27 iulie: Sfântul Mare Mucenic și tămăduitor Pantelimon

Astăzi, Biserica sărbătorește și cinstește pomenirea unui doctor tânăr, a Sfântului Mare Mucenic și tămăduitor Pantelimon. Încă din pimele secole, Biserica a acordat cinstea cuvenită celor care au primit botezul sângelui și celor care L-au binemărturisit pe Iisus Hristos. După Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, netrupeștile puteri, Înaintemergătorul Ioan și întru tot lăudații Apostoli, așa cum auzim în fiecare zi la otpustul slujbei, Biserica pomenește pe biruitorii slavei cerești, cerându-le mijlocirea pentru ca Dumnezeu să ne miluiască și să ne mântuiască.

Sfântul Pantelimon suferit martiriul în vremea marii persecuții a lui Dioclețian. În anul 303, bătrânul Dioclețian, împărat al Imperiului Roman de Răsărit, a semnat un decret pentru uciderea creștinilor. Patria Sfântului Pantelimon a fost Nicomidia, unde se afla și palatul lui Dioclețian. Tatăl sfântului, Eustórghios, era păgân, bogat și înalt demnitar al statului. Mama sa, Evoúli, era creștină și ea a fost cea care a semănat primele semințe ale credinței și evlaviei creștine în sufletul copilului ei; aceasta a murit însă de timpuriu, iar copilul a rămas în grija tatălui.

Venind Pantoléon în vârstă, căci Pantoléon a fost primul nume al Sfântului Pantelimon, tatăl lui l-a încredințat doctorului împărătesc, Eufrósinos, pentru a studia alături de acesta medicina. În vremea acesta, Pantoléon l-a cunoscut și pe preotul creștin Ermólaos [prăznuit pe 26 iulie], și împreună cu el a legat o prietenie și o dragoste sfântă. Este un mare lucru, ca la o vârstă tânără și critică, să ai unui povățuitor și pedagog sfânt.

Viata Parintelui Lavrentie Sovre, nascut in Maramures

Renumit pentru calitatile sale duhovnicesti si pentru puterea rugaciunii sale, Parintele Lavrentie de la Manastirea Frasinei a fost toata viata smerit. La inmormantarea sa au participat trei episcopi, multi preoti si o multime de mireni.

"Acolo, stand la slujba sfintei Liturghii, am avut bucuria sa-l vad pe Parintele Lavrentie in Sfantul Altar. Parul si barba erau de un alb imaculat si era de o seriozitate vizibila. Fata sa exprima bunavointa si dragoste. (...) Am avut surpriza sa observ ca era bolnav cu picioarele, caci si le misca greu, aproape tarandu-si-le. (...) M-a intrebat: "Ai un leac pentru lene, ca eu nu mai pot de ea?"", spune unul dintre ucenicii duhovnicului, autorul cartii "Parintele Lavrentie, Omul lui Dumnezeu".

Sfinţenia poate veni uneori şi prin gloanţe

arhim. Mihail Daniliuc, doxologia.ro

Gloanţele ucid. Aduc multă durere, ne amintesc de atrocităţi, de războaie, de lacrimi, de nesfârşite crime şi imensă suferinţă. În preajma zilei de 17 iulie acest lucru este mai uşor de înţeles pentru Biserica Ortodoxă Rusă, căci  în această zi, cu mai bine de nouă decenii în urmă a pătimit Sfântul Nicolae al II-lea Romanov, ultimul ţar al Rusiei, împreună cu Sfânta Alexandra, soţia lui şi cei cinci copii ai lor.  Oricare ar fi locul ocupat în istorie de Nicolae al II-lea, asasinarea lui şi a familiei sale rămâne o înfricoşătoare lecţie a istoriei, confirmând totodată că sfinţenia poate veni uneori şi prin gloanţe.

Familia Romanovilor datează ca dinastie domnitoare în Rusia, din anul 1613. Nicolae al II-lea, fiul cel mare al Ţarului Aleksandru al III-lea, s-a născut la Ţarskoe Selo, actualmente oraşul Puşkin, pe 6/18 mai 1868, de sărbătoarea Sfântului şi Dreptului Iov, anticipându-se parcă răbdarea îndelungă, credinţa nestrămutată a acestui ţar, care a sfârşit dramatic fiind răpus de gloanţe.

Curge mir dintr-o curge

O marturie a monahului american Sava de la manastirea Oasa

O minune a Sfântului Paisie Aghioritul în 2012

Istorisirea lui Nicolae Koulouri, profesor la Facultatea de Drept 

a Universității Europene din Cipru:

„În anul 2012, studentul meu la Facultatea de Drept a Universității Europene din Cipru, Stelios Kreouzos, care este jurnalist la ΡΙΚ, a fost diagnosticat cu lichid la plămâni și la inimă. S-a chinuit un an și jumătate, internându-se pentru mari perioade de timp în diferite spitale. În cele din urmă, medicul său curant i-a recomandat să se supună unei intervenții chirurgicale pentru eliminarea lichidului, astfel încât să înceteze să se mai chinuiască. Această intervenție se distinge printr-un grad accentuat de risc., așa cum i-a spus chirurgul. În ajunul zilei programate pentru intervenție, studentul meu s-a internat în spital. A fost cuprins de o justificată agonie pentru rezultatul intervenției.

În acea după-amiază l-a vizitat o verișoară de a sa și i-a adus o carte despre Starețul (acum deja Sfântul) Paisie Aghioritul, spunându-i că citirea ei îl va ajuta să se liniștească. Să aveți în vedere că studentul meu până atunci a avut o legătură cu Dumnezeu și cu Credința Ortodoxă numai de suprafață, tipiconală, așa cum suntem, din păcate, cei mai mulți dintre noi.

IPS Atanasie de Limasol - Despre părintele Sofronie de Saharov

Parintele Sofronie Saharov: „Dogmele sunt necesare vieţii duhovniceşti. Fără ele viaţa duhovniceas­că se strică, se diluează"

„Dogmele sunt necesare vieţii duhovniceşti. Fără ele viaţa duhovniceas­că se strică, se diluează. Prin urmare nu suntem fanatici atunci când in­sistăm asupra dogmelor, asupra hotărârilor Sinoadelor Ecumenice. Când întâlnim un om cu care nu ne potrivim, schimbăm direcţia, iar când în­tâlnim un om pe care-l iubim, alergăm către acesta. La fel se întâmplă şi cu dogmele: avem un scop şi alergăm pentru împlinirea lui. Dacă pierdem scopul, nu mai avem puterea de a fugi după el”.

Parintele Sofronie Saharov

din: Mitropolit Hierotheos Vlachos,“Cunosc un om in Hristos: Parintele Sofronie de la Essex”, Editura Sophia, Bucuresti, 2011

Sfantul Paisie Aghioritul: "Lumea are nevoie de multa rugaciune"

Imagine preluata de pe Facebook

Sf. Paisie Velicikovski despre smerenie

„Smerenia este temelia tuturor virtuţilor evanghelice. Ea este atât de trebuincioasă pentru mântuire, cum este respiraţia pentru viaţa omului. De aceea, tot cel ce vrea să se mântuiască, trebuie să se socotească din toată inima înaintea lui Dumnezeu, ca cel mai de pe urmă între oameni şi pentru orice păcat să se condamne pe sine, iar nu pe alţii”. 

Sf. Paisie Velicikovski

Text preluat dintr-un articol publicat de Revista Atitudini

Povestea de iubire a sfinților care au trecut la Domnul în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră

Scrierile și sinaxarele rusești păstrează până astăzi în paginile lor o extraordinară poveste de iubire trăită de un cneaz de Murom, pe nume Petru, și o fată săracă, din popor – Fevronia, deveniți sfinți ocrotitori ai familiei și exemple vii ale iubirii care depășește toate greutăţile, biruind însăşi moartea.

Sfântul Petru a fost cel de-al doilea fiu al Cneazului Iuri Vladimirovici de Murom. În anul 1203, după moartea fratelui său, Petru a moștenit tronul din Murom. Cu câțiva ani înainte de aceasta, tânărul Cneaz s-a îmbolnăvit de lepră și nimeni nu a putut să-l vindece. Într-una dintre zile i s-a descoperit în vis că doar fata unui apicultor l-ar putea vindeca.

Despre cum s-a rupt papa de Biserica lui Hristos

Preluare dupa ortodoxinfo.ro

Domnul nostru Iisus Hristos a întemeiat o singură Biserică, aşa precum mărturisim în Simbolul de Credinţă (Crez): „Cred întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică“. Aceasta este Biserica Ortodoxă.

În anul 330 Bizanțul (numit mai târziu Constantinopol) a devenit noua capitală a imperiului roman. Pierzând din mâini capitala, unii papi au început să aibă gânduri de supremaţie lumească și bisericească. Pentru a pune capăt pretenţiilor neîntemeiate ale acestora, la Sinodul al VI-lea a toată lumea s-a hotărât ca „scaunul Constantinopolului să aibă parte de întâietăţi deopotrivă cu ale scaunului Romei vechi.”

Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul, apărător al dreptei credințe în Maramureș

Icoana din Parohia Sfântul Iosif Mărturisitorul Baia Mare

Din viata Sfantului Ioan Maximovici

După sosirea la San Francisco în anul 1962, Sfântul Ioan Maximovici şi-a stabilit reşedinţa în casa parohială a comunităţii ruseşti din oraş.

Cea mai impresionantă cameră din întreaga casă parohială este chilia arhiereului. Foarte mică şi modestă, chilia are numai un birou, un fotoliu şi câteva rafturi cu cărţi în mai multe limbi, printre care şi în limba română. Pe unul dintre pereţii chiliei este așezată fotografia părinţilor Sfântului, Boris şi Glafira, trecuți la Domnul în Venezuela, la sfârșitul anilor ’50. Sfântul îi îndemna pe credincioşi să se roage pentru părinţii săi, promiţând că la rândul său se va ruga mai mult pentru ei. Lângă scaunul Sfântului se află un tablou reprezentându-l pe Sfântul Ioan, în picioare.

Din cuvintele Sfantului Ioan Maximovici

Cum rezolva Ștefan Voda „micile probleme” ale Moldovei

Cum rezolva Ștefan Voda „micile probleme” ale Moldovei de acum cinci sute de ani: în vara lui 1476 sultanul pornea cu 150.000 de soldati să pedepseasca ghiaurul neascultător din Suceava. Simultan tătarii au atacat cu 10.000 de călăreți din est iar din Muntenia venea o oaste a boierului Laiotă vândut turcilor. Regele Cazimir al Poloniei era de asemenea înțeles cu sultanul. Regele ungur Mateias a promis un ajutor însă acesta a ajuns târziu. Cam așa stăteau lucrurile în plină „lună a lui cuptor” în 1476, conform monografiei lui Ioan Ursu.

Noi marturii despre reacțiile adverse la vaccinul BCG și ROR

Sursa: Vaccinuri - Citește Prospectele

Pomenirea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare (2017)

Din minunile Sfantului Ioan Maximovici

Maria Tsalla

În anul 2007, pe când aveam 15 ani, fiind orfană de tată, rugăciunile mele de fiecare seară ascundeau în ele o nemulțumire îndreptată împotriva lui Dumnezeu: De ce l-a luat atât de devreme pe tatăl meu? Și cu toate că-L rugam să-l văd fie și în vis, această dorință a mea nu mi s-a împlinit. Dar răspunsul lui Dumnezeu la nemulțumirea mea nu a întârziat să vină. El a venit printr-un vis. Am văzut că mă aflam într-o biserică ciudată și așteptam la o coadă pentru a ne închina la ceva. Înaintea mea erau copii de diferite neamuri. În timp ce așteptam, niște oameni mi-ai făcut semn să merg înainte și să mă închin. Atunci la porunca acestora oameni, copiii din fața mea s-au dat în lături și m-au lăsat să trec eu. Deodată m-am aflat înaintea icoanei unui Sfânt pe care nu-l mai văzusem niciodată. Era bătrân și avea părul gri. În timp ce-l priveam, el a ieșit din icoană și mi-a spus să merg în partea dreaptă.

Viața Sfântului ierarh Ioan Maximovici, unul dintre ultimii adevărați apostoli

Marele ierarh şi făcător de minuni, cel ce a ținut aprinsă flacăra Ortodoxiei mărturisitoare întrunul dintre cele mai prigonite veacuri ale Creştinătății, cel ce avea să umple întreg pământul cu minuni, Sf. Ioan Maximovici, s-a născut în pământul Rusiei în ziua de 4 iulie a anului 1896, în satul Adamvka din Gubernia Harkov. Provenind din vestita familie nobilă Maximovici, din părinții Boris şi Glafira, acesta a primit numele de Mihail, în cinstea Sf. Arhanghel Mihail. Familia Maximovici era vestită în toată Rusia pentru cucernicia şi patriotismul ei. Cu siguranță tânărul Mihail avea să păşească pe urmele celui mai vestit membru al acestei familii, Sf. Ioan Maximovici, mitropolit de Tobolsk.

Copilăria

Tânărul Mihail sau Mişa, după cum i se zicea, a fost un băiat deosebit încă din copilărie. Era foarte blând şi tăcut; se străduia să fie împăcat cu toată lumea, dar nu avea niciun prieten apropiat. Singurii lui prieteni erau animalele, îndeosebi câinii. Nu-i plăceau jocurile zgomotoase ale copiilor, ci prefera să mediteze la probleme existențiale, numai de el ştiute. Era bolnăvicios şi mânca puțin; ca frate mai mare, avea grijă de patru frați şi o soră mai mică. Îi plăcea să se joace de-a mănăstirea şi adeseori îi îmbrăca pe soldăței în haine negre ca ale călugărilor. Copilăria lui nu a fost una obişnuită ci încă de pe atunci, Mişa purta în sine trăsături nobile, evlavioase, ce ascundeau o adâncă gândire şi idealuri înalte. Copil fiind, îndeletnicirea lui de seamă era să colecționeze icoane şi să lectureze cărți bisericeşti sau istorice.