Ierom. Ioan Buliga: Unde L-am văzut pe Hristos beat, cu ţigara în gură, mascat, maimuţărindu-se, aruncând cu petarde, artificii?

În seara lui Vasile Sfântul se duce un mare război. Pe de o parte, diavolii îşi fac de cap printre oameni, insuflându-le tot felul de manifestări păgâneşti cum ar fi: îmbuibarea, beţia, privitul la TV, defăimarea chipului lăsat de Dumnezeu omului prin fel de fel de măşti, circ, petarde, artificii, pocnete din bici, petreceri, chefuri cu dansuri destrăbălate. Pe de altă parte, în aceeaşi noapte, la biserici, se citesc moliftele Sfântului Vasile, care sunt rugăciuni de alungare a încornoraţilor.

După cum se ştie deja, diavolii ies cu post şi rugăciune, deci numai rugăciunea fără post ar fi ca pasărea cu o aripă. Postul însă trebuie să plece în primul rând de la manifestările pe care le-am enumerat mai înainte. Ar fi o nebunie să fac lucrurile diavolului şi să vin la biserică arătându-mă plin de evlavie şi să stau cu capul plecat ascultând exorcismele. 

Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, aşa şi el să umble (I Ioan 2, 6). Noi trebuie să-I urmăm lui Hristos, mâncarea noastră trebuie să fie cea care a fost şi a lui Hristos: să facem voia lui Dumnezeu (Ioan 4, 34). Unde L-am văzut pe Hristos beat, cu ţigara în gură, mascat, maimuţărindu-se, aruncând cu petarde, artificii sau pocnind din bici? Să nu ne înşelăm luându-ne după cei mulţi, căci iadul şi-a deschis larg gura şi oamenii cad în el precum cad fulgii de zăpadă. 

Dacă răul se manifestă astăzi la scară largă este din cauză că omul se foloseşte rău de libertatea de a alege pe care i-a lăsat-o Dumnezeu. Dacă mâncarea lui Hristos era să facă voia Tatălui, mâncarea diavolului este să-şi facă voia sa. De multe ori, omul, atunci când îşi face voia, se simte plin de satisfacţie, parcă s-ar îngrăşa de mulţumire.

Ierom. Ioan Buliga, Desertaciunile lumii. Editie completa. Volumele I-II-III-IV

Cuvânt la ANUL NOU al Sfantul Ioan Gură de Aur

Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu.

Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte era departe, acesta ridică grija, care este de faţă.

Căci nimic nu poate aşa de tare a însenina ca învăţătura înţelepciunii: a preţui puţin lucrurile de acum, a ţinti la cele viitoare, a recunoaşte cele pământeşti ca trecătoare şi a nu le socoti statornice, nici bogăţia, nici puterea, nici cinstea, nici măgulirile. Dacă tu ai o astfel de înţelepciune, atunci poţi să priveşti pe un bogat fără ca să-l zavistuieşti, poţi să ajungi la nevoie şi la sărăcie, şi totuşi să nu-ţi pierzi curajul.

Creştinul nu trebuie să prăznuiască sărbătorile numai în anumite zile, ci tot anul trebuie să fie pentru el sărbătoare. Cum însă trebuie să fie sărbătoarea care se cuvine lui? Pavel zice: „Să prăznuim nu întru aluatul cel vechi, nici întru aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci întru azimele curăţiei şi ale adevărului” (I Corinteni 6, 8).

Dacă ai conştiinţa curată, tu serbezi în toate zilele, săturându-te cu nădejdile cele slăvite şi îndestulându-te cu aşteptarea bunurilor viitoare. Iar dacă nu ai conştiinţa liniştită şi eşti împovărat cu multe păcate, atunci poţi sfl ţii mii de sărbători, că nu te vei afla mai bine decât cel ce jeleşte.

Mărturisiţi-vă Domnului - Stil tradiţional aghioritic

Sfântul Arhidiacon Ștefan ‒ drumul spre sfințenie

Sfântul Ștefan a fost printre primii creștini convertiți dintre evreii greci, primul dintre cei șapte diaconi hirotoniți de Apostoli și primul mucenic al Bisericii Ortodoxe. A pătimit la scurt timp după Înălțarea Domnului, având mai mult de 30 de ani, și fiind foarte frumos la chip și la suflet. Făcea mari minuni și semne în popor, pe bolnavi îi vindeca, pe cei credincioși îi întărea, iar pe cei necredincioși îi mustra prin cuvintele sale pline de înțelepciune. Tocmai pentru că nu au putut răbda toate acestea, iudeii cei necredincioși au uneltit împotriva lui. Au trimis niște oameni la sinagoga cea mare evreiască și au grăit minciuni despre Sfântul Ștefan, cum că acesta ar fi hulit împotriva lui Dumnezeu și a lui Moise.

Fiind chemat la judecată, fața Sfântului era precum a unui înger, și nu doar că a spus adevărul, ci i-a și mustrat pe cei ce îl judecau. Și arătându-i-se slava Domnului, cunoscând că avea să pătimească, a strigat Sfântul Ștefan: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!”. Plini de mânie și dorință ucigașă, l-au scos afară din cetate, precum odinioară pe Iisus Hristos, și au aruncat cu pietre în el până l-au ucis. Cel care păzea hainele ucigașilor era Saul, cel ce avea să devină Sfântul Apostol Pavel. Rugăciunile Sfântului Ștefan au fost, astfel, ascultate, căci înainte de a primi cununa muceniciei, s-a rugat ca Domnul să îi primească sufletul și să îi ierte pe cei ce l-au omorât.

Nu departe de locul acesta stătea pe o piatră Preacurata Fecioară, iar alături de ea Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, rugându-se pentru Sfântul Ștefan. Trupul lui a fost aruncat fiarelor, spre mâncare, zăcând astfel o zi și o noapte, până când niște bărbați l-au luat și l-au îngropat în Cafargamala, departe de Ierusalim. Și s-a făcut cel ce cumplit a pătimit grabnic ajutător în judecarea proceselor nedrepte, aducând la Dumnezeu rugăciunile celor ce aleargă la el.

DOXOLOGIA

Parintele Arsenie Boca: "Astăzi Irod s-a multiplicat: mai nu e familie în care Irod să nu-şi ucidă copiii"

“Crucea lui Iisus începe deodată cu naşterea Sa.

Intre ai Săi a venit, dar ai Săi Il aşteptau cu mâna pe sabie.

Toţi copiii din Betleem şi împrejurimi: 14.000 de prunci până la doi ani, au fost condamnaţi la moarte. Aşa au trebuit să plătească cu viaţa, cei mai mari nevinovaţi, copiii, naşterea lui Iisus printre ei. Patrusprezece mii de mucenici.

Crima aceasta, unică în istoria lumii, a fost prevestită cu vreo şase veacuri în urmă: “plângerea şi tânguirea din Rama”.

Providenţa divină însă luase înainte răutăţii omeneşti.

Carte document - Concordatul Vaticanului cu România. O cercetare ştiinţifică în domeniul istoriei României

Mai multe pe ASTRADROM

Cartea zilei: Parintele Paisie Olaru - In Cer cu ingerii si pe pamant cu oamenii

Despre erezia papistăşească: Epistola enciclică, către ortodocşii cei de pretutindenea, a Bisericii celei una, sfântă, sobornicească şi apostolească

Epistola encilcică, către ortodocşii cei de pretutindenea, a Bisericii celei una, sfântă, sobornicească şi apostolească, a celor patru Patriarhi ai Răsăritului,

la anul 1848 de la Hristos

Răspuns la Epistola Papei Pius al IX-lea, Către Răsăriteni.

Tuturor celor de pretutindenea, în Duhul Sfânt iubiți şi doriți frați ai noştri, sfințiților Arhierei, preacucernicului cler din jurul lor, şi tuturor ortodocşilor, fii adevărați ai Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, frățească îmbrățişare în Duhul Sfânt, şi toate cele bune şi de mântuire de la Dumnezeu.

Trebuia ca evanghelica propovaduire, sfântă şi dumnezeiască, a răscumpărării noastre, de către toți aşa neschimbată să se vestească, şi în veci aşa curată să se creadă, precum au descoperit-o dumnezeieştilor şi sfinților săi Ucenici Mântuitorul nostru, Care pentru aceasta S-a deşertat pe sine, chip de rob luând (Filip. 2, 7), pogorându-Se din sânurile părinteşti şi dumnezeieşti; şi, iarăşi, mereu la fel precum aceia, făcându-se martori văzători şi auzitori, ca nişte trâmbițe puternice în toată lumea au răsunat-o „căci în tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii graiurile lor (Ps. 18, 4; Rom. 10, 18); şi, în sfârşit, aşa neatinsă, cum de obşte ne-au învățat-o atâția şi atât de mari de Dumnezeu purtători Părinți ai Bisericii Soborniceşti, cei de la marginile pământului, care aceleaşi graiuri le-au repetat, şi până la noi în Sinoade şi fiecare în parte au învățat. Ci precum odinioară în Eden începătorul răutății, vrăjmaşul cel înțelegător al mântuirii oamenilor, luând cu viclenie chip de sfetnic folositor, l-a făcut pe om călcător poruncii celei dumnezeieşte încunoştiințate, tot astfel, amăgind pe mulți din când în când şi în Edenul cel înțelegător, Biserica lui Dumnezeu, şi unelte ale sale pe aceştia făcând, amestecând veninul ereziei în izvoarele cele limpezi ale învățăturii ortodoxe, adapă pe mulți nevinovați care viețuiesc fără pază, neluând seama la cele ce s-au auzit (Evr. 2, 1) şi cele vestite de Părinții lor (A Doua Lege 32, 7) potrivit Evangheliei şi pururea la fel cu Dascălii cei de mai inainte; şi socotind neîndestulător spre mântuirea lor sufletească cuvântul cel grăit şi scris al Domnului şi mărturisirea Bisericii celei de totdeauna, urmăresc nelegiuire nouă şi înnoiri, ca la îmbrăcăminte, şi desfăşoară în toate chipurile învățătura evanghelică cea de ei stricată.

Parintele Justin Parvu: Mesaj de Sarbatori in ultimul Nr al Revistei Atitudini

Parintele Justin Parvu: Mesaj de Sarbatori in ultimul Nr al Revistei Atitudini

„Românilor noștri le doresc ca Dumnezeu să-i îmbogățească în dragostea și bunătatea de a trăi frate cu frate în unitate și să mergem acolo la Sfânta Biserică, s-ascultăm o Liturghie, s-ascultăm colindele frumoase ale strămoșilor noștri și să zicem unul către altul „Iertați! Iertați-mă pe mine, frate! Iartă și binecuvintează ziua aceasta mare a Nașterii Domnului”. Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace și între oameni bunăvoire. Dumnezeu să vă ajute!”

Ce sărbătorim de Crăciun?

Astăzi, după două mii de ani, noi ortodocșii credem că de Crăciun, sărbătorim Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, întrupat din Fecioara Maria și care s-a făcut Om. Nașterea Domnului nu o putem confunda în nici un fel, sub nici o formă. Unele persoane care nu gustă din viața duhovnicească creează răspunsuri mitologice, cum ar fi că de Crăciun noi sărbătorim pe moș crăciun, care s-a născut undeva în Europa sau S.U.A. și este cunoscut sub numele saint Nicholas, father Christmas sau în special drept santa Claus (http://en.wikipedia.org/wiki/Santa_Claus)!

Ca exemplu, potrivit cercetătorilor de la «Centrul Național de Cercetare Științifică» din Franța, cel mai vechi strămoș al lui «moș crăciun» francez, Pere Noel, face parte din mitologia păgână, fiind indentificat cu Gkarkan, fiul lui Bel, zeul celților! În folclorul păgân, Gkarkan era un uriaș dolofan, cu burtă mare și plin de bunătate, care împărțea cadouri copiilor, în timpul solstițiului de iarnă, transportându-le într-un coș imens! 

Troparul Nasterii Domnului

A apărut Revista ATITUDINI Nr. 47, închinată Părintelui Sofronie Saharov

A apărut Revista Ortodoxă ATITUDINI Nr. 47, închinată Părintelui Sofronie Saharov

Comenzi sau Abonamente se pot face completând formularul de aici ,  la adresa de

email: atitudini.pv@gmail.com sau la telefon: 0785 018 852.

SUMAR

10 PĂRINTELE SOFRONIE SAHAROV, PĂRINTELE FILOCALIC AL VEACULUI XX –
„NOUL PATRIARH AL DUMNEZEIESCULUI HAR“

22 DIN SCRISORILE ARHIMANDRITULUI SOFRONIE:
DESPRE DESPOTISMUL EPISCOPILOR ȘI PERICOLUL ECUMENISMULUI

28 PĂRINTELE SOFRONIE SAHAROV –
POVĂȚUITOR AL POCĂINȚEI SPRE VEDEREA LUMINII NECREATE
de Î.P.S. Ierótheos Vlachos

36 PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU: CUVÂNT DE SĂRBĂTOARE PENTRU SUFLETUL ROMÂNESC

42 PĂRINTELE JUSTIN – TAUMATURGUL
Minuni consemnate din relatările închinătorilor

46 PĂRINTELE ILARION V. FELEA:
NAȘTEREA DOMNULUI IISUS HRISTOS – SFÂNTUL SFINȚILOR

50 UN CRĂCIUN ÎN SPATELE GRATIILOR – AIUD 1952. „NU NE MAI ERA FRICĂ DE NIMIC. ERAM ÎN DUMNEZEU ȘI
DUMNEZEU ÎN NOI“
de Atanasie Berzescu

53 PREOT DR. MIHAI ANDREI ALDEA: SINODUL DIN CRETA. PRETENȚII, REALITĂȚI, CONSECINȚE

64 „SĂ FIE CONDAMNAT ECUMENISMUL SINCRETIST!“
Memoriul ÎPS Serafim de Pireu adresat Sfântului Sinod al Bisericii Greciei

68 BISERICA BULGARĂ RESPINGE HOTĂRÂRILE SINODULUI DIN CRETA. NU ESTE ÎN TRADIȚIA DOGMATICĂ ȘI 
CANONICĂ A BISERICII.

73 MITROPOLITUL IERÓTHEOS VLACHOS: SINODUL DIN CRETA ȘI INACCEPTABILA FORMULĂ DE „BISERICI 
ETERODOXE“. ANALIZA TEOLOGICĂ

84 FOARFECELE ERETIC DINLĂUNTRUL ȘI DIN AFARA ORTODOXIEI
de Pr. Stavrofor Constantin Catană, Sf. Mănăstire Văratic

89 DESPRE PIERDEREA ȘI RETRAGEREA HARULUI DUMNEZEIESC
Din învățăturile unei sfinte necunoscute către fiul ei duhovnicesc (V)

92 DEZBATERE PUBLICĂ DESPRE DOSARUL ELECTRONIC DE SĂNĂTATE
Întrebări care așteaptă răspuns despre implementarea D.E.S. în România

95 NEUROCHIRURGUL ȘTEFAN MINDEA:
MEDICINA ESTE SĂ CAUȚI SĂ FII DE FOLOS PENTRU APROAPELE TĂU ȘI DUMNEZEU NU-ȚI RĂMÂNE NICIODATĂ
DATOR

Minune la Mănăstirea Dochiariu din Muntele Athos: Un tânăr de 18 ani, mut din naștere, începe să vorbească în fața Icoanei Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare” (Gorgoepikoos), decembrie 2016

Preluare dupa sfantulmunteathos.wordpress.com

Minune la Mănăstirea Dochiariu din Muntele Athos: Un tânăr de optsprezece ani, mut din naștere, începe să vorbească în fața Icoanei Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare” (Gorgoepikoos), decembrie 2016

Muntele Athos / 15 decembrie 2016

O minune care a avut loc la începutul lunii decembrie la Mănăstirea Dochiariu din Muntele Athos a fost relatată de un călugăr care a fost martor la acest eveniment. Această întâmplare minunată a fost povestită, de asemenea, și în timpul unui eveniment public la o biserică din Tesalonic.

„În lăcașul Maicii Domnului, la Mănăstirea Dochiariu din Sfântul Munte Athos, unde starețul mănăstirii, Cuviosul Grigorie, împreună cu obștea cântă zilnic psalmi, fac slujbe de pocăință și se roagă pentru sănătatea și odihna a sute de oameni, unul dintre frații noștri în Hristos s-a rugat în paraclisul ce adăpostește Icoana și a primit har din belșug de la „Grabnic ascultătoarea”, Icoana Maicii Domnului care de bună voie își revarsă grabnic mila ei asupra tuturor celor ce o invocă cu venerație și credință”, precizează site-ul grecescvimaorthodoxias.gr.

Potrivit unui martor ocular, un tânăr în vârstă de optsprezece ani din orașul Strumica [Macedonia], care suferea grav de bâlbâială, a vizitat Mănăstirea Dochiariu pentru a se închina Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Grabnic ascultătoare”. Când tânărul, care nu mai vorbise înainte și care scoatea doar sunete neinteligibile, a intrat în mănăstire și a stat lângă „Grabnic ascultătoarea”, icoana făcătoare de minuni, el a început brusc să plângă și să strige în limba sa maternă: „Maică Maria, dă-mi sănătate!”.

Toți aceia care erau cu el și cunoșteau viața tânărului au rămas uimiți. După rugăciunea pe care un călugăr din Dochiariu a citit-o netulburat, tânărul macedonean s-a adresat tuturor celor prezenți care s-au rugat împreună cu el și a spus: „Vă mulțumesc tuturor, acum mă simt foarte bine.”

Acesta este încă un alt exemplu al puterii miraculoase a Preacuratei Fecioare, care, prin icoana ei „Grabnic Ascultătoare” își revarsă harul ei peste mulți credincioși în fiecare zi, în Grecia, dar și în străinătate. Credincioșii se roagă și cheamă ajutorul ei, strigând: „Bucura-te, care ești grabnic ascultătoare, îndeplinind spre folos cererile noastre!”

Traducere și adaptare după pravoslavie.ru de Laurențiu Dumitru

Vezi și Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Gorgoepikoos” de la Dochiariu (minunile și acatistul) (9 / 22 noiembrie)

Academia Catavencu: Ministerul Sănătății ia pojarul la trântă

Profesioniștii sănătății în frunte cu baronul Streinu Cercel au crăpat cu mâna pe sirenă precum Vasile Roaită trăgând alarma și anunțând că ne omoară porcina, noul ministru Vlad Voiculescu și-a pus în cap să ne scape de o altă epidemie sinistră. Atât de sinistră că te umflă râsul dacă te uiți dincolo de cifrele trâmbițate alarmant în mass media de trust înhămată la căruța multinaționalelor din industria farmaceutică. Este vorba despre epidemia de pojar care ucide în masă și pentru care există, bineînțeles, un vaccin minune. Utilizând niște decese survenite prin diverse județe ministrul Voiculescu declară ferm că așa nu se mai poate și că va urgenta legea care va obliga tot geto-dacul să se înțepe în venă cu microbi morți, aluminiu, mercur și alte câteva otrăvuri benefice în scopul prezervării vieții pe plaiul mioritic. Cât despre costuri, nu vă faceți griji, să plătește de la buget că oricum plătiți taxe ca sclavii iar companiile farmaceutice au stocuri numai bune de plasat fraierilor contra unor comisioane plătite șmecherilor.

Sfantul Porfirie: Ce să facă și politicienii?

Ce să facă și politicienii? Sunt și ei împotmoliți în propriile lor patimi. Și, când un om nu se poate ajuta pe sine, cum o să-i ajute pe alții? Și noi avem partea noastră de vină. Dacă am fi creștini adevărați, am trimite în Parlament nu partide creștine, ci politicieni creștini și, atunci, lucrurile ar sta cu totul altfel.

Sursa: Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi și îndrumări, Traducere de Prof. Drd. Sorina Munteanu, Editura Bunavestire, Bacău, p. 152.

via www.sfantulmunteathos.wordpress.com/

Sfântul Simeon Noul Teolog: Postul este doctor al sufletelor noastre

Omul cu frică de Dumnezeu nu nesocotește legea postului. Vă voi vorbi despre această problemă, căci diavolul cel viclean, care urăște tot binele, merge la fiecare creștin și, legându-l nevăzut cu nesârguința și lenea, îl silește să nesocotească sfântul post, care dă naștere atâtor bunătăți duhovnicești și care contribuie la mântuirea noastră. De aceea, vă rog să nu-l ascultați pe vrăjmașul mântuirii noastre, nici să vă supuneți patimii îmbuibării pântecelui și nici să vă întoarceți la obiceiul cel rău din trecut.

Fiecare din noi să nu uite folosul pe care-l aduce postul. El este doctorul sufletelor noastre. Unuia îi umilește trupul. Altuia îi potolește mânia. Altuia îi alungă somnul. Altuia îi sădește dorința de a face fapte bune. Altuia îi curățește minte și-l eliberează de cugetele viclene. Altuia îi leagă limba cea slobodă și nestrunită, ca să nu rostească vorbe prisositoare și necuvioase. Altuia îi împiedică ochii să vadă încolo și-ncoace și să cerceteze lucruri zadarnice și vătămătoare.

Postul, încet-încet, subțiază stratul gros al păcatului care acoperă sufletul și alungă din el întunericul, așa cum soarele alungă ceața, curățește ochii noștri sufletești și ne descoperă soarele dreptății, pe Iisus Hristos.

(Sfântul Simeon Noul Teolog, Miezul înțelepciunii părinților, Editura Egumenița, pp. 97-98) via doxologia.ro

Grupul Tronos: Concert colinde psaltice

Asaltul smintitorilor ong-isti: Lectii de educatie sexuala in scolile din Romania

Părinții ne scriu:

„În liceul copiilor mei, top 3, lecțiile de educație sexuală sunt ținute de tineri ai unui ong LGBT. La 14 ani jumătate, fiica mea a fost instruită de un gay, în clasa, la un loc cu băieții despre:

- sex oral cu prezervativ

- lubrifierea anusului pentru a evita rănirea,

- cum să pună prezervativul partenerului - demo practic pe vibrator.

Copii de 14-15 ani. Totul în locul orelor de curs, în prezența diriginților, obligați la aceasta de conducere!!!”

Dragi părinți vă rugăm să ne scrieți legat de asemenea derapaje pe mesageria facebook sau pe mail contact@coalitiapentrufamilie.ro . Este un abuz, în primul rând pentru un asemenea opțional ar trebui consultați părinții!

Sursa: Coalitia pentru Familie (Facebook)

Nota mea - Dar sa nu uitam: "Iar cine va sminti pe unul dintre acestia mici care cred in Mine, mai bine i-ar fi lui sa i se atarne de gat o piatra de moara si sa fie afundat in adancul marii... Vedeti sa nu dispretuiti pe vreunul din acestia mici, ca zic voua ca ingerii lor, in ceruri, pururi vad fata Tatalui Meu, Care este in ceruri." (Matei 18,1-6,10)

Arhiepiscopul Justinian. Voievodul spiritual al Maramureșului

Diverse sfaturi duhovnicești pentru familii - Înaltpreasfințitul Atanasie de Limasol

Sfântul Nicolae salvează un musulman din mijlocul haitei de lupi

La mijlocul anilor ’80, un creştin rus a avut prilejul să se afle într-o biserică ortodoxă din oraşul Taşkent. Acolo a văzut un musulman care, cu mare evlavie şi neîncetat se închina şi aprindea lumânări în faţa icoanei Sfântului Nicolae Făcătorul de minuni. Tot acolo, lângă icoană, între ei s-a înjghebat o discuţie şi musulmanul i-a împărtăşit minunea pe care a săvârşit-o cu el Sfântul Nicolae. Într-o noapte de iarnă mergea prin stepă spre un sat îndepărtat, când deodată, chiar lângă el, a auzit un urlet de lup. În câteva minute s-a văzut înconjurat de o haită de lupi. În disperare, musulmanul a strigat: „Dumnezeule rusesc şi Nicola, ajutaţi-mă!” Şi deodată a început să sufle un vânt puternic şi s-a pornit o vijelie. Ea a năvălit asupra lupilor şi, ridicându-i în vârtej, i-a dus în stepă.

Când vântul s-a potolit, musulmanul a văzut lângă el un bătrânel cărunt, care i-a zis: „Caută-mă în biserica rusească”... şi a dispărut. Venind în biserica ortodoxă, acest om, cu mirare şi bucurie, a recunoscut în chipul Sfântului Nicolae pe „bunicuţul” care l-a salvat noaptea în stepă. (Monahia Pelaghia)

(Noi minuni ale Sfântului Nicolae, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, București, 2004, p. 16) via doxologia

Predica Parintelui Arsenie Boca despre cel mai iubit sfant al crestinatatii, Sfantul Nicolae

Sfântul Nicolae: Inima lui era o mare în care se revărsau toate lacrimile pământului

“Sfântul Ierarh Nicolae e unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinismului. Nu e (atât de popular) nici Sf. Ioan Gură de Aur, a cărui Liturghie se săvârşeşte mereu. De ce? Ne-ar putea-o spune cele două calităţi ale marelui ierarh: dragostea de Iisus, dragostea de Adevăr.Deci «mila şi adevărul», pe care le-a trăit ca ierarh, l-au făcut mare înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a făcut mare înaintea oamenilor. Edictul lui Constantin cel Mare l-a găsit pe Sfântul Nicolae în temniţă. Prin edictul lui Constantin de recunoaştere a creştinismului ca religie de stat, la anul 313, Sf. Nicolae împreună cu toţi creştinii de prin temniţele imperiului roman sunt puşi în libertate.La 325, printre cei 318 Sfinţi Părinţi ai primului Sinod ecumenic de la Niceea era şi ierarhul Nicolae. Soborul s-a convocat pentru a stăvili marea erezie a arianismului, care tăgăduia divinitatea lui Iisus. Atunci s-a cunoscut râvna sa pentru adevăr, care a trecut măsura. Căci Sfântul Nicolae l-a pălmuit pe ereticul Arie pentru hulirea lui că Iisus n-ar fi Fiul lui Dumnezeu, ci numai o făptură a lui Dumnezeu. Hulire vrednică de bătaie, căci Arie săpa la temeliile creştinismului, în care stătea sau cădea creştinismul, cu dumnezeirea sau nedumnezeirea Înaintemergătorului său. Deci Sfinţii Părinţi amărându-se pentru palma Sfântului Nicolae, i-au luat omoforul arhieriei. La porunca Maicii Domnului i l-au dat înapoi. De atunci este zugrăvită Maica Domnului şi Domnul Hristos cu omoforul pe icoana Sfântului Nicolae.

Palma Sfantului Nicolae

(...) Pe atunci erau încă multe capişti idoleşti, în care poporul păgân slujea cu dragoste diavolească şi nu puţin popor pierea din cetatea Mirelor. Dar dumnezeiescul arhiereu, aprinzându-se cu râvnă, a străbătut toate locurile acelea, risipind capiştile idoleşti, iar pe turma sa curăţind-o de necurăţiile diavoleşti. Sfântul Nicolae, luptându-se asupra duhurilor celor viclene, a venit şi asupra capiştei Artemidei, care fiind locaş al idolilor, era mare şi foarte împodobită. Pornirea sfântului era îndreptată mai mult asupra idolilor decât asupra necuratei capişti, pe care a dărâmat-o până la temelie, iar zidirea cea înaltă a risipit-o până la pământ; atunci duhurile cele viclene, neputând nicidecum răbda venirea sfântului, scoteau glasuri de plângere, strigând foarte tare, căci erau biruite şi izgonite din locul lor, prin arma rugăciunilor nebiruitului ostaş Nicolae, arhiereul lui Hristos.

După aceasta, binecredinciosul împărat Constantin, vrând să întărească credinţa în Hristos Dumnezeu, a poruncit să se ţină soborul a toată lumea în cetatea Niceii. Acolo adunându-se Sfinţii Părinţi, au propovăduit luminat dreapta credinţă, iar pe Arie, rău cugetătorul şi semănătorul de neghină, împreună cu eresul lui, l-a dat anatemei. Apoi pe Fiul lui Dumnezeu întocmai de o cinste şi de o fiinţă cu Tatăl mărturisindu-L, a dat pace dumnezeieştii şi apostoleştii Biserici.

Atunci şi minunatul Nicolae fiind la sobor, unul din cei 318 Sfinţi Părinţi, cu mare vitejie a stat împotriva hulelor lui Arie şi împreună cu Sfinţii Părinţi a arătat dogmele credinţei celei drepte şi tuturor le-a făcut cunoscut cu adeverinţă.

Despre dânsul povesteşte unul dintre istorici, că, aprinzându-se cu râvnă dumnezeiască ca al doilea Ilie, a îndrăznit în mijlocul soborului a ruşina pe Arie, nu numai cu cuvântul, ci şi cu fapta, lovindu-l pe Arie peste faţă. De acest lucru, s-au întristat Sfinţii Părinţi şi, pentru aceea a luat de la dânsul semnele cele arhiereşti. Iar Domnul nostru Iisus Hristos şi Preabinecuvântata lui Maică, privind din înălţime la nevoinţele Sfântului Nicolae, au binevoit spre fapta lui cea cu îndrăzneală şi au lăudat râvna lui cea dumnezeiască. Aceeaşi vedenie a avut şi oarecare din Sfinţii Părinţi cei mai vrednici, precum însuşi Sfântul Nicolae a văzut mai înainte de alegerea sa la arhierie, adică, stând de o parte a lui, Hristos Domnul cu Evanghelia, iar de altă parte Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu cu omoforul, au dat înapoi cele luate de la dânsul, cunoscând din aceea că a fost plăcută lui Dumnezeu acea îndrăzneală a sfântului. Deci, părinţii au tăcut şi ca pe un plăcut al lui Dumnezeu, foarte mult l-au cinstit.

Întorcându-se Sfântul Nicolae de la sobor, a venit la turma să aducând pace, binecuvântare şi învăţătură sănătoasă la toată mulţimea poporului, cu gura sa cea de miere izvorâtoare. Apoi pe turma cea nesănătoasă şi străină a tăiat-o din rădăcină şi pe ereticii cei împietriţi şi nesimţitori, care îmbătrâniseră în răutate, mustrându-i, i-a izgonit de la turma lui Hristos, ca un lucrător de pământ înţelept, care curăţă toate cele ce sunt pe arie şi în teasc, iar pe cele mai bune le alege, apoi pleava o scutură.

Astfel, preaînţeleptul lucrător al ariei lui Hristos, Sfântul Nicolae, umplea cu roduri bune hambarul cel duhovnicesc, iar pleava vicleşugului nălucitor şi ereticesc o vântura şi o lepăda departe de grâul Domnului. Pentru această pricină Sfânta Biserică îl numeşte lopată care vântură învăţăturile lui Arie ca pleava. El era cu adevărat lumina lumii şi sarea pământului, de vreme ce viaţa lui era luminată şi cuvântul lui dres cu sarea înţelepciunii. Căci avea bunul păstor mare purtare de grijă pentru turma sa în nevoile ce i se întâmplau, nu numai cu păşunea cea duhovnicească hrănind-o pe dânsa, ci şi de hrana cea trupească purta grijă.

Fragment din viata Sfantului Ierarh Nicolae (text preluat de pe doxologia.ro)

Amenzi mari pentru părinţii care nu se reeducă în privinţa vaccinării

Preluare dupa glasulstramosesc.ro

Iată ce putem citi la: Amenzi de până la 2.500 de lei pentru părinţii care nu se informează despre vaccinare şi nu îşi asumă în scris refuzul imunizării copiilor - proiect

"Proiectul legii vaccinării, aflat în circuitul de avizare, prevede că părinţii care nu se informează despre vaccinare şi nu îşi asumă în scris refuzul imunizării copiilor pot primi amenzi între 1.000 şi 2.500 de lei, iar dacă pleacă din ţară şi nu lasă o persoană responsabilă cu vaccinarea copilului, riscă amenzi între 2.500 şi 5.000 de lei. Amenzile pot ajunge până la 10.000 de lei în cazul instituţiilor şi cadrelor medicale care dau informaţii greşite despre vaccinare, au declarat duminică, pentru News.ro, surse din sistemul sanitar.

Păcatul nemărturisit

Cândva, o creştină s-a mărturisit în paraclisul Sfântului Harlambie. După spovedanie, în timp ce rudele ei stăteau la rând, ea a coborât în Biserica mare ca să se închine.

Lăcaşul fiind gol, a aprins o lumânare şi a început să se roage la icoane. La un moment dat, a văzut Sfintele Uşi deschise iar pe Sfânta Masă un tânăr frumos, blond. Când l-a văzut, i-a strigat:

– Nu-ţi este ruşine să stai pe Sfânta Masă? coboară repede şi ieşi, aşa sunteţi voi tinerii de azi, prost crescuţi, fără teamă de Dumnezeu, trântori, leneşi şi fără căpătâi…Tânărul a întrerupt-o şi cu un glas dulce şi ceresc i-a zis:

– Dar tu de ce nu te-ai mărturist cu puţin înanite de păcatul care l-ai făcut? şi i-a spus cu exactitate păcatul. Femeia s-a pierdut, a amuţit la descoperirea tânărului.

– Dar cine eşti tu? l-a întrebat bâlbâindu-se şi tremurând.

– Eu sunt Cel cu Care te vei împărtăşi mâine! i-a zis şi a dispărut.

Când şi-a revenit, a fugit la părintele Iacov speriată ca să spună ce a văzut şi ce i s-a întâmplat.

Extras din Pr. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina 2005, p.206 via acvila30.ro

Sfîntul Ioan Damaschin: Să ne păzim cu toate puterile noastre să nu primim împărtăşire de la eretici, nici să le-o dăm acestora

Să ne păzim cu toate puterile noastre să nu primim împărtăşire de la eretici, nici să le-o dăm acestora, ca să nu ne facem părtaşi relelor lor credinţe şi pentru a nu fi condamnaţi împreună cu ei.

Auziţi popoare, seminţii, limbi, bărbaţi, femei şi copii, cei mai mari, cei mai tineri şi pruncii, sfântul neam al creştinilor! 

Dacă cineva vă învaţă, în afara acestora pe care le-a primit Sfânta Biserică Sobornicească, de la Sfinţii Apostoli, de la Părinţi şi de la Sinoade, să nu-l ascultaţi, nici să primiţi sfatul şarpelui, după cum l-a primit Eva şi a cules moarte. Şi chiar dacă v-ar învăţa un înger sau un împărat în afara acestora pe care le-aţi primit, astupaţi-vă urechile.

Sfîntul Ioan Damaschin