Părintele Pimen Vlad: pe Antiathon despre icoanele făcătoare de minuni ale Sf. Gheorghe

Praznuirea Mucenicului Constantin Oprisan: “Nu a fost tânăr mai schingiuit ca el la Pitești”

Preluare dupa Fericiti cei Prigoniti

"Constantin (Costache) Oprişan - bărbat trecut de 30 de ani. Şeful Frăţiilor de Cruce pe ţară. Om de un caracter şi o cultură impresionantă. La Piteşti, Ţurcanu i-a pregătit cele mai groaznice torturi, distrugându-l fizic şi umilindu-l mai jos decât pământul. Spatele lui, de la ceafă până la călcâie, era numai cicatrice lângă cicatrice. Carnea toată i-a fost ruptă în fâşii. A reuşit Ţurcanu să-l "disciplineze" în sensul de a-i executa ordinele, dar n-a reuşit să-i întoarcă conştiinţa spre a-l face comunist convins, aşa cum i-a făcut pe alţii. Era prea puternic acest Costache Oprişan. În celulă [laJilava n.n.] era singurul care avea dreptul să stea întins pe pat. Era bolnav de tubercloză în ultima fază."

(Octavian Voinea - Masacrarea studenţimii române, de Gheorghe Andreica)

***

"Cel mai impresionant lucru, încă de la începutul încarcerării mele, a fost coeziunea noastră. Personal m-am atasat de fraţii mei de suferinţă... Mulţi din cei care erau acolo în închisoare parcă erau nişte îngeri. Cel care m-a impresionat cel mai mult a fost Constantin Oprişan. Am stat un an de zile în aceeasi celulă. Era un om de o complexitate extraordinară, ce stăpânea varii domenii, de la muzică, artă, până la matematică si filosofie. Din fire era foarte afectuos, trăind totul la maximum. A fost supus celui mai mare supliciu, nefiind altul mai schingiuit ca el; a luat bătaie pentru fiecare tânăr legionar, cu un eroism de durată, neegalat."

(Dumitru Bordeianu - "Mărturisiri din mlaştina disperării")

Părintele Pimen Vlad despre Sfânta Ecaterina

Arhim. Hariton Negrea - Dacă n-am suferi de lene spirituală, nu am avea nici depresii

Părintele Pimen Vlad ne vorbește de Maica Domnului Prodromița

„Prodromița” – icoana pictată peste noapte de mână nepământească

S-au împlinit, în acest an, 156 de ani de la zugrăvirea minunată a icoanei Maicii Domnului „Prodromița” din Sfântul Munte Athos, a cărei cinstire este pomenită pe 12 iulie în calendarul ortodox.

Deși mulți dintre noi am auzit sau am citit minunile săvârșite în viața celor care s-au rugat cu stăruință și au cerut ajutorul în fața acestei icoane a Maicii Domnului, puțini cunosc detalii despre modul în care a fost ea zugrăvită.

Întâlnirea cu Sfântul Paisie Aghioritul – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos

În drum spre Mănăstirea Stavronichita, facem un scurt popas la chilia schimonahului Paisie - unul din cei mai cuvioşi sihastri athoniţi. Este grec de neam şi re­numit în toată Grecia. La el vin pentru sfat călugări şi egumeni din Athos şi din Grecia, profesori universitari, studenţi, oameni de la oraşe şi sate, şi toţi se folosesc de cuvintele lui.

Chilia părintelui Paisie din Kapsala este înconju­rată de livadă şi viţă-de-vie. Batem în poartă şi aştep­tăm. Un călugăr mic de statură, slab, modest îmbrăcat, cam de 75 ani, dar luminat la chip şi plin de smerenie, vine să ne deschidă. Este bătrânul!

- Binecuvintează-ne, părinte Paisie! Suntem câţiva pelerini din România.

- Domnul să ne binecuvinteze pe toţi!

12 iulie: Praznuirea Icoanei Maicii Domnului Prodromita

Prodromita este una dintre icoanele nefacute de mana omeneasca, ci anume zugravite in chip minunat, prin dumnezeiasca randuire. Icoana a fost zugravita in chip minunat, in anul 1863, in Tara Romaneasca. In acel an, Parintii Nifon si Nectarie, ctitorii Schitului Prodromu, din Sfantul Munte Athos, mergand in tara pentru trebuintele schitului, aveau in inima lor o mare dorinta pentru o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, care sa fie asezata in biserica cea noua, dupa cum mai toate manastirile Sfantului Munte au cate o icoana facatoare de minuni.

Deci aflandu-se Parintii Nifon si Nectarie in Iasi, au inceput a cerceta acolo pentru a afla un zugrav mai iscusit si cu viata placuta lui Dumnezeu, care sa le zugraveasca o icoana a Nascatoarei de Dumnezeu. Si au gasit un zugrav batran, Iordache Nicolau, cu care s-au invoit sa le faca aceasta icoana, dupa modelul primit de la parinti. Insa s-au tocmit ca sa lucreze numai cu post si aspra randuiala. Randuiala implica urmatoarele nevointe: de dimineata pana cand va flamanzi sa nu ia nimic in gura, iar dupa-masa sa nu mai picteze, ci alt lucru sa faca pana a doua zi, urmand aceasta randuiala pana la terminarea ei. Batranul zugrav primi invoiala cu toata evlavia si multumirea.

Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Îndrumătoarea” de la Mănăstirea Neamț

Părintele Pimen Vlad: Viața Sfântului Eustatie Plachida

Laudă adusă tuturor Sfinților Români, Mănăstirea Diaconești

Sărbătoarea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, la Mănăstirea Putna (2021)

Sărbătoare la Mănăstirea Bârsana

Sfântul Leontie de la Rădăuţi, făcătorul de minuni

 Sfântul Leontie de la Rădăuţi, Mănăstirea Bogdana (secolele XIV-XV)

Sfântul Ierarh Leontie este numărat printre cei dintâi sfinţi români pe care i-a odrăslit pământul Moldovei şi adevăratul părinte duhovnicesc al Cuviosului Daniil Sihastrul. După tradiţie, era de loc din oraşul Rădăuţi. Apoi, râvnind Sfinţilor Părinţi de odinioară şi arzând cu inima după dragostea lui Hristos, spre sfârşitul secolului al XlV-lea s-a făcut sihastru în pădurile seculare din partea locului.

Deci, călugărindu-se cu numele de Lavrentie, s-a învrednicit mai târziu de darul preoţiei. Apoi, împreună cu câţiva ucenici, a întemeiat o vestită sihăstrie de călugări în codrii Rădăuţilor, ce se chema, după numele său „Schitul Laura” (Lavra) sau „Mănăstirea Sfântului Lavrentie”. În obştea sa, Cuviosul Lavrentie a format mulţi ucenici cu viaţă aleasă, printre care se număra şi Sfântul Daniil Sihastrul. În Schitul Laura, însuşi Cuviosul Lavrentie s-a nevoit şi a avut o trăire aşa de înaltă, încât s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul facerii de minuni. Că pe mulţi bolnavi îi vindeca cu rugăciunea sa şi era tuturor părinte, sfetnic, dascăl şi ocrotitor.

Mănăstirea Sihăstria: Priveghere - Sf. Voievod Ștefan cel Mare