Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Gerontissa” de la Pantokrator din Sfantul Munte Athos

Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni numită «Gerontissa» (Stareța).

Se spune că, atunci când a fost pictată era de o frumusețe îngerească, fiind foarte luminată la chip, nu după cum arată acum. 

Dar și-a schimbat înfățișarea din următorul motiv: Un diacon, pe când slujea și ajungea să cădească icoana Maicii Domnului, se smintea de frumusețea ei și era tulburat de gânduri. Atunci, Preabuna Stăpână, pentru a nu fi chipul ei motiv de sminteală și-a schimbat deodată fața, arătând mai întunecată și mai îmbătrânită, precum se vede acum. Icoana o înfățișează pe Maica Domnului în întregime și este îmbrăcată în argint. 

Ea se află în fața catapetesmei, la iconostasul din stânga. Până să fie așezată aici, icoana a fost în Sfântul Altar. La această icoană se fac foarte multe minuni. Ea este mângâierea și ocrotirea părinților din mănăstire.

Athonul - La picioarele Cerului

5 sept/20 iulie – Sf. Atanasie de Brest-Litovsk: "GRECO-CATOLICISMUL VA MURI, IAR ORTODOXIA VA ÎNFLORI!"

Preluare dupa Pelerin Ortodox

SFÂNTUL CUVIOS MUCENIC ATANASIE, STAREŢUL DIN BREST

- pomenit pe 5 septembrie (ziua morţii martirice) şi 20 iulie (a aflării moaştelor) - 

Ieromonahul Atanasie de Brest a fost bielorus şi s-a născut în jurul anului 1597 într-o evlavioasă familie creştină numită Filipovici. El a primit o serioasă educaţie şi şi-a însuşit scrierile teologice şi istorice, după cum reiese din viaţa sa ce s-a păstrat în scris.
În tinereţe, Sfântul Atanasie a fost pentru o perioadă de timp profesor în casele negustorilor polonezi. În anul 1627, el a acceptat să fie tuns în monahism de către egumenul Iosif la Mănăstirea Vilensk cu hramul Sfântului Duh. Sfântul Atanasie a fost  hirotonit ieromonah în anul 1632 şi a fost numit stareţ la  Mănăstirea  Duboisk [Dubovsk] lângă Pinsk.

Sfântul Mărturisitor Justin Pârvu: "Ce ne dă nouă Europa? Ne dă sărăcie, ne dă mizerie, globalizare, otravă"

 Selecţie din interviurile publicate anul trecut în paginile revistei Atitudini

În cazul în care va izbucni un nou război mondial, credeţi că România va fi afectată?

Sigur că şi noi vom fi implicaţi, pentru că statele aces­tea mari îşi protejează întotdeauna teritoriul şi nu deschid un câmp de luptă pe terenul lor. Îl deschid pe la români, pe la bulgari şi alte state mai puţin însemnate în ochii lor. Ei intervin doar când au un interes anume. Să nu credem că ne vrea cineva binele, să ne ocrotească pe noi vreun stat. Păi, cât de greu s-a făcut unitatea aceasta a noastră, a românilor, că ne-au sfâşiat şi ungurii şi ruşii? Ei nu au niciun interes ca noi să fim independenţi şi puternici…

Dragii mei, eu nu spun că acum sau mai târziu începe sau nu războiul, pentru că, de altfel, creştinul trebuie să fie mereu pregătit pentru sfârşitul său. Dar atunci când Dum­nezeu arată semne clare prin care ne anunţă cumva să ne pregătească, iar noi nu le luăm în seamă, înseamnă că am ajuns la o nebunie a patimilor în care nu mai distingem ce e bine de ce e rău. Orbirea patimilor în care e cuprinsă această generaţie este aşa de mare încât nici dacă văd bombarda­mente sub nasul lor, nici atunci nu pot lua aminte la ei înşişi, ca să se pocăiască. Pentru că Domnul a închis ochii lor casă nu vadă şi urechile lor ca să nu audă. Aceasta datorită obişnuinţei lor în patimi. Îmi aduc aminte şi pe vremea mea, în timpul celui de al doilea război mondial, noi 

eram în linia întâi şi luptam faţă-n faţă cu inamicul înfruntând moartea, iar în spatele nostru la un kilometru se petrecea şi se chefuia într-o nebunie; ţăranul murea cu sticla de țuică sub pat. Era parcă o nebunie, ofiţeri împreună cu fermieri, armata, ostaşii, toţi o ţineau într-o chefuială şi puţini se gândeau la sufletele lor, cum să se pocăiască măcar în al 11-lea ceas. Acum gân­desc la fel: preferă să mai chefuiască şi să se mai distrează încă o dată decât să cugete la moarte.Aşa, după cuvântul Scripturii, fiecare în ce patimă e prins de aceea e stăpânit. Şi chiar de vom vedea foc peste noi, tot nu vom avea puterea de a ne pocăi. Fiecare în ce a rămas, aceea cugetă: unul la sticla cu băutură, altul la friptura de pe plită, altul la coroana lui, iar alţii nici măcar nu au capacitatea să se mai gândească, la o aşa împietrire sufletească ajungând.Fiecare este stăpânit de patimile lui, iar cel care nu s-a luptat cu ele din timp, acela nu va găsi ajutor dumnezeiesc în vreme de prigoană.

Parastas pentru marele duhovnic maramureșean, Lavrentie Șovre

În urmă cu 14 ani, în zi de mare sărbătoare, în 20 iulie, când este prăznuit Sfântul Mare Proroc Ilie, lua drumul veșniciei un mare duhovnic maramureșean, părintele Lavrentie Șovre. Părintele Lavrentie Șovre s-a născut în 25 septembrie 1923 în satul maramureșean Trestia și a adormit în Domnul în ziua de 20 iulie 2002, în vremea săvârșirii Tainei Sfântului Maslu, în biserica Mănăstirii Frăsinei.

Părintele Lavrentie Şovre s-a nevoit până la sfârşitul vieţii sale pământeşti în ctitoria Sfântului Ierarh Calinic, din judeţul Vâlcea, la Mănăstirea Frăsinei cunoscută pentru aspra nevoinţă şi mai ales pentru rânduiala specifică Sfântului Munte Athos, acolo unde nu au voie să intre femeile.

În amintirea marelui duhovnic, ucenicii săi îl vor comemora pe părintele Lavrentie Șovre, la Biserica închinată Sfântului Proroc Ilie din Baia Mare. La 14 ani de la plecarea la Domnul a marelui duhovnic, fiii săi duhovnicești din Maramureș îi invită pe toți cei care doresc să ia parte la comemorarea și parastasul care vor fi săvârșite în 20 iulie, la Biserica Sfântul Proroc Ilie de pe strada Victor Babeș din Baia Mare, paroh Vasile Borca. Parastasul va fi oficiat în cadrul Sfintei Liturghii care va începe la ora 10. La eveniment va fi prezent și părintele protosinghel Chesarie Bertea, care în prezent slujește la Biserica Sfânta Maria din New York, Statele Unite ale Americii.

Cuviosul Paisie Aghioritul. Ultimii Ani din Viața Pământească

Arhim. Haralambie Vasilopoulos: "Sfintii Parintii nu purtau de loc convorbiri (tratative) cu ereticii, nu se uitau la amabilitati si politeturi; ei doar marturiseau adevarul"

Din cartea Ecumenismul fara masca

Sfintii Parintii nu purtau de loc convorbiri (tratative) cu ereticii, nu se uitau la amabilitati si politeturi; ei doar marturiseau adevarul. Biserica Ortodoxa a Sinoadelor Ecumenice nu a deschis un dialog cu „Bisericile ereticilor. Nu s-a declarat pe sine membru organic al unei societati care urmarea s-o uneasca cu eunomienii, anomeii, arienii, apolinarienii sau cu sabelienii. Dimpotriva, primul canon al celui de-al doilea Sinod ecumenic nu cheama la o unire, in cadrul vreunei organizatii, cu ereticii, ci ii anatemizeaza.

Nu exista, asadar, dialog cu ereticii care continua sa ramana in inselare. Sfinții Parintii nu au vorbit cu ereticii de la egal la egal. Nu au intretinut dialoguri,in termeni de egalitate, dupa cum vor astazi unionistii. Respingeau afirmatiilor lor, iar atunci cand aceia ramaneau neclintiti in inselarea lor, Parintii purtatori de Dumnezeu intrerupeau comuniunea cu ei, ii cateriseau si ii anatemizau. Ii indepartau de la Trupul Sfant al Bisericii ca pe unii ce apartineau „sinagogii satanei”.

Arhim. Haralambie Vasilopoulos 

MITROPOLITUL AUGUSTIN KANDIOTIS: ”SATANA A FABRICAT ECUMENISMUL”

Sursa: Pelerin Ortodox

Parastasul (Sărindarul) pentru odihna sufletelor

Preluare dupa marturieathonita.ro

Bătrânul Daniil Aghioritul (+1929), înțeleptul isihast de la Katunakia (Sfântul Munte Athos), are menționat în manuscrisele sale și următorul caz, care s-a petrecut în 1869, în patria sa, Smirna.

Un oarecare creștin virtuos, în cele din urmă ale vieții sale l-a chemat pe duhovnicul său, părintele Dimitrie, și i-a spus:

– Eu astăzi mor. Spune-mi ce să fac în această clipă hotărâtoare?

Preotul cunoscând virtutea aceluia și pregătirea ce o făcuse, i-a propus următoarele:

– Dă poruncă ca după moartea ta să ți se facă un sărindar (40 zile) într-o biserică.

RUGAMINTE

II ROG PE CEI CARE POT, SA O POMENEASCA PE BUNICA MEA, VICTORIA, CARE A PLECAT LA DOMNUL IN DATA DE 8 IULIE 2016. MULTUMESC MULT!

Sfantul Partenie din Lampsakos, mare facator de minuni

Sfântul Partenie din Lampsakos este un mare Sfânt făcător de minuni al Bisericii Ortodoxe, care a trăit în Grecia secolului al IV-lea dupa Hristos, în timpul domniei Sfântului Împărat Constantin cel Mare, adica acum mai bine de 1.600 de ani. Acest mare Sfânt din vechime a săvârşit multe şi mari minuni în timpul vieţii sale: a înviat trei morţi, a izgonit demonii, a vindecat cancerul şi toate bolile, etc., dar a rămas în mare parte necunoscut şi ascuns timp de secole.

Dar steaua luminatoare care se numeste Partenie isi face din nou aparitia in zilele noastre, luminand toata omenirea cu dragostea imensa si grija parinteasca care il caracterizeaza. Bunul Dumnezeu l-a înzestrat pe Sfântul Partenie cu daruri depline, care se potrivesc perfect nevoilor omului nefericit al zilelor noastre. Sfantul săvârşeşte zilnic minuni uimitoare, ca odinioară, copleşindu-i cu binefacerile sale pe cei care se apropie de el cu credinţă şi-l cheamă într-ajutor.

Grupul Psaltic Anastasis al Paraclisului Catedralei Mantuirii Neamului

Viata Sfantului Atanasie din Aton

Acest luceafar stralucind pe firmamentul Sfintilor Parinti s-a nascut prin anul 930 la Trapezunt, din parinti de bun neam si fu numit Avramie la Sfântul Botez. Ramas orfan de mama si de tata la putina vreme dupa nasterea sa, a fost primit de o ruda a mamei sale, sotia unuia dintre notabilii Trapezuntului. Când era copil nu era atras de jocuri galagioase, ci isi conducea mai degraba prieteniii in padure sau in apropierea unei pesteri si juca rolul de egumen. Progresele rapide pe care le facea in studiile sale ii atrageau admiratia celor apropiati si, abia ajuns la vârsta adolescentei, fu remarcat de un inalt functionar imperial in misiune in acel oras, care se atasa de el si il lua cu el la Constantinopol. Primit in casa conducatorului militar Zefinezer (acesta din urma era ruda cu cei din familia Foca si din familia Maleinos. Fiul sau se casatorise cu verisoara si prietena din copilarie a lui Atanasie), el isi continua studiile sub indrumarea unui invatator remarcabil, Atanasie, si chiar fu avansat curând ca profesor adjunct, in ciuda vârstei sale tinere.

Troparul Sfinților Români

Virgiliu Gheorghe despre pornografie si alte teme interesante

Duhovnicul

//event.2parale.ro/events/click?ad_type=product_store&aff_code=db56ecf1f&campaign_unique=9a6f02fef&unique=f225e762f