S-a arătat Hristos în Cipru: Ce vrea de la creștini în pandemie: viața veșnică – IPS Neofit de Morfu

Preluare după www.chilieathonita.ro

De curând S-a arătat Hristos unui bun creștin cipriot, care a venit și mi-a povestit.

Apariția lui Hristos

Domnul i-a spus: „De ce se tem astăzi creștinii de pandemie? Le este frică ca nu cumva să moară? Eu însă am biruit moartea! Pentru ce M-am răstignit? Mai întâi, de ce am luat chip omenesc, Dumnezeu fiind? Apoi, de ce M-am răstignit? Pentru ce am murit, cu o astfel de moarte pe cruce? Ca să biruiesc moartea din voi! Ca să biruiesc păcatul din voi! Ca să-l biruiesc pe diavolul, ce chinuiește neamul omenesc!”

După cum au cântat psalții puțin mai înainte: „… cel ce a chinuit neamul omenesc…”

Și ai venit! …Hristoase! …Și Hristos ni Se dăruiește la fiecare Sfântă Liturghie: „…Trupul și Sângele lui Hristos, spre iertarea păcatelor și spre Viața de Veci.”

Parintele Ilie Cleopa: "Oare noi ne-am pregătit să-L găzduim pe Hristos în inimile noastre?"

Predică la Duminica dinaintea Naşterii Domnului ( Despre naşterea duhovnicească a creştinului ) - Pr.Cleopa Ilie

Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh,nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5)

Iubiţi credincioşi,

Întrucît cu mila lui Dumnezeu sîntem în ajunul prea luminatului praznic al Naşterii Domnului, ne-am gîndit să vorbim astăzi despre naşterea noastră cea duhovnicească. Fără de aceasta nici un creştin nu poate să se mîntuiască, după cuvîntul Mîntuitorului care zice: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3, 5). Fiindcă, ce este născut din trup, trup este, şi ce este născut din Duh, Duh este (Ioan 3, 6).

Vedenia Fericitului Ieronim de Nașterea Domnului

Fericitul Ieronim, pe când trăia în Palestina și se nevoia la peștera de la Bethleem, unde s-a născut Mântuitorul nostru, a avut de praznicul Nașterii Domnului o vedenie minunată.

I s-a arătat Domnul Iisus Hristos ca un prunc și l-a întrebat:

„Ieronime, acum când toți Îmi dăruiesc câte ceva, tu ce-Mi vei dărui?”

„Virtuțile și rugăciunile mele”, i-a răspuns fericitul Ieronim.

„E foarte bine, dar altceva Îmi mai dăruiești?”

Maicile de la Petru Vodă - Stihiri din Canonul Nașterii Domnului

Episcopul Macarie al Europei de Nord: Nașterea Domnului, unica „resetare” adevărată a lumii

 ”PASTORALĂ LA NAȘTEREA DOMNULUI

Anul mântuirii 2021

Nașterea Domnului, unica „resetare” adevărată a lumii

† Macarie,

Din mila şi purtarea de grijă a Atotmilostivului Dumnezeu,

Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord,

Iubiţilor fraţi preoţi și diaconi, ostenitorilor din sfintele mănăstiri şi alesului popor dreptmăritor, har, pace, liniște și bucurie de la Hristos, iar din parte-mi părintească binecuvântare și frățească îmbrăţişare!

Magii, de Vasile Voiculescu, Colind de Maicile de la m-rea Paltin Petru-Vodă

Nașterea Domnului: Minuni, istorioare – Părintele Pimen

Despre Sfantul Ignatie Teoforul

Sursa: doxologia.ro

Viaţa Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul

Cuviosul Părintele nostru Daniil Sihastrul a fost unul din cei mai mari sfinţi pe care i-a odrăslit pământul Moldovei, mare dascăl al pustiei şi povăţuitor al călugărilor.

Acest sfânt al neamului nostru s-a născut într-o familie de oameni săraci de pe moşia mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuţi, la începutul secolului al XV-lea, primind din botez numele de Dumitru. Fiind ales de Dumnezeu din sânul maicii sale pentru viaţa cea îngerească a pustnicilor, s-a dovedit din pruncie purtător de Hristos. Că niciodată nu lipsea de la biserică, nici nu se juca asemenea cu ceilalţi copii, nici nu căuta odihnă şi mâncare; ci mereu se ruga, şi întru toate ascultă de părinţi.

Când avea vârsta de zece ani, fiind dat să înveţe carte în mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuţi, copilul Dumitru, deşi tânăr cu vârsta, s-a dovedit bătrân cu înţelegerea. Căci în puţină vreme a deprins Ceaslovul şi Psaltirea pe de rost, precum şi nevoinţa cea duhovnicească, adică rugăciunea cea de taină a inimii, postul, smerenia şi păzirea minţii de gânduri rele. Pentru aceasta cuvioşii călugări foarte mult îl iubeau şi se foloseau de blândeţea şi priceperea lui, căci era întotdeauna umbrit de darul Duhului Sfânt.

Imnul acatist, imnul plăcut Maicii Domnului - Părintele Pimen Vlad

Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei (12 decembrie)

Cum a salvat Sfântul Spiridon insula Corfu de ciumă în anul 1673

Epidemia de ciumă din anul 1673 a pustiit insula Corfu fără milă și în toiul dezastrului s-a oprit brusc și în chip de neînțeles.

Din bisericile și casele de pe insulă se înălțase rugăciune neîncetată către Dumnezeu și, cu trei nopți înainte de potolirea molimei, în vârful clopotniței a apărut o lumină strălucitoare.

Viata Sfantului Cuvios Gheorghe de la Cernica

Sfantul Cuvios Gheorghe a venit pe lume in anul 1730, intr-o familie de binecredinciosi ardeleni din Salistea Sibiului. Aprins din tinerete de duhul vietuirii calugaresti si neputandu-si implini aceasta vocatie in Transilvania, din cauza persecutiilor impotriva ortodoxiei si, mai ales, impotriva asezamintelor monahale, el a trecut, la varsta de 19 ani, in Tara Romaneasca unde, dupa cum marturisea, pe la 1807-1810, biograful sau cel dintai, Protasie ieromonahul, a intrat in slujba unui arhiereu aflat in Bucuresti, mitropolitul grec Rosca.

Curand, mai apoi, in 1750, a plecat impreuna cu parintele sau sufletesc la Constantinopol si apoi la Muntele Athos, vietuind in Manastirea Vatoped, unde a fost facut de acesta rasofor si diacon, iar dupa moartea mitropolitului a devenit ucenic al staretului Paisie Velicicovschi, la schitul athonit Sfantul Ilie. Aici a primit sfantul chip ingeresc, devenind calugar in mantie, in 1752, prin mana cuviosului Paisie insusi, iar apoi, in 1754, a fost hirotonit preot.

ÎPS Teodosie, despre certificatul verde în biserici: "Este un abuz, o îndrăzneală prea mare. Mi-e milă de ei că Dumnezeu nu se lasă batjocorit"

"Este un abuz, o îndrăzneală prea mare.

Mi-e milă de ei că Dumnezeu nu se lasă batjocorit"

"Pe cel ce vine la mine nu-l voi da afară. Statul are datoria să ne unească, nu să ne dezbine!"

”A condiționa pe Dumnezeu de un astfel act, înseamnă a așeza certificatul deasupra lui Dumnezeu. Biserica îl are cap pe Iisus Hristos, nu un prim ministru, nu un preşedinte. Grija faţă de suflet de a cărui stare se ocupă tainele bisericii nu poate fi condiționată de un act administrativ al unei entităţi vremelnice "
Când un stat vrea să stăpânească cele lui Dumnezeu e semnul limpede că începe statul totalitar. Dați 

Cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu. Biserica este a lui Dumnezeu!”

O mare minune săvârșită de părintele Porfirie

În cartea sa, «Călătorind printre zidurile cetății», monahia Porfiria relatează o mare minune și o apariție cu totul minunată a părintelui Porfirie, care demonstrează că viața continuă după moarte și că niciodată nu trebuie să ne pierdem nădejdea, fiindcă Dumnezeu este bun și atotputernic.

Într-o zi, pe la ora două la amiază, mă aflam în piața Aghíon Anargýron (Sfinților Doctori fără de arginți) din Atena. La un moment dat, se apropie de mine un domn, care îmi zice:

– Mă duceți, vă rog, în Menídi?

– Nu, i-am răspuns, nu am suficient timp la dispoziție.

Într-adevăr, nu aveam timp suficient, fiindcă la ora trei trebuia să predau taxiul în Pireu. Domnul acela stătea și aștepta să treacă alt taxi. Ceva în mine îmi zicea să-l ajut. Îndată i-am făcut semn să vină. Cum a intrat în taxi, a strigat:

– Nu e posibil! Apoi scoate fotografia părintelui Porfirie și o sărută cu evlavie. Exact în acel moment, s-a aprins semaforul verde și am pornit către Menídi. M-am gândit să-i iau fotografia din mână, însă când am văzut cu câtă dragoste se uita la ea, mi-a fost rușine de acest gând.

– L-ați cunoscut? – mă întrebă la un moment dat.

– Nu, numai din cărți, dar îl iubesc foarte mult.

– Vreți să vă povestesc cum l-am cunoscut eu?

– Desigur! – i-am răspuns bucuroasă.

Sfantul Porfirie - "Hristos este Prietenul nostru, Fratele nostru, este Totul"

Sfantul Porfirie Kavsokalivitul: "Nu traiul bun asigură sănătatea, ci viața sfântă"

Niciun ascet nu s-a sfințit fără nevoințe. Nimeni n-a putut să ajungă la duhovnicie fără să se nevoiască. Trebuie să fie nevoințe. Nevoință sunt metaniile, privegherile și așa mai departe, dar fără siluire. Toate să se facă cu bucurie. Nu atât metaniile pe care le vom face, nu rugăciunile – ci dăruirea, dragostea pentru Hristos, pentru cele duhovnicești. Sunt mulți care le fac pe acestea nu pentru Dumnezeu, ci pentru asceză, pentru folosul trupesc, însă oamenii duhovnicești o fac pentru folosul sufletesc, pentru Dumnezeu. Dar se folosește mult și trupul, nu se îmbolnăvește. Vin multe bunătăți.

Între nevoințe – metanii, privegheri și celalte rele pătimiri – se află și postul. „Pântecele gras nu naște minte subțire”. Eu știu asta de la Părinți. Toate cărțile patristice vorbesc despre post. Părinții stăruie să nu ne hrănim cu mâncăruri greu digerabile sau grase, căci ele fac rău și trupului dar și sufletului. Ei spun că oița mănâncă numai ierburile pământului și este atât de liniștită. Ați văzut cum zic, „ca o oaie”. În vreme ce câinele, pisica și toate celelalte carnivore sunt animale sălbatice. Carnea face rău omului. Fac bine ierburile, fructele, și așa mai departe. Pentru aceasta Părinții vorbesc despre post și osândesc multa mâncare și plăcerea pe care o simte cineva din mâncărurile cele bogate. Să fie mai simple mâncărurile noastre. Să nu ne îngrijim așa de mult de ele.

Parintele Ilie Cleopa: "Stiţi voi cine-i Maica Domnului? (...) Şi câte miliarde de suflete care au credinţă şi nădejde în Maica Domnului vor trece uşor vămile văzduhului şi din moarte la viaţă, pentru că au cinstit-o pe Maica Domnului"

Stiţi voi cine-i Maica Domnului?

Ea este Împărăteasa Heruvimilor, Împărăteasa a toată făptura, cămara întrupării lui Dumnezeu-Cuvântul! Uşa Luminii, că lumina cea neapropiată gânditoare prin ea a venit în lume; Uşa vieţii, că Viaţa Hristos prin ea a intrat; Poarta cea încuiată prin care n-a trecut nimeni decât Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel (cap. 44, 2). Scară către cer, pod către cer; porumbiţa care a încetat pierderea sau potopul păcatelor, precum porumbiţa lui Noe a adeverit încetarea potopului. Cădelniţă dumnezeiască, că a primit focul dumnezeirii, şi Biserică a Preasfântului Duh. Cine este Maica Domnului? Este Mireasa Tatălui, Maica Cuvântului şi Biserica Duhului Sfânt.

Din cuvintele Parintelui Cleopa Ilie: "Dacă aş avea putere, v-aş lua pe toți într-o traistă să vă duc în Rai!"

Mamă, tare mi-e milă de voi! Dacă aş avea putere, v-aş lua pe toți într-o traistă să vă duc în Rai!
În fiecare zi să punem câte ceva în traista faptelor bune, pentru veşnicie! 

Că toți murim, dar nu ştim când! Nu rămâne nici unul! Mânca-v-ar Raiul să vă mănânce! 

Părintele Cleopa Ilie

Arhim. Hariton - Despre tînărul bogat şi ispitele sale

Apariția Cuviosului Iacov Tsalikis într-o fotografie la 11 luni de la plecarea sa la Domnul

de Dr. Stylianos Papadopoulos

Această fotografie, care a fost publicată pentru prima dată în paginile acestei ediții – Μακαριστός Ιάκωβος Τσαλίκης (ediția a cincea, publicată în 2000), a fost făcută în chilia Cuviosului Iacov la 11 luni după plecarea sa la Domnul.

Ierodiaconul cipriot care a făcut această fotografie nu a putut să-l viziteze pe Stareţ cât timp acesta era în viaţă, aşa că a vrut să facă o fotografie în chilia sa.

Şi- o, minune!-, când a fost developat filmul, toți au fost uimiţi să vadă silueta Stareţului.

Scrisoarea journalistului, domnul M.G. Michaels, care ne-a adus la cunoştinţă minunea, este publicată în cele ce urmează:

Parintele Gheorghe Calciu si urmarea lui Hristos

În cercul strâmt al elitei politice comuniste de la mijlocul veacului ( XX – red.) erau doua curente: Ana Pauker voia exterminarea adversarilor prin forta, iar Gheorghiu-Dej prin munca. Temnitele, lagarele si "reeducarea" anilor ’50 sunt expresia politicii de ura si crima a Anei Pauker. Când ea a ordonat "reeducarea" marxist-leninista a detinutilor politici din penitenciarul Pitesti, nu a crezut în formularea ei ideala, ci crud si sec a dorit exterminarea prin forta a "dusmanilor de clasa".

"Reeducarea" însemna terorizarea detinutilor, prin ei însisi, pâna la "socul revolutionar", prin care se trecea la "constiinta comunista". Tortura era necontenita, oribila, iresponsabila si fara iesire. Nu exista dreptul la moarte, ci numai la viata monstruoasa.

Era o nebunie de la care nu s-a putut sustrage nimeni. Fiecare a avut caderea lui în asa-zisele "ture ale reeducarii". Acolo au fost batjocorite credinta, idealul, natiunea, familia, virtutea, onoarea, eroismul si, în ultima instanta, omenia. Toti au fost cobai. Unii au cedat usor, altii dupa incredibile chinuri.

Acolo a fost chinuit si studentul Gheorghe Calciu.

Arhim. Hariton - Cuvânt la Pomenirea Sfinţilor Români

Reportaj - Pe prispa Mănăstirii Petru Vodă

Care sunt cauzele pandemiei și ce putem face? - Părintele Teologos

Protest la Suceava

Viața Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț

In luna noiembrie, ziua a cincisprezecea, se face pomenirea Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț.

Cuviosul și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Paisie de la Neamț s-a născut în orașul Poltava din Ucraina în anul 1722, la 21 decembrie, într-o binecuvântată familie preoțească, fiind al unsprezecelea copil din cei doisprezece frați. Tatăl său se numea Ioan și era protoiereu al Poltavei, iar mama sa se chema Irina. Din botez s-a numit Petru.

Tatăl său murind de tânăr, în anul 1735 copilul a fost dat de mama sa să învețe carte la Academia teologică din Kiev, întemeiată de mitropolitul moldovean Petru Movilă. După patru ani, părăsind școala, intră în viața monahală la Mănăstirea Medvedeski, având vârsta de 19 ani. Aici este făcut rasofor, primind numele de Platon. După puțină ședere în Mănăstirea Pecerska, vine în Moldova, în anul 1745, și se stabilește la schitul Trăisteni - Râmnicu Sărat și apoi la Mănăstirea Dălhăuți.

Sfantul Ioan Gura de Aur despre pacate si patimi

Păcatele şi patimile sunt lanţuri cu care diavolul ne încătuşează şi ne face robi ai lui. Nu este rob iubitorul de arginţi şi lacomul? Nu este rob superstiţiosul şi cel ce merge la ghicitoare? Nu este rob cel furios şi iute la mânie? Nu este rob cel ce iubeşte plăcerile trupeşti şi desfrâul?

Şi cum s-ar putea cineva elibera de sclavia patimilor? Mai întâi prin voia şi nevoinţa sa, şi apoi cu ajutorul lui Dumnezeu. 

Sfantul Ioan Gura de Aur

Sursa: ioanguradeaur.ro

Sfantul Ioan Gura de Aur despre temeiul postului

Nu-i nici o vinovăţie să mănânci. Domnul fie slăvit!… Ceea ce strică este pofta nesăţioasă, îmbuibarea peste ceea ce trebuie, umflarea stomacului până la refuz. Tot aşa cu vinul. A-l folosi cu măsură, nu-i nici o greşeală. Greşeala e a te da beţiei şi a fi necumpătat, a-ţi perverti folosinţa minţii. Dacă slăbiciunea voastră trupească nu vă îngăduie să treceţi ziua fără să mâncaţi, nici un ins înţelept nu v-ar putea ţine de rău.

Stăpânul nostru e blând şi cu omenie, nu ne cere de nimic peste puterile noastre. Dacă ne cere să ne înfrânăm de la mâncare şi să postim, aceasta nu-i fără un temei şi nu aşa, numai ca să stăm fără să mâncăm, ci pentru că dezlipindu-ne de lucrurile acestei lumi, să ne încredinţăm celor ale sufletului în toată vremea care ne stă la îndemână.

Dacă am duce viaţa într-un duh cumpătat, dacă toată vremea noastră slobodă ar fi hărăzită lucrurilor duhovniceşti, dacă ne-om atinge de hrană numai pentru a ne îndestula nevoile şi vom folosi întreaga noastră viaţă în lucrări bune, n-am avea ce face cu ajutorul pe care ni l-ar da postul. Dar firea omenească trândavă fiind, atrasă mai ales spre moleşeală şi bucurie, stăpânul nostru, cel plin de bunătate, ca un duios părinte, a închipuit pentru noi leacul postului, ca să smulgă moliciunea din inimile noastre şi să ne facă să ne strămutăm grija de la lucrările lumii acesteia la cele duhovniceşti…

Sfantul Ioan Gura de Aur

Viata Sfântului Ioan Gură de Aur

Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte la 13 noiembrie pe Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului.

Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut între anii 344 - 354, în Antiohia, într-o familie de creștini evlavioși. Tatăl său, Secundus, era unul dintre generalii Orientului (magister militum Orientis), iar mama sa, Antuza, provenea din una dintre cele mai ilustre familii ale Antiohiei. Ioan a avut nefericirea de a rămâne încă din copilărie fără tată, astfel că mama sa, rămasă văduvă la vârsta de doar douăzeci de ani, îl va crește și-i va oferi condițiile necesare pentru educația fiului său de una singură. Averea rămasă de la părinți și de la soț îi va permite Antuzei să-i ofere o educație aleasă, atât clasică, cât și creștină, predată de cei mai renumiți profesori ai vremii. Așa se face că Ioan l-a avut profesor pe cel mai vestit orator al vremii, Libaniu, și pe Andragatie filosoful. Educația creștină a primit-o mai întâi în familie, de la mama sa, iar mai apoi de la Meletie, episcopul Antiohiei, care l-a și botezat, de la Diodor, starețul unei mănăstiri din Antiohia și profesor la școala teologică, și de la ascetul Carterie. Pentru puțină vreme, Ioan a fost avocat.

Mărturia Părintelui Cleopa despre Părintele Paisie Olaru

Peștii afurisiți pentru că erau pescuiți Duminica - Cuviosul Paisie Aghioritul

Lectură: Ierom. Ștefan Nuțescu. Chilia Buna Vestire, Schitul Sfântul Dimitrie - Lacu, Sfântul Munte Athos. marturieathonita.ro

Troparul Sfântului Mare Mucenic Mina | Chilia Buna Vestire

Predică a Parintelui Ilie Cleopa la Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5)

Iubiţi credincioşi,

Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte, odată pe an, pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil împreună cu soborul tuturor îngerilor. Prin cuvîntul "arhanghel" înţelegem "mai mare peste îngeri" sau "cel dintîi dintre îngeri". Iar "înger" înseamnă "vestitor", pentru că îngerii vestesc pe pămînt şi fac cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu. Îngerii sînt "duhuri slujitoare" cum spune proorocul David: Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5). Ei au fost creaţi de Dumnezeu mai înainte de om şi de lumea văzută, dar nu prin cuvînt, ci numai cît a gîndit, Dumnezeu i-a şi creat.

Cele trei cununi ale Cuviosului Efrem Filotheitul

În această înregistrare, mitropolitul Neofit de Morfou (Biserica Ortodoxă din Cipru) rememorează un mesaj pe care l-a primit a doua zi după plecarea la Domnul a Cuviosului Efrem din Arizona (+7 decembrie 2019). De asemenea, Sfinția Sa ne vorbește și despre unele dintre profețiile Cuviosului Efrem referitoare la vremurile din urmă din America.

* Clipul beneficiază de subtitrare în limba română, care poate fi selectată manual din bară – CC.

marturieathonita.ro

Sergiu Ciocârlan: Când o țară se conduce cu „Doamne, miluieşte!”

Citim pretutindeni semnele unei istorii epuizate, ajunsă la capăt de drum. Să fie sfârşitul unei epoci? Sau sfârşitul unor generaţii blazate şi incapabile de a mai construi ceva în această ţară?

Dar România a mai traversat astfel de momente istorice, iar noi suntem datori să aflăm cum au fost depăşite cumpenele istoriei şi să dăm un sens luptei noastre. Înapoi în istorie așadar cu 500 de ani. În 1520, spre sfârşitul domniei Sfântului Neagoe Basarab, chipul ameninţător al războiului se arată limpede deasupra Ţării Româneşti. Sultanul vrea cu orice preţ să subjuge pământul românesc. Vestea iminentei cotropiri circulă iute şi stârneşte panică. Boierii, nerăbdători, îi solicită domnitorului să ia mai repede o hotărâre şi să înceapă pregătirile pentru război. Războiul este din start pierdut, în faţa forţei militare disproporţionate a turcilor. Boierii se adună la sfat şi sunt extrem de iritaţi fiindcă domnitorul nu se arată la vorbă. Dar Sfântul vorbeşte în taină cu Dumnezeu. Un slujitor îi încredinţează că domnitorul se roagă. Iar boierii murmură. Li se pare total nepotrivit ca tocmai acum, când îi paşte războiul, domnitorul să se roage. Însă Neagoe Basarab ştie care este sfatul cel care contează. Când apare, într-un târziu, în mijlocul lor, este luat la rost: „Măria Ta, situaţia este gravă. Trebuie să luăm o hotărâre. Turcii ne vor cotropi”. Iar domnitorul isihast îi îndeamnă la rugăciune. Boierii însă răbufnesc: „Măria Ta, ţara nu se conduce cu «Doamne, miluieşte!»”. Sfântul Neagoe Basarab îi domoleşte, spunându-le că şi lui îi pasă de ceea ce se întâmplă cu ţara, nu numai lor: „Rugaţi-vă mai mult şi postiţi, fiindcă singurul care ne poate izbăvi de urgie este Dumnezeu”. Apoi, gânditor, dom­nitorul se retrage şi începe să se roage. Răspunsul lui Dumnezeu nu a întârziat. Cronicile spun că, în noaptea aceea de 21 septembrie 1520, Dumnezeu ­i-a cerut sufletul sultanului ­Selim I şi nu a mai avut loc nici o cotropire a Ţării Româneşti.

Imagini video cu Sfantul Gavriil Georgianul

Cuviosul Gavriil Georgianul, Mărturisitorul cel nebun pentru Hristos (+1995)

Sursa: Pemptousia.ro

Cuviosul Gavriil Urgebadze (1929-1995) s-a arătat a fi un vas ales încă din pruncie. Născut în Georgia sovietică și lipsit fiind de cele sfinte, atunci când micul Vasiko – acesta fiindu-i numele de alint – a aflat cele despre Hristos, și-a construit o chilie de pământ în grădina părinților, unde se străduia să trăiască ascetic. Crescând, a transformat chilia într-o bisericuță pe care, în nenumărate rânduri, autoritățile comuniste s-au străduit să o dărâme, iar pe tânărul credincios să-l declare nebun.

În cele din urmă, Vasiko a devenit monah, cu numele Gavriil, apoi ieromonah la Mănăstirea Betania.

Părintele Pimen Vlad: O situație ca ceaiul ...fierbinte!

5 ani de la trecerea la Domnul a Arhiepiscopului Justinian Chira

Și-a oferit tinerețea lui Hristos: Monahul Gherasim de la Schitul Prodromu a trecut la Domnul

Credincioșii care fac pelerinaje periodice la Schitul Românesc Prodromu din Sf. Munte Athos și-au exprimat vineri regretul pe rețelele de socializare la aflarea veștii despre plecarea la Domnul a Monahului Gherasim (Mariș). În vârstă de 42 de ani, monahul suferea de o boală grea de mai mulți ani. Într-un film din 2019, el a explciat de ce și-a oferit tinerețea lui Dumnezeu.

Monahul Gherasim Prodromitul a fost secretar și bibliotecar al Schitului Prodromu, traducător și editor de cărți.

Pe numele de botez Gavrilă, părintele Gherasim de la Prodromu s-a născut în 2 ianuarie 1979 la Sighetul Marmației, în Maramureș și a crescut în localitatea Dragomirești. Părinți i-au fost Vasile și Ioana Mariș.

ÎPS Justinian Chira: "Maica cea adevărată a poporului român este Biserica Ortodoxă"

Toată lumea ştie sau trebuie să ştie mai bine că maica cea adevărată a poporului român este Biserica Ortodoxă. În această Biserică ne-am născut. Ea ne-a crescut. Ea ne-a luminat şi ne-a ajutat ca să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi Voia Lui. Biserica Ortodoxă ne-a călăuzit paşii, de două mii de ani aproape, pe drumul cel mai bun spre mântuire. De aceea fiecare român este dator acum să cunoască temeinic istoria Bisericii şi frumuseţea învăţăturii ei duhovniceşti.

Mulţi, din neştiinţă sau din rea-credinţă, încearcă să falsifice istoria Bisericii noastre, după cum unii încearcă să falsifice şi istoria patriei noastre. Biserica Ortodoxă nu forţează niciodată textele Sfintei Scripturi, nici nu falsifică istoria, ci cu sfinţenie şi cu respect apără şi ne învaţă numai adevărul.

Cuvânt rostit în faţa clerului şi a poporului în ziua de 11 noiembrie 1990 la inaugurarea reînfinţării Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului şi a instalării în scaunul de episcop al PS Justinian Chira.

Justinian Chira, Trei Ierarhi, Baia Mare, 2011, editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, pp. 126-127.

A decedat un călugăr maramureșean din Muntele Athos (VIDEO)

 

Gherasim Mariș (Prodromitul), călugăr în muntele Athos la Schitul românesc Prodromu, a decedat.

Născut în Dragomirești, județul Maramureș, monahul Gherasim era bibliotecarul Schitului românesc Prodromu.

”A trecut in veșnicie monahul Gherasim Prodromitul. Un călugăr modest cu multă dragoste si cu o educație frumoasă, un maramureșean destoinic si mult nevoitor in Muntele Maicii Domnului. Astăzi va fi înmormântat.

L-am cunoscut bine pot spune că eram chiar prieteni. Dumnezeu să-l ierte si să-l odihnească in pace. Veșnica pomenire Părintelui Gherasim”, scrie, într-o postare pe Facebook, Teodor Ciurariu.

Vlad HERMAN, www.ziarmm.ro

Arhim. Hariton - Omilie la Duminica vindecării demonizaţilor

Icoana Sfântului Gheorghe din Drama izvorăște mir

Înregistrare rară a Părintelui Paisie Olaru

R3media TV | Episcopul Giurgiului îi spulberă pe conducători: oameni de NIMIC!

 

Câteva cuvinte despre viața Părintelui Paisie

Ieroschimonahul Paisie Olaru s-a născut la 20 iunie 1897 în satul Stroiești, comuna Lunca, județul Botoșani, primind la botez numele de Petru.

Părinții săi, Ioan și Ecaterina, erau oameni săraci, dar credincioși, iar în familie domnea liniştea şi înţelegerea, nu existau certuri. Tatăl său era pădurar, iar mama sa casnică. Erau oameni simpli care-şi educau copiii mai mult prin puterea exemplului decât prin vorbe multe. Tatăl ştia Paraclisul Maicii Domnului pe de rost, precum şi alte rugăciuni şi se ruga cu glas tare, să audă şi cei mici. Mama era prietenoasa cu toată lumea şi le spunea adesea: "Măi băieţi, să fiţi cuminţi ca să nu dăm cinstea pe ruşine!"

Din minunile Sfintei Cuvioase Parascheva

Cea mai cunoscută minune, care a uimit întreaga ţară, a fost izbăvirea fără nici o vătămare a moaştelor Sfintei Cuvioase Parascheva din incendiul izbucnit în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, în paraclisul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi. Aprinzându-se de la un sfeşnic, catafalcul Cuvioasei a luat foc. S-a topit argintul care îmbrăca racla, dar lemnul şi sfintele ei moaşte au rămas întregi şi nevătămate spre uimirea martorilor.

În timpul celor două războaie mondiale, oraşul Iaşi a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala mitropolitană, unde se păstrează moaştele Sfintei Parascheva, nu a fost atinsă de nici un obuz. Bătrânii povestesc că ostaşii vedeau noaptea, în timpul războiului, o femeie uriaşă îmbrăcată în alb deasupra Iaşului, ocrotindu-l de ocupaţie şi bombardamente. Poate că şi din acest motiv credincioşii spun că Sfânta de la Iaşi ocroteşte de 350 de ani oraşul şi întreaga Moldovă, ferind zona de calamităţi naturale.

În timpul secetei din vara anului 1947, când oamenii şi animalele mureau de foame, s-au scos moaştele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Credincioşii le-au întâmpinat cu lacrimi de bucurie şi cu făclii în mâini. În urma preoţilor care însoţeau racla veneau nori de ploaie. Drept mulţumire, credincioşii înălţau troiţe în amintirea aducerii moaştelor Sfintei Parascheva în satele lor.

(Monica Dumitrescu - Ziarul Lumina, 5 octombrie 2005) via doxologia.ro

Procesiunea cu moaștele Sf. M. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava la Mănăstirea Putna (2021)

Odihna sufletului este smerenia - părintele Teologos

Marin Răducă, pătimitorul din temnițele comuniste, a trecut la Domnul

Bunul nostru prieten și povățuitor, pătimitorul lui Hristos din temnițele comuniste, Marin Răducă, a trecut la Domnul său cel iubit, pentru care îndelung a suferit. Marin Răducă, un rugător ales din pământul românesc, a suferit în plinătatea Iubirii; iubirea sa fierbinte către Mântuitorul l-a transformat nu doar într-un martir al Său, ci și într-un iscusit isihast și trăitor al Dumnezeiescului Har. Și dacă temnița a putut să-i înlănțuie mâinile sale rugătoare către Domnul, nu însă și inima sa, ce temnița nu putea să o încapă, ca una în care sălășluia Însuși Hristos, Împăratul cerului și al pământului. 

Cântarea lui Adam - Maicile de la m-rea Paltin Petru Vodă

Cum arată Raiul? O viziune a Cuviosului Iacov Tsalikis

* clipul beneficiază de subtitrare în limba română, care poate fi selectată manual din bară.

SLAVĂ LA SFANTUL NEAGOE BASARAB, MAICILE DE LA MĂNĂSTIREA DIACONEȘTI

Sfântul Neagoe Basarab, un tată milostiv al neamului românesc

Irina Nastasiu, Doxologia

"A răposat robul lui Dumnezeu Io Neagoe Voievod şi Domn a toată Ţara Românească şi a părţilor dunărene, în luna lui Septembrie 15 zile, anul 7029 (1521), crugul soarelui 26, crugul lunii 15, temelia 18. A domnit 9 ani şi jumătate. Şi rog pe cei ce Dumnezeu îi va îngădui să vie după noi, să păzească adăpostul acesta mic şi lăcaşul oaselor mele, ca să fie nestricat“.

Aşa stă scris pe piatra de mormânt a Sfântului Neagoe Basarab, din gropniţa domnească de la Curtea de Argeş, ctitoria sa. Domn al Ţării Româneşti între anii 1512 şi 1521, binecredinciosul voievod Neagoe Basarab a fost un adevărat “tată milostiv” al tuturor, şi al creştinilor şi al păgânilor, ctitor al multor biserici din ţară, binefăcător al mănăstirilor ortodoxe din Muntele Athos, precum şi autor al uneia dintre cele mai vechi capodopere a literaturii române, Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie. Cronicarul Gavriil Protul, în Viaţa Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului, spune despre Sfântul Neagoe Basarab: "Ce vom spune despre lucrurile şi mănăstirile pe care le-au miluit?... Şi în toate laturile de la Răsărit până la Apus şi de la Amiază-zi până la Amiază-noapte, toate sfintele biserici le hrănea şi cu multă milă pretutindeni da. Şi nu numai creştinilor fu bun, ci şi păgânilor, şi fu tuturor tată milostiv, asemănându-se Domnului ceresc, care străluceşte soarele Său şi ploaia şi peste cei buni, şi peste cei răi, cum arată Sfânta Evanghelie". Tot din această lucrare, aflăm că Neagoe l-a avut învăţător şi duhovnic pe Sfântul Nifon: "Iar fericitul Nifon îl întărea în învăţăturile sale".

Morarul Stelian şi soluţia creştinilor

Tăvălugul se apropie. Semnele lui izbucnesc de peste tot. Acum ne este clar că marota pandemiei a servit la transformarea României într-un lagăr. Dincolo de graniţele ţării, de asemenea, se întrevăd numai lagăre. Unde să te duci? Cum să scapi din această vâltoare care începe să cuprindă întreaga omenire? Cei mai mulţi propun soluţii nerealiste pentru noi, pentru creştini. Dar scăparea noastră din răul ce ne înconjură este cea dată de Maica Domnului morarului Stelian.

În 1964, într-un sat din Cipru (Evrychou), Maica Domnului i se arată acestui om simplu şi-i spune: „Va trebui să priveghezi de la miezul nopţii până la 3 dimineaţa. Să te nevoieşti în rugăciune cu metanii, îngenunchind şi ridicându-te şi iarăşi îngenunchind”. Însă morarul nu înţelege de ce trebuie să facă această nevoinţă. „De ce, Maica mea, să priveghez?”. Iar Maica Domnului răspunde: „Peste 10 ani o să se întâmple un mare rău în Cipru”. Stelian, în simplitatea lui, insistă: „Dacă tot se va întâmpla răul acesta, atunci de ce să-mi mai pierd eu somnul cu privegherile?”. Ar părea o îndrăzneală din partea lui, dacă Stelian nu ar fi un om simplu. Dar Maica Domnului răspunde simplităţii lui astfel: „Trebuie să priveghezi pentru ca să se întâmple răul mai mic, Steliane”.

Sfântul Siluan Athonitul despre adevărata libertate

 

Pr. Cătălin Dumitrean - Cuvânt rostit la Sibiu, cu ocazia protestului de la statuia guvernatorului Brukental, prigonitor al românilor in perioada ocupaţiei Imperiului Habsburgic - in Ardeal

Stihira Sfinţilor Noi Mucenici din închisori

SFÂNTUL NEAGOE BASARAB, 500 DE ANI DE LA ADORMIRE

Icoana Sfinților Martiri din temnițele comuniste izvorăște mir la mănăstirea Paltin Petru Vodă

La 96 de ani, un fost deținut politic s-a întors în Baia Sprie la comemorarea colegilor de suferință (FOTO)

La comemoarea de marți, 14 septembrie, a foștilor deținuți anticomuniști care au pătimit și murit în colonia de muncă din Baia Sprie, a participat și unul dintre cei care au scăpat cu viață din teroarea instituită în mina maramureșeană.

Este vorba despre Grigore Pepene, fost deținut politic, născut în Vrancea, în vârstă de 96 de ani, condamnat la o pedeapsă de 10 ani în închisorile comuniste în anii 1950 pentru că a luptat, ca partizan, în munți, față de regimul de atunci.

În Baia Sprie, Grigore Pepene a petrecut patru ani și jumătate și spune că aici s-au petrecut niște lucruri foarte, dureroase pentru poporul român

”Evenimentul de azi e și o cinste a autorităților de aici, colaborează bine cu cei care au suferit, lucru care nu se prea întâmplă în țără.

O icoană Maicii Domnului a început să lăcrimeze într-o biserică din Gorj

Crucea Domnului - Golgota - Ierusalim

 Sursa: Trinitas TV - Facebook.

Părintele Efrem din Arizona vorbeste despre experienta vietii de dincolo pe care a trait-o

19 iunie 2013 - Părintele Justin Pârvu

Icoana Părintelui Arsenie Boca din Șemlac care a lăcrimat 10.000 de sticle de mir

A doua filmare cu mirul care curge din trei icoane ale Părintelui Justin Pârvu de la Petru Vodă. EXCLUSIV ActiveNews TV

Integral pe activenews.ro

Troparul Sfântului Ioan Botezătorul - Chilia Buna Vestire

 Schitul Sfântul Dimitrie - Lacu, Sfântul Munte Athos. - www.marturieathonita.ro

 

Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Preluare dupa doxologia.ro

Sfântul Ioan, Înaintemergătorul Mântuitorului, precum a fost înaintea Domnului său cu naşterea, tot aşa i se cădea să fie înainte şi cu moartea cea de bună voie a Aceluia pe Care L-a propovăduit pe pământ, zicând: Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea. Astfel a propovăduit venirea Domnului şi sufletelor care erau ţinute în iad ale sfinţilor strămoşi, căci acum S-a arătat în lume Mesia Cel aşteptat. Şi precum Iisus Domnul Hristos avea să pătimească pentru păcatele oamenilor, tot aşa şi Mergătorul Său înainte a suferit moarte mucenicească pentru fărădelegea lui Irod.

Deci, aceasta s-a început astfel: Irod, care se numea Antipa, fiul lui Irod cel Mare, care a ucis pe pruncii cei din Betleem, fiind a patra odraslă rea a rădăcinii celei rele, care a stăpânit în Galileea, a luat mai întâi de soţie pe fiica lui, Areta, împăratul Arabiei, şi a petrecut cu ea multă vreme. Apoi, rănindu-se de frumuseţea Irodiadei, femeia fratelui său, Filip, a luat-o pe ea de soţie, învoindu-se astfel la pofta lui necurată. El, după dorinţa acelei desfrânate, a gonit pe femeia sa cea dintâi după lege şi a luat-o pe ea, femeia fratelui său – împotriva legii; căci chiar de ar fi murit fratele lui, tot nu i se cădea s-o ia pe dânsa, fiindcă rămăsese fiica fratelui său cea născută dintr-însa. Legea poruncea ca numai pe femeia fratelui cea rămasă văduvă, s-o ia fratele cel viu, dacă fratele cel mort nu ar fi lăsat după sine fii. Însă sunt cei ce vorbesc cu dovedire, că pe când trăia Filip, fratele său, Irod i-a luat pe femeia lui şi mare rău i-a făcut, făcându-se ca un răpitor desfrânat şi amestecător de sânge.

Ce a vazut imparatul pagan Amfilog in timpul Sfintei Liturghii. Dupa aceasta minune s-a botezat la dreapta credinta si a primit mucenicia

Preluare dupa proortodoxia.wordpress.com unde puteti citi textul integral

Cele de mai jos s-au petrecut in urma cu aproximativ 900 de ani si il are in centru pe Amfilog, care inainte de aceasta minune era un imparat pagan. Apoi el s-a botezat si a primit mucenicia. Exista si o carte care are la baza acest text.

La un semn a lui Amfilog indata s-au strans ostasi multi, voinici si incercati in lupte, capitanii si sfetnicii lui toti si s-au adus multime de cai si camile. Au incalecat cu totii si, cu imparatul in frunte au purces spre Biserica Sf. Mormant din Ierusalim. Acolo – o, pagani nevrednici – au bagat toate vitele acelea in Sfanta Biserica, intrand si Amfilog cu calaretii sai. In acest ceas preotul se pregatea de slujba Sfintei Liturghii. Si fara sa se nelinisteasca sau sa se teama de cei ce intrasera in Biserica, a iesit in mijlocul ei – dupa randuiala –si inchinandu-se cu frica de Dumnezeu, a rostit rugaciunea aceasta pe care o spun toti preotii ortodocsi: „Doamne, trimite mana Ta si ma intareste spre slujba aceasta, ca neosandit stand inaintea infricosatei Tale Mese, sa savarsesc jertfa cea fara de sange. Ca a Ta este puterea si marirea in vecii vecilor. Amin”.

Dar deodata ce vede imparatul? De ce se infricoseaza capitanii, tremura oastea toata cata incapuse – printre vite – in Biserica? Nici n-apucase a sfarsi slujitorul lui Hristos ultimele cuvinte a scurtei rugaciuni si indata toate necuvantatoarele ce se bagasera in Sf. Locas au cazut ca lovite de traznet si au murit. S-a spaimantat imparatul la vederea acestei mari minuni si s-au infricosat toti insotitorii lui, dar n-au plecat si nici nu s-a repezit vreunul asupra preotului. Ochii tuturor erau atintiti spre imparat. Acesta ar fi vrut sa fuga dar ii era rusine. Ceva trainic, din adancul sufletului sau insetat dupa ceva de care nu-si da seama, ii spunea sa mai stea. De unde stie el ce o sa urmeze? Ce l-a pironit in Biserica marelui sau potrivnic, Hristos, cel rastignit si inviat?

Tăierea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Sfântul Ioan, Înaintemergătorul Mântuitorului, precum a fost înaintea Domnului său cu naşterea, tot aşa i se cădea să fie înainte şi cu moartea cea de bună voie a Aceluia pe Care L-a propovăduit pe pământ, zicând: Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea. Astfel a propovăduit venirea Domnului şi sufletelor care erau ţinute în iad ale sfinţilor strămoşi, căci acum S-a arătat în lume Mesia Cel aşteptat. Şi precum Iisus Domnul Hristos avea să pătimească pentru păcatele oamenilor, tot aşa şi Mergătorul Său înainte a suferit moarte mucenicească pentru fărădelegea lui Irod.

Părintele Eftimie Mitra: Ce se ascunde în spatele propagandei LGBT din România

Episcopul Grigorie Leu al Hușilor a fost otrăvit de reprezentanții regimului comunist

Cum au ajuns sfintele moaste al Sfantului Gheorghe Pelerinul la Manastirea Varatec

Osemintele sale au fost dezgropate în vara anului 1934 de Protosinghelul Damaschin Trofin, ucenicul său. Acesta a vrut să ducă la Mănăstirea Râșca – unde era și stareț – rămășițele pământești ale neuitatului său dascăl. Pentru aceasta a venit cu căruța în Piatra Neamț și, punând cinstitele sale moaște într-un sicriaș, a pornit cu ele la drum. Prin lucrarea lui Dumnezeu, căruța cu osemintele nu a ajuns la Mănăstirea Râșca, ci la Mănăstirea Văratec: caii s-au oprit singuri, apoi au luat-o la galop spre Văratec. Osemintele au fost puse în gropnița (osuarul) mănăstirii, unde se află și astăzi și unde mulți închinători vin să ia binecuvântarea sfântului (foto dreapta).

Fragment dintr-un articol publicat pe doxologia.ro

Viața Sfântului Gheorghe Pelerinul

Sfântul Gheorghe s-a născut în anul 1846, în Șugag (astăzi în județul Alba) din părinți binecredincioși, pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic.

Incă din fragedă vârstă mânca puțin, postind, și iubea singurătatea, având o mare bucurie să se roage în biserica satului, chiar și atunci când nu erau slujbe, mai mult noaptea; iar ziua, când era cu vitele, se retrăgea în locuri tăinuite și făcea multe metanii, cugetând la cele dumnezeiești. După ce a deprins cititul, se ruga cu Psaltirea, încât a învățat-o pe de rost.

La vârsta de 24 de ani, s-a însoțit, prin Taina Cununiei, cu o tânără credincioasă pe nume Pelaghia, fiind binecuvântați de Dumnezeu cu cinci copii. Ca soț și tată nu și-a neglijat deprinderile sale duhovnicești, împlinind cu și mai mare evlavie faptele credinței și căutând mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui. Fiind milostiv și lipsit de lăcomie, în toată vremea miluia pe cei săraci, deși el însuși trăia în sărăcie. Nu se tulbura de mustrările celor apropiați, ci tuturor le spunea cu încredere și pace: „Nu vă tulburați, are grijă Dumnezeu să ne hrănească; datoria noastră este să ne rugăm fără încetare și să facem voia Lui”. Prin astfel de cuvinte se îmbărbăta și pe sine și pe cei din jur. Și, așa, omul lui Dumnezeu era totdeauna în pace, cu fața luminoasă și cu inima senină, blând și neîngrijorat, ca unul care viețuia în lume și în trup, dar totodată mai presus de lume și de trup. Rugăciunea neîncetată și bucuria cerească umpleau inima lui, însoțindu-l toată viața.

Balada Sfantului martir Constantin Brancoveanu

Cum au tăiat turcii pe Vodă Brâncoveanu şi pe feciorii lui

15 august 2014 – 300 de ani de la Moartea lui Constantin Brâncoveanu şi a fiilor săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei

Trei luni şi jumătate l-au chinuit Turcii, cu fel si chip de munci, pe Vodă Brâncoveanu; l-au strâns in cătuşe de fier, i-au făcut tăieturi la cap şi la mâini, l-au ars pe piept cu cleşte înroşit în foc şi când au văzut că nu mai pot scoate nimic de la el, au hotărât să-l omoare, mai ales că pârâşii din țară nu încetau să întetească pe Turci la acest lucru.

Era in ziua de Săntămăria Mare, 15 August. În tară credincioşii inăltau rugăciuni in bisericile Brâncoveanului pentru măntuirea ctitorului şi binefăcătorului lor, iar la Tarigrad, în temnită, Vodă Brâncoveanu şi cu toată casa lui rugau fierbinte, în genunchi, pe Maica Domnului să-i scape din chinuri şi urgie. Dar iată că portile grele ale temnitei se deschid şi mai multi slujitori turci le poruncesc să-i urmeze. Istoviti de chinuri şi de suferinte şi incărcati cu lanturi, cu capul descoperit, cu picioarele goale şi numai în cămăşi Vodă Brâncoveanu cu Doamna Maria, feciorii patru la număr, ginerii, nepotelul Constantin şi boerul Ianache Văcărescu, sunt duşi pe malul Bosforului, în fata unui chioşc împodobit. În acel chioşc, impăratul turcesc Sultan Ahmed şedea tolănit intr-un scaun scump, inconjurat de boerii săi, iar in fata lor sta un călău cu sabia scoasă. Când Brâncoveanu cu ai săi au ajuns acolo, împăratul îi zise: Ghiaur Brâncovene, eşti pedepsit la moarte cu toţi feciorii tăi; dar te iert, dacă spui unde e averea şi dacă te laşi de legea ta şi treci în legea turcească.

Adormirea Maicii Domnului

Cand a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ. Căci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: "Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare". Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, şi cu dorul ce avea ca să se mute la Fiul său, s-a suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage, căci avea obicei de se suia adesea acolo ca să se roage. Şi s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se cădea către Stăpână, ca şi cum ar fi fost nişte slugi însufleţite.

Mănăstirea Sihăstria: Adormirea Maicii Domnului - Priveghere la Duminica a 8-a după Rusalii (Înmulțirea pâinilor)

Părintele Teologos: Să fim la Post. Ce nu știm despre post? Cum ne luminăm mintea?

Mănăstirea Paltin Petru-Vodă 2021, în straie de sărbătoare

Sursa video: valentinoburlacu

Troparul Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamt (5 august)

Sfântul Ioan Iacob: Iisus să fie meditaţia cea mai dulce a inimii tale!

Dacă eşti leneş şi neatent la rugăciune nu vei spori nici în dăruirea ta faţă de Domnul, nici în dobândirea păcii şi mântuire. Cel care a izbutit să ajungă la rugăciunea adevărată şi-a umplut fiinţa sa de dragostea lui Hristos, nu se face robul simţurilor lui şi nu dă întâietate la nimic altceva, nu supracinsteşte pe cel drept, nici nu judecă pe nimeni, ci se aseamănă lui Dumnezeu, care răsare soarele peste cei răi şi plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.

Când mintea se roagă neîmprăştiat mâhneşte inima, iar inima înfrântă şi smerită Dumnezeu niciodată nu o va urgisi.

Închide bine uşa chiliei tale peste trup, uşa limbii pentru cuvinte şi uşa ta lăuntrică pentru gânduri.

Enciclopedie

 Enciclopedie

Părintele Pimen Vlad: pe Antiathon despre icoanele făcătoare de minuni ale Sf. Gheorghe

Praznuirea Mucenicului Constantin Oprisan: “Nu a fost tânăr mai schingiuit ca el la Pitești”

Preluare dupa Fericiti cei Prigoniti

"Constantin (Costache) Oprişan - bărbat trecut de 30 de ani. Şeful Frăţiilor de Cruce pe ţară. Om de un caracter şi o cultură impresionantă. La Piteşti, Ţurcanu i-a pregătit cele mai groaznice torturi, distrugându-l fizic şi umilindu-l mai jos decât pământul. Spatele lui, de la ceafă până la călcâie, era numai cicatrice lângă cicatrice. Carnea toată i-a fost ruptă în fâşii. A reuşit Ţurcanu să-l "disciplineze" în sensul de a-i executa ordinele, dar n-a reuşit să-i întoarcă conştiinţa spre a-l face comunist convins, aşa cum i-a făcut pe alţii. Era prea puternic acest Costache Oprişan. În celulă [laJilava n.n.] era singurul care avea dreptul să stea întins pe pat. Era bolnav de tubercloză în ultima fază."

(Octavian Voinea - Masacrarea studenţimii române, de Gheorghe Andreica)

***

"Cel mai impresionant lucru, încă de la începutul încarcerării mele, a fost coeziunea noastră. Personal m-am atasat de fraţii mei de suferinţă... Mulţi din cei care erau acolo în închisoare parcă erau nişte îngeri. Cel care m-a impresionat cel mai mult a fost Constantin Oprişan. Am stat un an de zile în aceeasi celulă. Era un om de o complexitate extraordinară, ce stăpânea varii domenii, de la muzică, artă, până la matematică si filosofie. Din fire era foarte afectuos, trăind totul la maximum. A fost supus celui mai mare supliciu, nefiind altul mai schingiuit ca el; a luat bătaie pentru fiecare tânăr legionar, cu un eroism de durată, neegalat."

(Dumitru Bordeianu - "Mărturisiri din mlaştina disperării")

Părintele Pimen Vlad despre Sfânta Ecaterina

Arhim. Hariton Negrea - Dacă n-am suferi de lene spirituală, nu am avea nici depresii

Părintele Pimen Vlad ne vorbește de Maica Domnului Prodromița

„Prodromița” – icoana pictată peste noapte de mână nepământească

S-au împlinit, în acest an, 156 de ani de la zugrăvirea minunată a icoanei Maicii Domnului „Prodromița” din Sfântul Munte Athos, a cărei cinstire este pomenită pe 12 iulie în calendarul ortodox.

Deși mulți dintre noi am auzit sau am citit minunile săvârșite în viața celor care s-au rugat cu stăruință și au cerut ajutorul în fața acestei icoane a Maicii Domnului, puțini cunosc detalii despre modul în care a fost ea zugrăvită.

Întâlnirea cu Sfântul Paisie Aghioritul – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos

În drum spre Mănăstirea Stavronichita, facem un scurt popas la chilia schimonahului Paisie - unul din cei mai cuvioşi sihastri athoniţi. Este grec de neam şi re­numit în toată Grecia. La el vin pentru sfat călugări şi egumeni din Athos şi din Grecia, profesori universitari, studenţi, oameni de la oraşe şi sate, şi toţi se folosesc de cuvintele lui.

Chilia părintelui Paisie din Kapsala este înconju­rată de livadă şi viţă-de-vie. Batem în poartă şi aştep­tăm. Un călugăr mic de statură, slab, modest îmbrăcat, cam de 75 ani, dar luminat la chip şi plin de smerenie, vine să ne deschidă. Este bătrânul!

- Binecuvintează-ne, părinte Paisie! Suntem câţiva pelerini din România.

- Domnul să ne binecuvinteze pe toţi!