Marturii despre Sfintii Inchisorilor – aparitie editoriala din august 2014

Sursa: Anomismia

La inceputul anului 2014, tanarul jurnalist baimarean Vlad Herman semnala pe blogul sau intentia de a culege noi marturii despre Sfintii Inchisorilor si lucrarea lor prezenta (cititi aici). De cateva zile, intentia lui s-a transformat in fapta, caci Vlad Herman a reusit, cu repeziciunea cu care deja ne-a obisnuit in acest an 2014, sa publice noua culegere de marturii cu titlul “Sfintii Inchisorilor, stalpi ai Ortodoxiei si Neamului Romanesc – Marturii. Minuni“ – Editura Meteor Press, Bucuresti, august 2014. El a mai lucrat la si a coordonat in ultimele douasprezece luni de zile, aparitia altor patru carti – trei cu marturii actuale despre Parintele Arsenie Boca, si una despre Parintele Justin Parvu. Cinste dragostei si zelului sau!

Fotografie in chilia Parintelui Justin Parvu din manastirea de calugari de la Petru Voda, reprezentand o copie afisata pe peretele chiliei cu imaginea osuarului de la Aiud, unde s-au savarsit din viata frati de suferinta ai parintelui Justin, mucenici ai inchisorii de acolo

Anunt: Cursuri de muzica bizantina in Baia Mare

Cursuri de muzica bisericeasca de traditie bizantina. Cei ce doresc sa se alature, pot sa o faca scriind pe adresa de mail dorinosan22@yahoo.com

Părintele Arsenie Boca: "Ecumenismul, produsul trufiei"

Dezechilibrul mintal al trufiei a contaminat aproape toate valorile şi le-a pus în conflict. În valoarea politică trufia stârneşte tirania, terorismul, dictatura; în religie, inchiziţia, despotismul, protestantismul, ecumenismul; în ştiinţă şi economie, materialismul; în artă, senzualismul; în toate a băgat anarhia faţă de Dumnezeu, Ierarhul lor de drept. Deci, ce vor zice cand li se va cere socoteală?

Fragment din cartea "Fericirea de a cunoaşte calea"

Arătarea Părintelui Justin Pârvu la mormântul său plin de viaţă

Mesaj primit de la profesorul Corneliu Gheorghiţă din Piatra Neamţ, un apropiat al Părintelui Justin Pârvu

Joi, 21 august 2014, am simţit o dorinţă puternică de a mă închina la mormântul Părintelui Justin. Când am ajuns la doi metri de mormânt, venind dinspre poarta din stânga, mi-am ridicat privirea şi l-am văzut pe Părintele stând în picioare, îmbrăcat în haine monahale şi cu privirea zâmbitoare şi plină de bunătate (binecunoscută credincioşilor). 

El se afla puţin dincolo de mormânt, iar după câteva secunde mi-am plecat privirea şi când mi-am ridicat-o, chipul Părintelui nu mai era. Am rămas cu bucuria revederii în suflet.

Text si foto: Vlad Herman

A apărut revista ATITUDINI, nr. 35, închinată mucenicului Mircea Vulcănescu

Sfintii Inchisorilor, evocati intr-o noua carte

La Editura Meteor Press din Bucuresti a aparut cartea “Sfintii Inchisorilor, stalpi ai Ortodoxiei si Neamului Romanesc – Marturii. Minuni“, coordonata de jurnalistul baimarean Vlad Herman.

In prima parte a volumului sunt evocate, printre altele, cateva personalitati care au marcat istoria recenta prin jertfa lor in inchisorile comuniste: Justin Parvu, Valeriu Gafencu, Arsenie Boca, Gheorghe Calciu, Ioan Ianolide.

In al doilea capitol se regasesc mai multe minuni produse in ultimii ani datorita mucenicilor din Aiud, unele dintre ele avandu-i in centru pe cativa maramureseni.Volumul poate fi achizitionat online sau din librarii, la pretul de 12 lei.

www.ZiarMM.ro 

Ilie Şerbănescu: România este COLONIE. Statul român NU mai există în toată ecuaţia asta economică

O ţară care nu mai are controlul asupra economiei naţionale este o colonie, a spus analistul economic Ilie Şerbănescu, la Antena 3. Şerbănescu a precizat că în măsura în care un stat pierde controlul resurselor, a energiei şi al băncilor, atunci devine colonie.

“O ţară, indiferent de numele ei, dacă pierde controlul asupra economiei, devine colonie. Că vrem noi să îi zicem aşa sau nu… asta e altă problemă. Rulajul banului este esenţial, cu trei puncte. Resursele, energia şi băncile. În măsura în care pierzi aceste puncte, devii o colonie. România le-a pierdut. Se adaugă foarte multe lucruri la noi. Nu mai avem control în comerţ. Bruma de industrie care a mai rămas nu este în mâini româneşti”, a afirmat Şerbănescu.

Aberatiile blasfemiatoare din dogma papistasa a Conciliului I Vatican

PS Longhin, predica impotriva UE, SUA, cipurilor, homosexualilor si altor dracisme

Printre altele, Parintele a mai ca Ortodoxia este singura credinta mantuitoare si ca, undeva in occident, s-a hotarat uciderea a doi episcopi din Ucraina, printre care si el.

Reportaj despre Manastirea Banceni si Parintele Mihail Jar

Reportajul este mai vechi. Intre timp, la manastire exista pe 400 de copii.

Cum a devenit fotograful Gérard Gascuel călugăr ortodox

22 martie 2011, Interfax

“Fotografia, printr-o scriere de lumină, exprimă ceea ce eu nu pot să spun prin cuvinte. De exemplu, o ramură ninsă, un fruct, toamna, iarna, descriu mai bine realitatea decât un lung răspuns oferit întrebării: Ce este adevărul?” (Gérard Gascuel – Ieromonahul Ioan)

Fotograful Gérard Gascuel (n. 1947, Cévennes, Franța) care a lucrat cu Marcel Marceau și Salvador Dali este acum ieromonahul Ioan. După spusele sale, a luat decizia de a se călugări după ce a auzit un călugăr athonit cântând.

“Aveam 33 de ani, când redactorul șef al unei influente reviste japoneze m-a trimis în Grecia pentru a face un reportaj despre viața călugărilor athoniți”, declara la un moment dat părintele în presa rusească.

Să te bucuri atunci când ești judecat

Numai Hristos, Cel fără de păcat este Lumina. „Hristoase al meu, nu pleca din inimile noastre!”. Însă, pentru aceasta este nevoie de bunătate. Să te bucuri atunci când ești judecat. A fi judecat este bine, căci aceasta este ca și cum ai pune sare în mâncare. Abia atunci îți dai seama dacă îl poți ierta pe celălalt.

 Aici se vede valoarea celui care crede. Adică să fii judecat și să te ascunzi într-un loc retras și să te rogi pentru acela ca să-l mântuiască Dumnezeu.

(Ca aurul în topitoare. Viața mucenicească a unui Iov al zilelor noastre: Anastasie Malamas, Traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 39)

Rusinos! Mitropolitul Teofan, slujbă de sfințire comună, cu papistasii, a noii piste de pe aeroportul din Iași

(ZiaruldeIasi)

MEDIAFAX: Festivitatea a durat doua ore, in cadrul ceremoniei fiind inclusa si o slujba de sfintire a noii piste, oficiata de mitropolitul Moldovei si Bucovinei IPS Teofan si de episcopul romano-catolic Petru Gherghel.

ZIARUL DE IAȘI: Slujba de sfinţire a pistei, oficiată în comun de ÎPS Teofan şi PS Gherghel, şi cuvântările celor doi clerici vor avea loc în intervalul 9,50-10,15.

Este un alt eveniment ecumenist al mitr. Teofan, prins în flagrant pentru a n-a oară. Dacă pe 17 mai 2014 a participat la beatificarea unui catolic mort în închisorile comuniste, în timp ce Sfinții închisorilor stau încă necanonizați, ieri 21 aug. mitr. Teofan “sfințește” împreună cu un eretic lepădat și anatematizat de Biserică… pista unui aeroport. Nu mai poți găsi explicații cum unii preoți sau stareți de mănăstiri pot să tacă în continuare față de faptele ecumeniste ale acestui ierarh! Ce să crezi? Că sunt plătiți ca să tacă? Dar vorba Părintelui Justin:Măi, din el nu mai poți face unul mai bun, dar mai rău da.

Fost calugar franciscan: "Ortodoxia este adevărata mireasă a lui Hristos"

A îmbrăţişa Ortodoxia nu înseamnă altceva decât a îmbrăţişa credinţa Evangheliei în limpezimea ei iniţială, în timp ce, dimpotrivă, a o nega şi a apostazia de la Ortodoxie înseamnă a nega şi a apostazia de la creştinism, în întregime.

Biserica Ortodoxă este singura care, ca un paznic credincios al credinţei evanghelice, „nu a schimbat vreodată ceva din aceasta, nici nu a scos, nici nu a adăugat”; „nici nu a tăiat cele esenţiale, nici nu le-a adunat pe cele secundare, nici nu a pierdut ceva al ei, nici nu a apucat ceva străin, rămânând întotdeauna înţeleaptă şi credincioasă celor pe care le-a moştenit”, întrucât ştie că în credinţa ce i-a fost dată o dată pentru totdeauna nu e îngăduită nici cea mai mică schimbare, nici măcar făcută de „un înger din cer”, cu atât mai puţin de un om pământesc, mincinos şi păcătos!...

Ortodoxia este adevărata mireasă a lui Hristos, „fără pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci sfântă şi fără prihană”. Aceasta este Sfânta Biserică a lui Dumnezeu, singura Sa Biserică, „adevărata Biserică Sobornicească, care se luptă împotriva tuturor ereziilor. Să lupte, se poate. Să fie înfrântă, însă, niciodată. Deşi toate ereziile şi schismele din ea au răsărit, ca mlădiţe nefolositoare, tăiate chiar din viţa de vie însăşi, ea rămâne statornică prin rădăcina sa, prin unirea sa cu Dumnezeu”. Cine o urmează, pe Dumnezeu Îl urmează; cine ascultă glasul ei, glasul lui Dumnezeu Îl ascultă; şi cine nu i se supune, se face păgân.

(Pavel de Ballester, Episcop de Nazianz, Convertirea mea la Ortodoxie – mărturia unui călugăr franciscan, Editura Nepsis, 2010, pp. 74-75)

Scrisoare de pocainta a femeii care a indraznit sa intre in Sfantul Munte Athos

În anul 1930 am fost reprezentantul Mănăstirii mele la Sfânta Comunitate. În luna Octombrie a venit la Sfânta Comunitate o scrisoare a domnișoarei Alice Diplarakou aleasă în anul 1930 Miss Grecia și Miss Europa, care spunea astfel:

Din Davos, Elveția…

Cuvioși Părinți, vă mărturisesc din tot sufletul greșeala pe care am săvârșit-o în luna Mai ce a trecut la Mănăstirea Vatoped. Am ajuns acolo cu vaporul logodnicului meu Dl. Moran și s-a întâmplat să fie acolo ancorate și navele de război „Limnos” și „Kilkis”. Atunci vicleanul mi-a insuflat gândul să urc la Mănăstire, deși știam că este interzis pentru femei. Am împrumutat o uniformă de marinar și astfel am intrat (în Mănăstire) împreună cu logodnicul meu, am înconjurat biserica și alte locuri ca un marinar, fără să mă cunoască cineva.

Monahul care a băut din potirul dragostei lui Dumnezeu

Vedenia unui monah care, pentru rugăciunile Sfântului Gheorghie, a băut din potirul dragostei lui Dumnezeu

Vedenia Monahului Ioasaf, starețul Chiliei Ioasafeilor din Karyes, Sfântul Munte Athos

Pe la anul 1854, monahul Ioasaf, care se afla de multă vreme în Sfântul Munte, a mers odată la conacul Sfintei Mănăstiri a Sfântului Panteleimon de la Karyes pentru privegherea praznicului Sfântului Gheorghie.

În timpul Utreniei, când la strană se citea Psaltirea, el ședea în strana sa și cugeta la iubirea de oameni a lui Dumnezeu, cum prin Întruparea, Răstignirea și Învierea Sa avea să-l suie pe om la Ceruri. Și de îndată i-a venit o umilință și o dumnezeiască dorință de a rosti neîncetat Rugăciunea minții. Atunci i s-a părut că a ieșit afară din biserică și sufletul său, despărțit de trup, s-a aflat într-o câmpie frumoasă și nesfârșită. În depărtare a văzut o nenumărată mulțime de tineri îmbrăcați în veșminte strălucitoare care străluceau ca soarele și mergeau ritmic, încet și cu bună cuviință. Se minuna și se întreba ce oameni sunt aceștia și cui aparține această grădină prea frumoasă. După ce a trecut de această mulțime, a văzut o altă nenumărată oaste de tineri îmbrăcați în haine ostășești, viguroși și impunători le înfățișare. Atunci monahul s-a oprit și se minuna de harul și slava lor. 

Unul dintre ostași a spus:

Mărturia Părintelui Athanásios Mytilineos despre Părintele Paisie Aghioritul

Părintele Athanasios Mytilineos (1927-2006), egumenul Mănăstirii Komniniou, Stomio, Larisa

Părintele Paisie, pe care l-am vizitat de curând [1978], mi-a spus următoarele. Mi-a mai povestit şi alte lucruri minunate, dar pe care nu pot să vi le spun. Aşadar, mi-a zis: ,,Mulţi spun că au simţit o bucurie, fiindcă au văzut, de exemplu, un lucru duhovnicesc etc. Această bucurie este foarte lumească. Aceasta nu este bucuria pe care trebuie să o căutăm, este asemeni bucuriei unui bărbat pentru o femeie, este iubirea pătimaşă care învăluie inima. Bucuria duhovnicească este atât de delicată, încât nu poţi să o sesizezi, atât de delicată este. Aşadar, la nivel absolut, există simțirea inimii pârjolite de flacăra dragostei Lui Hristos.

***

Pe părintele Paisie l-am găzduit cândva la noi la mănăstire şi, de multe ori, atunci când ne vorbea, folosea cuvântul ,,omenie”. Îi plăcea foarte mult acest cuvânt. Creştinul, atunci când nu se abate de la calea cea bună, de la învăţătura evanghelică, are omenie. Mai folosea şi alt cuvânt, ,,nobleţe”. Spunea: «Omul se umple de omenie, se umple de nobleţe, iar aceasta este foarte bine, indiferent dacă este sărac, bogat, învăţat, neînvăţat, să-şi ţină cinstea, să aibă această omenie, această nobleţe».

Părintele Paisie Aghioritul și Părintele Athanasios Mytilineos

În urmă cu ceva vreme l-am avut în vizită pe Părintele Paisie [1978], şi ne spunea de această nobleţe pe care o au oamenii, cei cu adevărat duhovniceşti, cei care au înlăuntrul lor duhul Lui Dumnezeu. «Să ştiţi, nu banii îl fac nobil pe om». Baţi la o uşă, şi nu te întreabă: «Ţi-e foame, ţi-e sete? Eşti cumva obosit? Nu, îţi spune: Pleacă, cerşetorule!». Care mai este nobleţea aici? Nobleţe înseamnă să-l înţelegi pe semenul tău. Aceasta este adevărata nobleţe, aceasta este omenia.

Ioan Ianolide: "Biruinţa lui Hristos este certitudine. El nu poate fi învins"

Omul a fost creat liber, asemeni lui Dumnezeu şi atâta vreme cât şi-a păstrat libertatea în bine, el a trăit iluminat de Dumnezeu, plin de cunoştinţă şi de neprihănire, în Rai.

Prin păcat, oamenii au intrat în zona libertăţilor dramatice dintre bine şi rău. Starea harică a dispărut din oameni, dar le-a rămas credinţa şi nostalgia paradisului pierdut. Răul a luat forme tot mai ample şi tot mai puternice, încât oamenii au pierdut contactul cu Dumnezeu. În dragostea Lui de oameni, Dumnezeu S-a revelat în poporul evreu, alegându-l să primească pe Hristos, Cel ce va fi Mântuitorul lumii.

Hristos a dat creştinătăţii învăţătura Sa, Duhul Sfânt şi Însuşi Trupul Său tainic, încât ea este sfântă prin El, este desăvârşită prin El şi este veşnică prin El.

Hristos lucrează în lume prin creştinătate. El vine mereu în lume prin creştinătate. El biruie păcatul şi răul din lume prin creştinătate. Tot ce este sfânt în lume este lucrarea Duhului Sfânt din creştinătate. Ţinta creştinătăţii este Împărăţia lui Dumnezeu şi frumuseţea ei trezeşte la viaţă toate generaţiile lumii.

Sfinţii Ştefan cel Mare, Paisie şi Ioan Iacob, zugrăviţi la Mănăstirea Neamţ

Foto: Lavinia Radu

Cerceii si piercing-ul, o moda inselatoare

Cerceii sunt acele podoabe trupesti, din ce in ce mai folosite in randul tinerilor, care, in mare parte, cauta sa fie "la moda". Cerceii si belciugele, care, pana odinioara, erau rusinoase, au ajuns sa fie vazute astazi ca o noua metoda de "infrumusetare". Aceasta noua "moda" a luat amploare odata cu popularizarea ei in randul vedetelor de cinema si a canteretilor de muzica usoara.

Elaine Davidson, din Brazilia, a intrat in Cartea Recordurilor ca fiind "femeia cu cei mai multi cercei". La sfarsitul anului 2004, corpul ei era strapuns de 2.500 de cercei, iar pana in luna februarie 2011, numarul total al cerceilor s-a ridicat la un total de 6.952. Numai in zona capului, femeia are peste doua sute de cercei. Motivul declarat de posesoare este acela ca iubeste durerea.

O mare parte dintre cei care se apropie de "body-piercing" ajung sa dezvolte o dependenta serioasa fata de aceasta practica. Datorita numarului insemnat al celor care apeleaza la cei care monteaza cercei si bijuterii pe intregul corp uman, in ziua de 25 ianuarie 2005, Ministerul Muncii a luat hotararea de a introduce, in catalogul oficial de meserii, o noua meserie: "montator de bijuterii pe corp".

Despre inselarile dracesti de la Medjugorje, Fatima si Lourdes

La Fatima, în ziua de 13 iulie 1917, arătarea care a luat chipul Maicii Domnului a spus: „Pentru a împiedica acest război, cer consacrarea Rusiei la inima mea neprihănită şi Sfânta Împărtăşanie, ca reparaţie, în primele sâmbete. Dacă vor fi ascultate cererile mele, Rusia se va convertişi va fi pace. (...) În cele din urmă, Inima mea neprihănită va triumfa. Sfântul Părinte îmi va consacra Rusia care se va întoarceşi se va da lumii un timp oarecare de pace” [13, 95].

Pe 8 decembrie 1942 Papa Pius al XII-lea a închinat întreaga lume Imaculatei Inimi a Mariei, iar la 7 iulie 1952, într -un mod cu totul special acelaşi papă a consacrat Imaculatei Inimi a Maicii Domnului toate popoarele Rusiei. „Prin această consacrare specială s-a urmărit să se ajungă la convertirea Rusiei, adică nu numai la îndepărtarea comunismului, ci, în realitate, la integrarea Rusiei în sânul Bisericii Catolice. (...) Pravoslavnica Rusieşi celelalteţări ortodoxe au fost acuzate pentru rătăcireaşi discordia de a se fi separat de unicul staul al lui Crist de la Roma, cerându -se ca aceste popoare separate să se reîntoarcă sub uniculşi veritabilul Păstor.

Lucrarea Părintelui Justin Pârvu

"Harul lui Dumnezeu să fie peste toţi românii şi toată România”. - Părintele Arhimandrit Justin Pârvu

Discernământul oricărei minţi luminate totdeodată de înţelepciune şi de smerenie recunoaşte că adâncimea şi complexitatea importanţei duhovniceşti a Părintelui Justin Pârvu depăşesc mica putere de înţelegere a generaţiei noastre, dar, pentru evlavie, se cuvine să încercăm a creiona o schiţă a ostenelilor sfinţiei sale, fără pretenţia de a fi un text exhaustiv.

Evanghelia este soare care va lumina veşnic pe cei ce vor lucra poruncile sale şi îi va duce la măsura sfinţeniei. A vorbi despre o „linie” a Părintelui Justin este a reduce lumina, razele şi căldura Cuvântului Dumnezeiesc la o ideologie. Ortodoxia românească foloseşte termenul „lucrare” pentru a desemna două realităţi care se întrepătrund, atât pe pământ, cât şi în veşnicie: energie (ἐνέργεια) şi făptuire (πρᾶξις).

Sfantul Apostol Iacob despre infranarea limbii

Din Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacob

Nu va faceti multi invatatori, fratii mei, stiind ca (noi, invatatorii) mai mare osanda vom lua, pentru ca toti gresim in multe chipuri; daca nu greseste cineva in cuvant, acela este barbat desavarsit, in stare sa se infraneze in intregime. Dar, daca noi punem in gura cailor fraul, ca sa ni-i supunem, ducem dupa noi si trupul lor intreg. Iata si corabiile, desi sunt atat de mari si impinse de vanturi aprige, sunt totusi purtate de o carma foarte mica incotro hotaraste vrerea carmaciului.

Asa si limba: mic madular este, dar cu mari lucruri se faleste! Iata putin foc si cat codru aprinde! Foc este si limba, lume a faradelegii! Limba isi are locul ei intre madularele noastre, dar spurca tot trupul si arunca in foc cursul vietii, dupa ce aprinsa a fost ea de flacarile gheenei.

Parintele Justin Parvu sarutand icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus

Foto: petru-voda.ro

O minune a Maicii Domnului in Siria, cu un musulman care a fost taiat bucati de niste hoti

...şi morţii se vor scula nestricaţi...” (1Cor.15:52)

În decembrie 2004, un arab saudit, musulman, s-a înfăţişat la mai multe agenţii de presă pentru a relata următoarea întâmplare de necrezut, care i s-a petrecut şi care i-a schimbat viaţa. Povestea aceasta a apărut la televiziune, la radio, pe internet, a circulat în ziare, reviste şi broşuri în întreaga Arabie Saudită, în Siria, Palestina şi în ţările vecine.

Acum câţiva ani, acel bărbat s-a căsătorit cu o musulmancă foarte bogată, însă stearpă. Anii au trecut, şi în pofida tuturor străduinţelor şi a cheltuielilor medicale însemnate, făcute la mulţi doctori, au rămas fără copii. Părinţii lui i-au propus să se căsătorească cu o altă femeie, păstrându-o şi pe întâia sa soţie (legea locală îngăduie până la patru căsătorii concomitente).

Ioan Ianolide despre Sfantul Daniil Sandu Tudor: ”Strălucea în cuvânt”

O figură de excepţie a fost Sandu Tudor, tuns în călugărie la Rarău cu numele de Daniel şi apoi în schima mare cu numele de Agaton. A fost gazetar, poet şi publicist celebru. Întors dintr-un pelerinaj în Sfântul Munte, a înfiinţat la Mănăstirea Antim din Bucureşti gruparea “Rugul Aprins”, un cerc de intelectuali creştini preocupaţi de rugăciunea inimii.

Înţelegând cerebral frumuseţile duhovniceşti ale misticii ortodoxe, el a încercat să le trăiască dar nu a reuşit să pună în acord toată fiinţa sa cu trăirea în Duhul Sfânt.

A fost un temperament vulcanic, impulsiv, cu o structură intimă mistică. Gânditor şi om de acţiune. Un impetuos care a năvălit cu elanuri mari în viaţa monahală. Strălucea în cuvânt. A scris nişte Acatiste de mare frumuseţe. Dar această activitate el a desfăşurat-o sub guvernarea ateismului de stat şi nu a fost iertat. În 1958 au fost arestaţi şi condamnaţi toţi membrii „Rugului Aprins”. Părintele Agaton a înfruntat temniţa şi a murit la Aiud.

(Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Editura Bonifaciu, București, 2012, pag. 326-327)

Parintele Ioan de la Sihastria Rarau despre Sfantul Daniil Sandu Tudor: "Era omul care n-a cedat absolut nimic în ceea ce privește credința"

- Părinte Ioan, ați fost ucenicul Starețului Daniil de la Rarău. Povestiți-ne care e prima amintire pe care-o aveți cu Părintele Daniil?

- Prima amintire… când am mers prima dată în mănăstire la Rarău, când ne-am întâlnit prima dată. Nu știu dacă pot să folosesc cuvântul ”superb”… a fost ceva deosebit, care m-a impresionat foarte mult. Am văzut așa un bătrân, cu barbă albă – cum sunt și eu acum – într-o reverendă de doc, cu o pânzăcioară în spate și foarte multă dragoste sufletească, multă mărinimie…

M-a primit cu toată dragostea și mi-a dat primele instrucțiuni de conviețuire în mănăstire. Eu venisem de la Alba-Iulia, de la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul; am stat acolo vreo șase luni, apoi m-am întors, am venit la Rarău. Mi-am adus aminte de munții ăștia frumoși, de aerul ăsta curat și de viața duhovnicească din părțile astea. Părintele Daniil Tudor era foarte vestit cam peste tot, și asta m-a atras și-am venit.

Cantari inchinate Maicii Domnului

Părintele Justin Pârvu: Scopul UE este desființarea neamului românesc

Cuviosul Paisie Aghioritul: "Toţi cei care sunt departe de Hristos, nu au bucurie adevărată"

- Gheronda, uneori nu mă pot bucura, şi atunci mă gândesc că poate bucuria nu este pentru mine. 

- Ce spui? Bucuria nu este pentru tine? Dar atunci pentru cine este? Pentru aghiuţă? Ţi-ai pierdut minţile? Bucuria este pentru om. Dumnezeu nu a dat întristarea, ci numai bucuria.

- Atunci de ce nu am întotdeauna înlăuntrul meu bucurie? 

- Cum să simţi bucuria dumnezeiască, când mintea ta nu este la Dumnezeu? Îl uiţi pe Hristos, iar mintea ta se gândeşte mereu la treburi şi la aparaturi, şi astfel maşinăria ta duhovnicească se opreşte. Aşadar să începi să rosteşti rugăciunea lui Iisus şi să psalmodiezi încet, şi aşa vei alerga şi te vei învârti ca o sfârlează în jurul lui Hristos.

Urmările lăcomiei

“Rădăcina tuturor relelor – zice Apostolul – este iubirea de arginţi”. De aici, neînţelegerile, duşmăniile şi războaiele: de aici, certurile, jignirile, bănuielile , ofensele; de aici, uciderile, tâlhăriile, profanarea mormintelor.

Din pricina lăcomiei oraşele şi satele, drumurile, pustietăţile, munţii, văile, colinele, totul, într-un cuvânt, e plin de sânge şi de crimă. Flagelul nu cruţă nici mările, lăcomia şi asupra lor şi-a purtat urgia, piraţii o populează şi necontenit pun la cale o nouă tâlhărie. Prin lăcomie, legile firii sunt răsturnate, îndreptarele sunt clătinate, chiar drepturile omului sunt sfâşiate…

Ce pedeapsă vi s-ar cuveni când pentru a împodobi pietrele şi pământul casei voastre sau dobitoacele fără minte care nici nu înţeleg ce-i aceea împodobire, aruncaţi în mizerie pe fratele vostru, care a avut părtăşie cu voi la bunurile cele fără nume şi pe care Domnul l-a cinstit cu ele?

Sfantul Ioan Gura de Aur

Sursa: ioanguradeaur.ro

Sfantul Ioan Gura de Aur despre bârfire

Sa fugim de bârfire, dragii mei!…

Nici o greseala nu-i mai mare ca ea – si nici mai usor de savârsit.

De ce? Pentru ca se savârseste mai degraba decât oricare alt pacat – si cuprinde repede pe cel ce nu baga de seama.

Celorlalte greseli le trebuie vreme, pregatire, tovarasie si adesea taraganelile pot aduce împiedicarea lor.

De pilda, cineva si-a pus în gând sa ucida sau sa tâlhareasca. Pentru aceasta trebuie sa faca unele pregatiri – si de multe ori, în vreme ce el întârzie, patima îl paraseste, pornirea cea rea se mistuie, el se lasa de gândul cel vinovat, ne mai savârsindu-l.

Nu-i tot asa când e vorba de bârfire. Daca nu suntem cu totul bagatori de seama, ea ne rapeste dintr-odata.

Ca sa bârfim, nu-i nevoie nici de vreme, nici de pregatiri, nici de cheltuieli, nici de alcatuiri. Numai sa vrem – si de îndata vointa se preface în fapta. Caci limba e singura unealta care ne trebuie.

De aceea, e bine sa ne ferim de aceste vicii!…

ioanguradeaur.ro

Părintele Justin Pârvu despre cancer și mucenicie

Despre plăcuta mireasmă a moaştelor Sfântului Apostol Andrei aflate în Baia Mare

Aflate în biserica Sfântul Apostol Andrei din Baia Mare, o parte din moaştele Apostolului românilor dau o plăcută mireasmă de fiecare dată când credincioşii se închină la ele. Cel puţin asta am constatat în repetatele rânduri când m-am închinat lor.

Deşi se află într-o raclă sub forma unei mitre pentru episcopi, acestea au mirosul autentic al sfintelor moaşte, pe care l-am mai simţit şi la sfinţii de la Aiud şi nu numai.

Nu ştiu mai multe detalii despre ce părţi din trupul Sfântului Apostol se află în biserica din Baia Mare (str. Munteniei nr 2), dar am ţinut să fac aceste precizări pentru cei care nu ştiu încă de faptul că se pot închina moaştelor Apostolului.

Vlad Herman

Sfinții sunt prietenii noștri!

Trebuie să menținem o legătură cât se poate mai strânsă, vitală cu cei ce viețuiesc în ceruri, sfinții, apostolii, proorocii, mucenicii, sfințiții slujitori ai altarului, cuvioșii și drepții, fiindcă ei sunt mădulare ale aceluiași trup, Biserica lui Hristos, căreia îi aparținem și noi păcătoșii și al cărei Cap este Însuși Iisus Hristos Domnul. 

Iată de ce îi chemăm în rugăciunile noastre, le vorbim, le mulțumim, îi slăvim. Creștinii trebuie să se afle într-o neîntreruptă relație cu ei dacă își doresc creștinească sporire, fiindcă sfinții sunt prietenii și îndrumătorii noștri spre mântuire, rugători și mijlocitori pentru noi.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, București, 2005, p. 221)

Parintele Arsenie Boca despre umblarea lui Iisus pe mare

IISUS PE MARE

- Iisus sili pe ucenicii Lui să intre în corabie (în Biserică).

- Corabia trecea de cea parte a mării.

- Iisus e luat pe valuri drept o nălucă.

- Petru, ca să scape de îndoiala nălucirii, cere o probă despre existenţa lui Dumnezeu pe mare. I se împlineşte dorinţa, dar „văzând urgia valurilor" se teme şi începe să se scufunde.

Cufundarea lui Petru în îndoială, din cauza evidenţei protivnice, ne învaţă virtutea credinţei: să crezi în chemarea lui Iisus, împotriva mării. Ţine sufletul tău liniştit în Dumnezeu, împotriva talazurilor evidente. A pune evidenţa valurilor în primul plan al sufletului, e îndoială declarată din punct de vedere al credinţei.

A fi în îndoială, din cauza evidenţei, e după fire; a fi în chemarea lui Iisus, e mai presus de fire, e firea după har. Aceasta nu se scufundă în mare.

Prislop. 7.VIII.49.

II

Iată pe scurt faptele petrecute înainte, a căror urmare e Evanghelia de astăzi:

Sfantul Ioan Damaschin despre antihrist

Se cuvine sa se stie ca trebuie sa vina antihrist. Este antihrist tot cel care nu marturiseste ca Fiul lui Dumnezeu a venit in trup (I Ioan IV, 3; II Ioan 7.), ca este Dumnezeu desavarsit si ca s-a facut om desavarsit, fiind in acelasi timp si Dumnezeu. Dar in sens propriu si special, antihrist se numeste acela care vine la sfarsitul veacului (Matei XIII, 40; XXIV, 5.). Trebuie, insa, mai intai sa se propovaduiasca Evanghelia la toate neamurile, dupa cum a spus Domnul (Matei XXIV, 14.). Si atunci va veni spre mustrarea iudeilor potrivnici lui Dumnezeu. Domnul le-a spus lor: “Eu am venit in numele Tatalui Meu si nu ma primiti; vine altul in numele Lui si pe acela il veti primi” (Ioan V, 43.). 

A aparut Familia Ortodoxa, numarul din august 2014

scrisoare de început | pag. 1
Monahul Nicolae (Steinhardt):
„Mai presus de orice sunt fericit, fericit, fericit”

editorial | pag. 3
Închisoare în libertate şi libertate în închisoare,
de Gheorghe Fecioru

prăznuiri | pag. 6
Elena Murariu: Brâncoveanu

Viața călugărului martir Dionisie Şova

Zona Arcului intracarpatic cuprinsă în actuala Episcopie Ortodoxa a Covasnei si Harghitei [...] îşi prezintă în trecutul ei istoric, un specific aparte în ideea martirajului şi suferinţei pentru Hristos. Dăinuirea românească, a însemnat, în acest spaţiu, şi dăinuirea creştin-ortodoxă, realitate pusă în evidenţă de zeci de martiri şi mărturisitori, consemnaţi în documentele vremii. Ceea ce s-a întâmplat, după perioada Dictatului de la Viena, care prin excelenţă a fost o etapă a suferinţei şi martirajului românesc, a însemnat din nefericire, o continuare la alte dimensiuni a terorii instituită o dată cu anul 1940. Biserica cu slujitorii ei, mânăstirile au fost repere de menţinere a spiritualităţii ortodoxe şi în acelaşi timp, elementele în care s-a lovit cel mai tare şi cel mai profund.

În aceste împrejurări, de numeroase încercări de deznaţionalizare a românilor, de obligare a cedării a credinţei se înscrie într-un alt moment istoric, nu al dictatului, dar, tot a unui regim opresiv - comunismul - martiriul ieromonahului Dionisie Şova de la Mânăstirea Făgeţel. Prin modelul său de viaţa duhovniceasă, prin curajul său de mărturisitor părintele Dionisie Şova se înscrie în galeria martirilor, morţi pentru apărarea credinţei în Hristos.

Toaca - Mănăstirea Petru Vodă

Minunata convertire a unor protestanti americani la Ortodoxie

America este continentul cu cele mai multe culte, cu cele mai libertine idei, cu cei mai instariti oameni, prin urmare, nu putem decat sa ne miram de faptul ca ortodoxia, asa cum aparea in enciclopediile de acum aproape un deceniu, este religia ce infloreste cel mai rapid in aceasta zona "crestinata" deja.

Multe dintre marturiile actualilor dreptmaritori vorbesc despre imigrantii europeni (rasariteni, balcanici, arabi), care au luat cu ei nu numai lucrurile materiale si speranta unui trai mai bun, ci si farmecul locurilor natale, aceasta spiritualitate ortodoxa rasariteana, care potoleste setea duhovniceasca a celor din Apus, adapand din izvoarele ei din ce in ce mai multi oameni. Ce ne surpinde la unii convertiti americani este tocmai faptul ca ei descopera ortodoxia inainte de a intra in contact cu ea. Si ce poate fi aceasta decat lucrarea Sfantului Duh?

Sa luam un exemplu, mai intai pe scurt: o comunitate neoprotestanta, ajunge singura la concluzia ca Biserica Primara trebuie sa fi fost liturgica si sacramentala. 

Organizatia antihristica CMB da sperante desfranatelor care vor sa intre in Sfantul Munte

Unul din cele 16 acorduri semnate în Consiliul Mondial al Bisericilor face referire la accesul liber în toate lăcașurile de cult, dând femeilor speranțe.

Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB), o asociație internațională a bisericilor doritoare de unitate, a semnat 16 acorduri în timpul ultimei întruniri la Busan, Coreea de Sud. Conform publicației ortodoxe grecești ”Presa Ortodoxă”, trei dintre acestea fac referire la Muntele Athos din Peninsula Halkidiki, nordul Greciei. Guvernatorul Sfântului Munte, Dl. Aristide Kasmiroglou neagă faptul că interdicția de o mie de ani a femeilor va fi ridicată, indiferent de faptul că una dintre clauzele acordului CMB vizează abolirea ”Avatonului” ( însemnând ”necălcat” și ”neumblat”) care interzice intrarea femeilor în oaza spirituală a Muntelui Athos.

Dl. Kasmiroglou a spus că avatonul este în vigoare de secole și este garantat de tratate internaționale, adăugând că regulile sfinte ale Muntelui Athos, chiar și legile uzuale, sunt garantate în tratatul de aderare a Greciei la UE.

Sfantul Nicodim Aghioritul despre ferirea de imbuibare

Pentru pazirea gustului

Al patrulea organ al simturilor ce ne întîmpina pe noi este cel al gustului, adica într-un cuvînt al gurii. O! Peste mare negutatorie dam aici! Acest organ al simturilor se aseamana cu prapastia cea mare care s-a deschis fara veste în partile Romei, atît de adînca, încît oricîta materie s-ar fi aruncat în ea, toata se scufunda si nu se umplea niciodata, dupa cum scriu istoricii. Acest organ al simturilor este o prapastie atît de larga, încît încap în ea oricîte feluri de mîncare scot pamîntul si marea. Este un vas fara fund – dupa Grigorie de Nyssa – care mereu se umple, dar pururea ramîne gol. Si – ca sa zic într-un cuvînt – este un iad nesatul. Acest organ al simturilor, chiar daca este al patrulea cu rînduiala, însa cu puterea eu îl numesc primul.

Ce se naste din multele feluri de mîncare

Sa închizi, asadar, în afara acestei usi mari a simturilor tale mîncarurile cele felurite. Afara cu mesele cele bogate, afara cu dresurile bucatarilor, afara desfatarile si îmbuibarile! De ce oare s-au nascocit unele ca acestea? Într-adevar, nu poti sa raspunzi ca pentru o nevoie si grja de neaparata trebuinta a trupului, ci doar pentru blestemata dulceata a gîtlejului. Cine naste niste mîncaruri felurite ca acestea? Într-adevar, nu faptele bune, ci numai patimile si rautatile sufletului si ale trupului. Lacomia, nesatiul si îmbuibarea sînt primii lor nepoti. Spune-mi mai mult! – îmi vei cere. Iata: betia, delirul, îngrasarea, guta, apoplexia. Mai mult decît atît: curvia si sodomia. Si – ca sa zic pe scurt – aproape toate patimile cele trupesti si nerationale care se lucreaza sub pîntece sînt urmarile cele rele ale desfatarii gustului.

Parintele Ioan de la Sihastria Rarau: "Fara dreapta credinta poti sa faci orice fapta buna"

- Parinte Ioan, Sfintia Voastra cum vedeti problema aceasta a cipurilor? Cum afecteaza ele mantuirea si cum sa se raporteze credinciosii la ele, atata timp cat insisi episcopii si duhovnicii lor ii indeamna la aceasta pecetluire?

- Ce pot sa spun? Este limpede ca ni se pregateste o cumplita dictatura. Aceasta dictatura a cuprins si paturile bisericesti, din pacate si in curand sinodul se va transforma intr-o dictatura colectiva, incat nimeni sa nu se poata impotrivi. Se vorbeste mereu de Ortodoxie, suntem ortodocsi, dar ce fel de ortodoxie? Ecumenica? Satanica? Mantuirea vine numai prin doua lucruri: dreapta credinta si faptele. Fara dreapta credinta poti sa faci orice fapta buna, poti sa arzi si in foc pentru Hristos, dar daca nu ai dreapta credinta, degeaba… Daca nu mergi pe drumul cel drept cu masina, n-ajungi la destinatie. Asa cad bisericile toate. Apropo de antihrist, ati citit vedenia Sfantului Ioan de Kronstadt cu Sfantul Serafim de Sarov? O vedenie infricosatoare, ca intr-o noapte a aparut Sf. Serafim de Saraov la Sf. Ioan de Kronstadt si l-a luat intro rapire duhovniceasca prin vazduh si s-au aratat acolo munti de trupuri insangerate… Asta a fost cu vreo suta de ani in urma si s-a petrecut in Rusia, dar ce s-a intamplat acolo se intampla peste tot. „Pai, ce-s cu trupurile astea?” „Astia sunt mucenicii de pe timpul lui antihrist. Rau de sange”. „Ce-i cu asta?” „Asta e sangele varsat pentru Hristos de pe timpul lui antihrist”. 

Vede deodata norii si niste sfesnice albe frumoase ardeau sus, la Sfanta Treime. Si au inceput sa cada: unul, zece, o suta, trei sute, cu miile cadeau jos. Cand ajungeau jos, se stingeau, se sfarmau cu desavarsire, nu mai era nimic. „Ce inseamna asta”? „Asa vor cadea bisericile in erezie”. La urma au ramas numai sapte sfesnice arzand. Astea sunt cele sapte biserici, care au ramas in dreapta credinta. Trebuie sa va ganditi: Ce inseamna astfel de biserici? Vor fi biserici intregi sau biserici regionale sau biserici statale, cum va fi? Nimeni nu stie. Scris este: «Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui». Niciodata nu trebuie sa te miri de cei ce cad. Sa te miri de cei ce stau. De cazut e usor. Cel ce iubeste viata aceasta, o pierde pe cea din vesnicie. Aceia sunt cei ce se leapada pentru interesele materiale de Iisus Hristos, de dreapta credinta. Il caut pe Dumnezeu cu adevarat, nu ma leaga nimic in lumea asta. Preotii de mir sunt o problema; ei sunt casatoriti, au o familie, si singura lor sursa de existenta este preotia. Si ca sa-si intretina familia, sa-si ia hrana la copii, se leapada de Hristos. Ei fac cica „sfanta ascultare”, asa i-a invatat comunistii pe preoti si pe ierarhi – „sfanta ascultare”. De cine sa asculti: de Dumnezeu sau de satana? Aici e intrebarea. Ascult de Dumnezeu, de satana n-avem nevoie.

O ICOANA PICTATA A MAICII DOMNULUI INCHIDE SI DESCHIDE OCHII PERIODIC IN CHIP MIRACULOS (VIDEO)

luni, 4 august 2014, D. Porfiris/P. Stafila

Icoana Maicii Domnului, ce se pastreaza ca un mare odor langa Preasfântul Mormânt din Biserica Învierii de la Ierusalim, deschide si inchide ochi din când în când.

Martori oculari au înregistrat această mişcare tainică a ochilor zugrăviţi ai Maicii Domnului, iar o sursă a Bisericii elen-orodoxe locale a confirmat faptul.

Credincioşii considera acest fapt drept o minune şi se roagă pentru pace în pamantul greu incercat al Palestinei.

Icoana se află, potrivit istorisirilor şi tradiţiei, pe locul unde Maica Domnului, văzându-l pe Fiul ei răstignit, a plâns.

Puteţi vedea mai jos filmarea de amatori, iar concluziile va apartin:

acvila30

Despre smintelile provocate de unii în cazul Părintelui Arsenie Boca

În ultima perioadă, pe Facebook şi Youtube, se duce o campanie tot mai agresiva împotriva Părintelui Arsenie Boca, principalele "arme" ale smintitorilor fiind cateva discuţii cu privire la Părintele Arsenie, eu le-aş numi barfe, ale unor duhovnici, care, desigur, nu sunt infailibili.

Unul dintre cei mai înverşunaţi comentatori de pe Facebook este un anumit "Ortodox Creştin", care nu se poate opri din a arunca cu noroi în Părintele Arsenie Boca, iar asta fără a avea la bază lucruri concrete. Mai mult, acest "Ortodox Creştin", în sminteala pe care o provoacă, nu ţine cont de cuvintele Părintelui Arsenie Boca cu privire la ecumenism şi reîncarnare, căci aceste două subiecte sunt cele pe care le scoate din buzunar pentru a-l ponegri încontinuu pe Părintele. Şi, aşa cum am spus, se bazează pe ce au afirmat duhovnici precum Arsenie Papacioc, Ioanichie Bălan, Antim şi Aniţulesei, în unele filumleţe, unele din ele postându-le, de altfel, pe contul de Youtube. Ex: "Dovada ca Părintele Arsenie Boca a fost înşelat".

Trupul şi Sângele Domnului s-au transformat în carne

Venerabilul părinte Ştefan Anagnostopoulos, în cartea saCunoaşterea şi trăirea credinţei ortodoxe, ne relatează că un profesor de la Seminarul Teologic din Tesalonic, prin anul 1959, le preda elevilor săi faptul că Sfânta Împărtăşanie nu este cu adevărat Trupul şi Sângele lui Hristos, ci doar nişte simboluri.

Îndată au apărut reacţii hotărâte din partea elevilor faţă de aceste învăţături eretice ale profesorului lor şi la scurtă vreme a fost demis. Unul dintre elevii de atunci a rămas însă influenţat de această opinie total greşită. A trecut vremea şi a fost hirotonit preot. După trei ani de slujire, s-a îmbolnăvit şi o perioadă nu a mai putut sluji. Apoi s-a făcut bine şi a revenit la altar.

Taxiot, ostasul care a înviat din morţi, vorbind despre vamile vazduhului

În Cartagina, cetatea Africii, a fost un bărbat cu numele Taxiot, iar cu rînduiala ostaş. Acela în mari păcate îşi petrecea viaţa sa. Dar fiind în Cartagina multe întîmplări de morţi, a venit în frică şi în simţire Taxiot şi s-a pocăit de faptele sale. Apoi, ieşind din cetate cu femeia sa, a şezut la un sat în linişte. Iar după cîtăva vreme, din lucrarea diavolească, a căzut în desfrînare cu femeia plugarului său care era cu dînsul în sat. Şi trecînd nu multe zile după păcatul acela, l-a muşcat un şarpe şi a murit. Şi era o mînăstire, ca de o stadie de departe de satul acela, şi, alergînd acolo femeia lui Taxiot, a rugat pe monahi ca să ia trupul mortului şi să-l îngroape la biserică. Deci l-au îngropat întru al treilea ceas din zi. Iar cînd a fost ceasul al nouălea, s-a auzit din mormînt strigare, zicînd: “Miluiţi-mă! Miluiţi-mă!”

Apropiindu-se de mormînt şi glasul celui îngropat auzindu-l, degrabă l-au dezgropat şi, aflînd pe mortul acela viu, s-au îngrozit de spaimă. Şi l-au întrebat pe acela, vrînd să ştie, ce i s-a întîmplat lui şi cum a înviat? Iar acela, neputînd să le spună de multă plîngere şi tînguire, îi ruga pe dînşii ca să-l ducă la robul lui Dumnezeu, episcopul Tarasie; şi-l duseră la acela. Iar episcopul trei zile îl sili să-i spună ce a văzut acolo. Şi abia a patra zi a putut grăi.

Mărturia Sfintei Teodora despre trecerea prin vămile văzduhului

Din ’’Vămile văzduhului’’ de Protos. Nicodim Mândiţă

Aceasta vrednică de pomenit şi devotată slujitoare a lui Dumnezeu şi a Sfântului Vasile cel Nou– povesteşte Sf. Grigore, ucenic al Sfântului Vasile cel Nou – s-a întâmplat de s-a sfârşit din viaţa pământească, fiind ajunsă la adânci bătrâneţe de mulţi ani, după ce servise cu multă credincioşie Sfântului Părintelui nostru Vasile cel Nou. Atunci toţi s-au întristat de trecerea ei din această viaţă, fiindcă iubea pe Sfântul şi pentru că mijlocea pentru toţi la dânsul, căci intra şi vorbea cu el pentru trebuinţele lor, şi ieşind,dădea răspunsul aşteptat Multora le părea rău de trecerea ei din această viaţă, pentru că era o femeie pioasă, bună, blândă, miloasă, fără de răutate şi cu bună socoteală, făcându-şi slujba ei cu mare smerenie, sârguinţă şi devotament sfânt.

CONVORBIREA CUVIOSULUI GRIGORE CU SUFLETUL SFINTEI TEODORA

Nedumerindu-mă eu după repauzarea Cuvioasei Teodora ce să se fi făcut şi petrecut cu ea, mă tot supărau gândurile pentru dânsa, şi mereu mă întrebam singur, socotind în sinemi: „Oare în ce loc se va fi dus? La bine ori la rău? Oare se va fî mântuit ori se va fi pierdut? Şi oare ce folos va fi aflat ea din slujba făcută cu credincioşie Părintelui nostru Vasile,..?” Acestea socotindu-le eu mereu, m-am dus la Sfântul şi l-am rugat cu multă fierbinţeală ca să-mi spună ceva despre dânsa şi cum a repausat.. Sf. Vasile mai întâi a tăcut şi nu mi-a dat nici un răspuns pentru dânsa. Eu, însă întrebându-l neîncetat şi supărându-l cu aceasta, într-o zi îmi zise cu faţă veselă: „Fiule Grigore! Voieşti cu adevărat să vezi pe Teodora?” Eu i-am răspuns; „O, Părinte Sfinte! Şi cum o voi putea vedea, odată ce dânsa s-a mutat de la noi, despărţindu-se de cele vremelnice şi ducându-se la cele veşnice?” Sfântul mi-a zis: „Diseară o vei vedea, aşa după cum ai căutat-o de multe ori, şi vei cunoaşte aceea ce doreşti, ca să înceteze gândul care te supără mult pentru aceasta”. Eu atunci mă miram şi socoteam: cum, şi unde oare aş vedea-o?! Astfel, foarte mult mă supăra gândul, şi doream s-o văd. Aceasta însă mi se părea cu neputinţă.

Învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Ortodoxiei despre eresul ecumenismului şi apostazia acestui veac

Canonul 10 al Sfinţilor Apostoli ~ „Dacă cineva s-ar ruga, chiar şi în casă cu cel afurisit (scos din comuniunea Bisericii) acela să se afurisească.”

Canonul 46 al Sfinţilor Apostoli ~ „Episcopul sau presbiterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim să se caterisească. Căci ce înţelegere poate să fie între Hristos şi Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?”

Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli ~ „Dacă vreun cleric sau laic intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca să se roage, să se caterisească şi să se afurisească.”

Canonul 6 al Sinodului V local de la Laodiceea (343) ~ „Nu este îngăduit ereticilor a intra în casa lui Dumnezeu dacă stăruie în eres.”

Canonul 32 al Sinodului V local de la Laodiceea ~ „Nu se cuvine a primi binecuvîntările ereticilor, care sunt mai mult blasfemii decît binecuvîntări.”

Canonul 15 al Sinodului al Nouălea din Constantinopol (861) ~ „Cei ce propovăduiesc public eresul sau îl învaţă în Biserici, să fie îndepărtaţi de comuniunea cu credincioşii şi afurisiţi, ca unii ce fac schismă şi sfărîmă unitatea Bisericii.”

Sursa: Ortodox Liber

Un nou blog in lumea ortodoxa

Salut aparitia blogului lui Radu Iacoboaie - http://raduiacoboaie.wordpress.com/ - si ii doresc viata lunga si la cat mai multe postari pentru slava lui Dumnezeu si marturisirea Adevarului.

Vlad Herman

Cuvânt al părintelui Justin Pârvu, despre Părintele Arsenie Boca: "El nu e mic înaintea lui Dumnezeu"

Din cartea "Despre indumnezeirea omului prin har, vol 1"

„Socotim că frumuseţea artei scrise şi pictate de părintele Arsenie Boca este de toată vrednicia. Rolul mare pe care l-a avut Părintele Arsenie Boca, ca trimis al lui Dumnezeu, este tocmai această mare lucrare de o deosebită adâncime duhovnicească pe care el a lăsat-o, iar noi, ca urmaşi ai lui, trebuie să ne hrănim dintr-însa şi să ne ostenim cu toată râvna să o ducem mai departe ca binecuvântare pentru nepoţii şi strănepoţii noştri. 

Aceasta a fost lşi este misiunea părintelui Arsenie Boca, şi el nu e mic înaintea lui Dumnezeu; de aceea, îl laudă credincioşii în biserici, la mormântul lui şi în casele lor iar temelia credinţei este în aceşti închinători binecredincioşi.”

Parintele Justin Parvu

“Rebelul” crestin sau crestinul si secularizarea

Sau cum crestinii de azi fac tot posibilul ca Hristos sa se adapteze dupa ei, nu ei dupa Hristos.

In lumea secularizata de azi, un nou “trend” a aparut printre ortodocsi, si se dezvolta pe zi ce trece mai mult: ortodoxul care traieste credinta dupa cum doreste el, nu dupa cum trebuie ea traita. Una din ratacirile pe care ecumenismul le-a provocat este impactul psihologic asupra omului care traieste in secolul XXI, mai exact faptul ca ecumenismul se prezinta ca o miscare a “bunului simt”, o miscare care pare decisa sa distruga ura dintre crestini si religii in general. Din nou oamenii aleg asta, in loc sa caute pacea si iubirea in Biserica lui Hristos, singura cu adevarat capabila sa stinga ura si dusmania intre oameni prin harul Sau. Cu toate ca s-a dovedit de mai multe ori de-a lungul istoriei (si e evident si in prezent) ca bunul simt uman poate fi diferit, ba chiar in contradictie cu voia lui Dumnezeu.

Păstrarea castităţii înainte de căsătorie

- Dacă un cuplu renunţă la păstrarea castităţii înainte de căsătorie?

- Dacă doi renunţă la păstrarea castităţii înainte de căsătorie se numesc cuplu, iar dacă se căsătoresc, se spovedesc, ei devin familie. Asta este acuma problema noastră arzătoare, că folosim cuvântul cuplu pentru doi adunaţi la un loc, cu comportament de oameni căsătoriţi, nefiind cununaţi. Actul în sine este acelaşi, se întâmplă la fel înainte de căsătorie sau după. Problema este dacă noi recunoaştem că unirea noastră o face Dumnezeu! Dacă recunoaştem asta, atunci aceste relaţii au loc după cununie. Este bine aşa, căci şi actul sexual are intimitatea lui. Nenorocirea de astăzi este că nici măcar nu mai există intimitatea lui. Fetele (la Bucureşti, spre exemplu), fetele serioase se plâng că ale lor colege de cameră primesc vizitele băieţilor noaptea şi rămân cu ele în cameră, bineînţeles şi în pat şi atunci se şi culcă cu ele. Atunci înseamnă că actul sexual nici măcar nu mai are intimitate. Este foarte grav, de la ce citim la Rebreanu că a făcut Ion cu Ana în fân, este o mare diferenţă faţă de ceea ce se întâmplă în căminele studenţeşti. De ce? Pentru că acolo a existat un păcat, dar şi o intimitate, iar aici există tot un păcat, dar şi o lipsă de intimitate. Păcatul tot păcat rămâne, dar avem de-a face cu o amplificare care duce la o denaturare şi mai gravă.