui să fie creștin ortodox"

Părintele Rafail, fost catolic, originar din Ungaria, astăzi preot ortodox în județul Mureș, alături de prietenul lui, Csaba – viitorul Pavel, în pelerinaj la Athos

 Prin ajutorul nevăzut al lui Dumnezeu şi al Maicii Sale am fost condus spre Ortodoxie deşi m-am născut într-o familie cu tradiţie protestantă, într-un sat maghiar ardelean. De mic am fost crescut de părinţi şi bunici cu frică de Dumnezeu şi am învăţat să mă rog, să merg la biserică. Întotdeauna m-am străduit să fiu un bun creştin şi eram bucuros când mergeam la biserică şi îmi plăcea şi gândul că toate lucrurile au fost create de Dumnezeu. Nu mi-am pus întrebarea ce este cu celelalte religii.

Eu credeam că fiecare trebuie să urmeze calea familiei în care s-a născut şi că acest fapt nu se mai poate schimba şi să facă tot ce poate ca să fie plăcut lui Dumnezeu. Citeam Sfânta Scriptură şi mă străduiam să urmez cât puteam învăţăturile din ea. Dacă greşeam, fiind protestant, mă gândeam că mă va ierta Dumnezeu dacă de data viitoare nu mai greşesc. De aceea, din când în când mă încordam şi încercam să fiu un om mai bun, să aflu mai multe. Credeam că pot exista minuni, dar că timpul marilor minuni ca cele din Biblie a trecut.

Virgil Maxim si mijlocirea întoarcerii unui sectant la dreapta credință

În pădure la Roica lucra aproape permanent o echipă de băieţi, tăietori de lemn, din care făceau parte prin rotaţie cei mai zdraveni şi mai dibaci: Nichita Pavel, Popovici Gheorghe, Pandia Iancu, Vişan Nicolae, Stan Marin şi alţii. La două săptămâni li se trimiteau alimente. Cu această ocazie îi vizitau şi câţiva băieţi care voiau să se relaxeze. Se pleca sâmbăta cu un car tras de bivoliţe, „drigane” blânde şi domoale.

Pe la sfârşitul lui August, simţind nevoia să văd şi eu acele minunate locuri, încărcându-mi un rucsac cu destule bunătăţi, luând şi un coş cu fructe şi struguri, am plecat de unul singur, la miez de noapte, pe drumul care urmărea firul Galdei. Socoteam că, cu popasurile de rigoare, o să străbat 40 kilometri până spre amiaza zilei. Şi am pornit cu „Doamne ajută-mi!”

Era o noapte fără lună. Însă vizibilitatea ploilor de stele era excepţională. Însoţit de clinchetul apei în salturi peste pietrişul vadului, cerul îmi trimitea emisarii luminoşi ai înaltului. Reflectându-se în ochiuri de apă, păreau că vin şi din înalt şi din adânc, împresurându-mă în săgeţi de lumină. Am trăit o stare de încântare sufletească deosebită, cântând tot timpul în sufletul meu versetele psalmilor: „Cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne”, până ce am străbătut Mesentea, Galda de Sus şi am ajuns în Poiana Gălzii, lăsând în stânga frumosul Bulz al Gălzii, colţul de stâncă ţâşnit din pământ, ca un uriaş colţ de mistreţ.

Despre necesitatea desei împărtăşiri cu Trupul Domnului

În cele ce urmează vă prezentăm un cuvânt al Sfântului Cuvios Nicodim Aghioritul referitor la Despre necesitatea desei împărtăşiri cu Trupul Domnului

Apoi, când Domnul a predat această taină ucenicilor Său, nu a dat-o ca un sfat, ca adică să mănânce Trupul Meu cine vrea şi să bea Sângele Meu cine vrea, aşa cum a zis că "cine vrea să vină după Mine" şi "dacă vrei să fii desăvârşit", ci a zis poruncitor: "Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu şi Beţi dintru acesta Toţi, acesta este Sângele Meu"; adică neapărat trebue să mâncaţi Trupul Meu şi neapărat trebue să beţi Sângele Meu.

Toţi binecredincioşii creştini sunt îndatoraţi să se împărtăşească des. Acest lucru îl poruncesc: 1) Stăpâneştile porunci ale Domnului nostru Iisus Hristos, 2) Faptele şi Canoanele Sfinţilor Apostoli şi ale Sfintelor Sinoade şi mărturiile locale ale Sfinţilor Părinţi, 3) Cuvintele, rânduiala şi sfinţita lucrare a Sfintei Liturghii şi 4) însăşi rânduiala Sfintei împărtăşiri.

Ieromonahul român (Părintele Arsenie Boca) înconjurat de flăcări - minune apărută în cartea unui călugăr din Athos

Părintele Arsenie Boca s-a născut în Hunedoara – România în 1910 şi a murit, se pare otrăvit, cu o lună înainte de căderea comunismului (noiembrie 1989). Este vorba de o personalitate duhovnicească excepţională a timpului nostru. Odată, la sărbătoarea Cinzecimii, au venit la mănăstire foarte mulţi oameni şi chiar şi un detaşament de soldaţi, pentru că era hram. Au săvârşit utrenia în biserica cea mică iar apoi, pentru că erau foarte mulţi oamenii adunaţi, părintele a ieşit între Sfintele Uşi şi le-a spus că vor continua Sfânta Liturghie afară, pe un podeţ special amenajat. În timp ce rostea aceste cuvinte călugărul de la strană a strigat:

- Vai părinte, ce se întâmplă?

- De ce, fiule, ce vezi?

- Sunteţi înconjurat de flăcări!

Era Duhul Sfânt, sub formă de limbi de foc. După slujbă părintele i-a spus în taină monahului: „Şi eu mă simţeam înconjurat de flăcări!”

Sursa: Părintele Damaschin Grigoriatul, Minunile – mărturie a dreptei credinţe, Editura Areopag, 2011, pp. 85-86 via Doxologia

Parastasul de 1 an de la trecerea la Domnul a Sfântului Părinte Justin

Cantarea Parintelui Justin Parvu - Maicile de la Paltin

„TINERII SUNT LUPTAȚI ASTĂZI ÎNTR-UN RĂZBOI FĂRĂ PRECEDENT!”

Părintele Cezar Axinte din Constanța

Cunoscut avocat al vechii cetăţi a Tomisului, Părintele Cezar Axinte a renunţat la avocatura cea lumească pentru a-l apăra pe om în faţa ofensivei celui rău – sau, mai curând, pentru a se transforma într-un avocat al lui Hristos în faţa conştiinţei oamenilor, chiar și a celor care, din înşelare, se luptă cu El. Implicat în special în lucrul cu tinerii și familiile tinere, Părintele Cezar ne-a spus câteva cuvinte despre ce putem face în zilele noastre ca să nu ne pierdem copiii…

 (…)

„Am văzut tineri demonizați de jocurile video…”

 - De multe ori primim sfaturi fie de la duhovnic, fie de la prieteni, fie din cărți despre creșterea copilului. Știm, pe de o parte, destul de bine ce avem de făcut, dar foarte greu reușim să ajungem la niște rezultate… Cine este de vină?

- În primul rând, nerăbdarea noastră. Datorită faptului că nu-L cunoaștem pe Hristos, nu căutăm să aflăm Cine este Hristos, să ni-L împropriem, în sensul cel mai intim, adică să-L cunoaștem pe Hristos din interior, nu din exterior, avem o nerăbdare, și anume aceea în care Îi cerem lui Dumnezeu acum să ridice de la noi crucea!

Danion Vasile – predică de 16 iunie 2014 la 1 AN de la trecerea la Domnul a Părintelui Justin

Cantece traditionale deosebite la pomenirea de 1 an a Parintelui Justin

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul si Parintele Justin

Sursa: apologeticum.ro

România – 12 luni fără Părintele Justin Pârvu

Iată că au trecut 12 luni de când marele Duhovnic, Părintele Justin Pârvu, s-a mutat la viaţa cea veşnică, la Părintele luminilor, la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Căruia I-a închinat încă din copilărie toată viaţa sa. O viaţă întreagă – Părintele Justin s-a dăruit pe sine lui Dumnezeu, iar Domnul l-a dăruit lumii, ca o comoară de mult preţ, prin care mulţi şi-au găsit alinare sufletească, adăpându-se ca dintr-un izvor limpede în care se oglindea Hristos.

Părintele Justin a fost darul lui Dumnezeu oferit lumii, şi cu precădere neamului românesc, în veacul întunecat al ateismului şi al mondialismului satanic. Pe părintele Justin, Dumnezeu l-a păstrat curat şi neîntinat, atât cât e posibil firii umane, încă din copilăria şi din tinereţile sale – pe care le-a închinat Domnului, intrând de la o vârstă fragedă în mănăstirea, la care a visat toată copilăria. Altă dragoste şi alt vis acest om nu a avut decât pe Hristos şi Biserica Sa. Încă din tinereţe a iubit înfrânarea şi asceza, iar desfătările şi dezmierdările lumeşti pe el nu l-au atins. Dumnezeu l-a păstrat ca o jertfă curată pentru Sine şi Biserica Sa.

Acest aur curat, Dumnezeu l-a lămurit în focul ispitelor din temniţele comuniste, unde iadul parcă se mutase din adâncuri spre a nimici aceste suflete mărturisitoare care nu şi-au închinat genunchii Baalului comunist.

Curăţit ca aurul în topitoare şi luminat cu lumina Duhului, Domnul l-a scos de sub obrocul temniţelor şi l-a aşezat luminător neamului românesc, dar şi întregii Ortodoxii, care suferea şi suferă încă de orbirea comunismului şi a ocultismului satanic.

Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel este cunoscut in popor sub denumirea de Postul Sampetrului. Este randuit de Biserica in cinstea celor doi apostoli si in amintirea obiceiului lor de a posti inainte de a intreprinde acte mai importante (Fapte 13,2 si 14,23). Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel era numit in vechime Postul Cincizecimii, datorita darurilor Sfantului Duh, care s-au pogorat peste Sfintii Apostoli.

Vechimea Postului Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

A apărut revista ATITUDINI, nr. 34 – Ediție SPECIALĂ închinată Cuviosului Părinte Justin, cu ocazia unui an de la trecerea la Domnul

Parastasul de 1 AN de la trecerea la Domnul a Părintelui Justin

Interviu cu PARINTELE JUSTIN din 1997

Justinian Chira a primit titlul de Cetatean de Onoare al judetului Maramures (FOTO)

IPS Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului a primit joi, 12 iunie, titlul de Cetatean de Onoare al judetului Maramures. Evenimentul a avut loc la sediul Episcopiei din Baia Mare, in prezenta presedintelui CJ Maramures, Zamfir Ciceu, prefectului Anton Rohian, consilierilor judeteni si membrilor Ansamblului Transilvania.

Dupa ce a spus cateva ganduri si o scurta biografie a IPS, presedintele Zamfir Ciceu i-a inmanat acestuia o diploma, placheta de Cetatean de Onoare, cateva carti, precum si steagul judetului, pe care arhiepiscopul a tinut sa-l sarute.

In cuvantul sau, Justinian Chira a afirmat, printre altele, ca nu merita acest titlu si ca totul i se datoreaza lui Dumnezeu.

“Nu m-am asteptat, pentru ca niciodata nu l-am meritat, intotdeauna m-am considerat nevrednic si mi se pare ca n-am niciun merit, tot ce s-a facut a facut Dumnezeu, prin colaboratorii Sai.

Cred ca e cea dintai zi mare din viata mea de 93 de ani. Multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi si fiecare ceas pentru toate cate mi-a randuit si multumesc din toata inima tuturor fratilor mei. Recunostinta este o virtute care in timpurile noastre se intalneste mai rar si daca ar fi pretuita la justa ei valoare n-ar exista atatea greutati in tara si in lume, daca fiecare om ar fi recunoscator fata de Dumnezeu si fata de fratii nostri”, a spus IPS Justinian Chira.

Vlad HERMAN, www.ziarmm.ro

SALVEAZĂ SUFLETUL COPILULUI TĂU!

Deunăzi îmi spunea o mamă că băieţelul ei de numai un an şi jumătate este puţin „paranormal” – în sensul că, atunci când tatăl lui se întoarce de la muncă, micuţul arată cu mâna către uşă cu secunde bune înainte să apese acesta pe sonerie. Altă mămică observa că de câte ori ea se tulbură sau se ceartă cu soţul, fetiţa lor, deşi nu are cunoştinţă de acest lucru, începe să devină anxioasă şi irascibilă. Ba, mai mult, am sesizat mai multe cazuri în care copiii se îmbolnăvesc foarte des în perioadele în care părinţii trec printr-o criză a relaţiei lor, când tensiunile şi conflictele se acutizează. Mulţi dau vina pe viruşii luaţi de la grădiniţă sau şcoală, dar puţini se întreabă de ce imunitatea copilului este atât de scăzută, încât se prinde de el orice boală.

De asemenea, un prieten foarte bun s-a născut cu o anumită hiperactivitate şi cu o nelinişte care l-a marcat întreaga copilărie, şi ale cărei urmări se văd până astăzi, la maturitate. Târziu a aflat că în primele luni de la concepţie mama lui a vrut să facă avort, întreprinzând câteva demersuri în acest sens. Acestea au fost stopate, din fericire, în momentul în care soţul a aflat şi s-a opus. Era pe vremea lui Ceauşescu, aşa că pruncul a supravieţuit.

De ce s-a arătat Duhul Sfânt în chip de limbi ca de foc?

În primul rând, Duhul Sfânt Şi-a făcut apariţia sub forma limbilor pentru a arăta că are aceeaşi fiinţă cu Dumnezeu Cuvântul, fiindcă nimic nu este mai legat de cuvânt decât limba. Astfel, s-a vădit că Duhul Sfânt nu are o lucrare diferită de cea a lui Dumnezeu Cuvântul, în acelaşi timp, Duhul Sfânt a apărut în chip simţit, sub forma limbilor, pentru casă arate că învăţătorul adevărului are nevoie de limbă cu har.

Virgiliu Gheorghe: CE TREBUIE SA STIM CA SA NE SALVAM FAMILIA?

Mărturia rusoaicei Claudia Vasilievna care s-a întors din lumea cealaltă

Eram atee şi Îl huleam groaznic şi deseori pe Dumnezeu. Trăiam în ruşine şi preacurvie, însă Preamilostivul Dumnezeu nu m-a lăsat să pier, ci m-a călăuzit spre pocăinţă.

În anul 1962 m-am înbolnăvit grav de cancer şi am stat bolnavă 3 ani. Nu stăteam întinsă lucram mult şi mergeam la doctori, nădăjduind că voi găsi vindecare. În ultimele 6 luni slăbisem de tot, încât nici apă numai puteam să beau. Îndată ce beam, o vomitam. Atunci m-am dus la spital şi, pentru ca eram foarte energică, au chemat un profesor de la Moscova şi au hotărât să-mi facă operaţie. Dar imediat după ce mi-au deschis stomacul, am murit. Sufletul mi-a ieşit din trup şi stătea între doi medici şi eu, cu frică şi groază ,priveam ce mi se întâmpla. Întregul stomac şi intestinele îmi erau mâncate de cancer. Stăteam şi mă gândeam de ce suntem două? Nici nu-mi trecea prin minte că există suflet. Comuniştii ne-au îndopat şi ne-au învăţat că nu există suflet şi Dumnezeu că acestea sunt născocirile preoţilor, ca să înşele poporul şi să-l facă să-i fie frică de ceva ce nu există. Văzui că stau în picioare şi totodată mă văzui pe masa de operaţie. Îmi scoseseră afară toate măruntaiele şi căutau duodenul. Dar acolo exista doar puroi, toate erau distruse şi stricate, nimic numai era sănătos. Atunci medicii au zis:

Ziua Parintelui Justin – Sfantul Justin Martirul si Filosoful. Noi marturii despre viata si minunile Parintelui Justin Parvu

Jurnalistul Vlad Herman a reusit sa publice o noua lucrare de marturii despre viata si minunile Duhovnicului Neamului. Intitulata “Noi marturii despre Parintele Justin” cartea a aparut la Editura Ortodoxia, de unde puteti sa o si comandati. Redam mai jos Cuvantul inainte al editorului:

Cuvânt înainte