Manastirea Sfanta Ana de la Rohia (Documentar Trinitas TV)

Celor care drăcuie

Ce fel de creştin mai eşti,
Dacă zilnic drăcuieşti,
Dacă porţi pe limba ta,
Numele lui satana!

Om netrebnic, ticălos,
De ce superi pe Hristos?
Tu oferi zidirea Lui
Spre robia dracului.

Tot ce-ţi dă Stăpânul Tău,
Dai în mâna celui rău.
Numai pentru-acest păcat,
Tu te pierzi cu-adevărat.

Că satana-i ca un câine,
Când îl chemi, îndată vine
Şi, de intră-n casa ta,
Vai de tine, vai de ea!

Sursa

Cel mai bun!

De când am fost mic părinţii mi-au spus că trebuie să-nvăţ bine, că trebuie să iau numai note mari, că ar fi de dorit să fiu printre cei mai buni din clasă. N-am fost niciodată primul ci de cele mai multe ori am fost în mediocritate, întotdeauna la mijloc, nici odată n-am excelat dar nici nu prea am dezamăgit. Eram căldicel.

În Facultatea de Teologie Ortodoxă, pe care o urmez, la un curs de Noul Testament susţinut de Părintele Profesor Constantin Coman chiar în primele zile în aceea facultate, se făcea alegerea şefului de an care urma să ne reprezinte interesele în faţa Consiliului Facultăţii şi-n general în faţa tuturor profesorilor.

Părintele Coman ne-a atras atenţia înainte de a vota, că am face bine dacă am alege şef de an, nu pe cineva foarte bun la învăţătură, nu pe un premiant ci din contră pe cineva care are mai mult timp la dispoziţie şi se poate ocupa şi de problemele noastre, ale studenţilor. Ne-a sugerat să luam pe cineva care nu se gândeşte numai la el şi acordă tot timpul învaţatului cu scopul de a fi cel mai bun ci pe cineva care are timp să vorbească cu noi, pe cineva care are pune interesul nostru mai presus decât al lui.

Lectie despre Neamul Romanesc – Parintele Iustin Parvu

Romanul s-a identificat foarte bine cu Ortodoxia, Ortodoxia circula in sangele romanului nostru. Dupa cum spuneau si marii nostrii scriitori nationalisti, pe care acum vor sa ii desfiinteze – Eminescu, Iorga, Crainic, Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu – asa spuneau – ca nu exista roman catolic. Asa cum zicea Nae Ionescu ca a fi roman inseamna a fi ortodox, dupa cum animalul cal este si patruped.

Romanii nostri vor fi foarte greu de inselat, de indus in eroare – ma refer la oamenii statornici in credinta, cu o adevarata convingere si care nu au uitat sa sunt romani. Desi conducatorii bisericii noastre si preotii nu si-au facut datoria de a catehiza poporul in dreapta credinta, ca, de, s-au temut; preotii nostri nu vorbesc despre asta – la ei asta face parte din lumea poeziilor. Insa, credinciosii nostri au constiinta ortodoxa mai dezvoltata decat a multora dintre pastori, si iau o carte, mai citesc un ziar si afla ei cum stau lucrurile. Acum sta la dispozitia fiecaruia sa afle adevarul.

Romanul trebuie sa iasa din indolenta in care se afla astazi si, daca a reusit ceva comunismul, acesta este: sa-l faca nepasator fata de valorile Bisericii si ale neamului sau, plictisit de a mai lupta pentru biruinta neamului sau.

Ioan Vladuca despre comunism, evolutionism, masonerie

DOCUMENTAR: Arsenie Boca - omul lui Dumnezeu (VIDEO)

Din invataturile Parintelui Arsenie Boca: “Osândirea iertării…”

“Unul din marile păcate ale fariseilor. Fariseul – dreptul după părerea sa – osândea în cugetul său pe păcătoasă – nu păcatul. Iisus – dreptul după adevăr – ierta păcătoasa, fiindcă singură se osândea de păcatele sale. Osândirea din ochii fariseului interzicea pocăinţa femeii. După fariseu, după punctul de vedere fariseic, nu există convertire.

Poate că şi de aceea a lepădat Iisus dreptatea mioapă a fariseilor. Dar osândirea cade în propria sa sentinţă: findcă ea interzice iertarea, atrage asupră-şi această interzicere. Osândirea nu are îndreptare. Ricoşează în ea chiar şi tactica divină, căci fariseul osândi iertarea, pe care o dădea Iisus femeii; adică osândea pe Dumnezeu Însuşi pentru că ierta. Cine ştie, poate că la farisei s-a gândit Iisus când a zis că vor fi judecaţi cu judecata cu care judecă. Fariseul era solipsistul vremii sale, care se credea până şi criteriul lui Dumnezeu. Ce trufie groaznică găseşti la câte unii drepţi. Nu în zadar a zis Iisus, că mai mare bucurie se face în Cer pentru un păcătos care se întoarce, decât pentru 99 de drepţi. Nu în zadar se zice că cea mai primejduită este mântuirea sfântului. De aceea Dumnezeu le ascunde conştiinţa de sine a sfinţeniei. Sfinţii sunt fără să ştie că sunt. Aceştia ţin morţiş că-s păcătoşi.”

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006.

Parintele Amfilohie la Manastirea Turnu

Sfantul Ioan Gura de Aur - De ce se distrug copiii

“De nicaieri de altundeva nu vine distrugerea copiilor decât dintr-un interes exagerat al parintilor pentru cele ale traiului. Ei se straduiesc sa le asigure un trai fericit si atât. De aceea, vrând nevrând, îsi neglijeaza atât propriul suflet cât si pe cel al copiilor. Pe parintii acestia – si sa nu creada cineva ca vorbesc la mânie – i-as socoti mai rai chiar decât ucigasii de copii. Acestia din urma, ucigând, desfac sufletul de trup, dar cei de care vorbesc eu, parintii neglijenti, le arunca si trupul si sufletul în focul iadului.

Oricum toti oamenii mor, este o lege a firii ca trupul sa moara, dar copiii care au parinti nepasatori ar fi putut evita moartea sufletului spre care i-a dus tocmai nepasarea si neglijenta parintilor lor. Oricum moartea trupului va disparea definitiv la înviere, dar de moartea sufletului nimeni nu va putea scapa, niciodata. Pentru ca un suflet mort nu se va mântui niciodata, ci e condamnat sa ispaseasca o pedeapsa vesnica.

Pe buna dreptate îi putem socoti pe acesti parinti mai rai decât ucigasii de copii. Nu este acelasi lucru sa-ti ascuti sabia si s-o pui la gâtul unui copil cu a distruge sufletul unui copil si a-l duce la pierzanie, ceea ce e mult mai cumplit. Pentru ca nimic nu e mai pretios pentru noi decât sufletul.”

(Apologia vietii monahale, cartea a III-a)

Mihai Eminescu: NETREBNICII CARE NE CONDUC

“Ce cautã aceste elemente nesãnatoase în viata publicã a statului? Ce cautã acesti oameni care pe calea statului voiesc sã câstige avere si onori, pe când statul nu este nicaieri altceva decât organizarea cea mai simplã posibilã a nevoilor omenesti? Ce sunt aceste pãpusi care doresc a trai fãrã muncã, fãrã stiintã, fãrã avere mostenitã, cumulând câte trei, patru însãrcinãri publice dintre care n-ar putea sã împlineascã nici pe una în deplina constiintã? Ce cãuta d. X profesor de universitate, care nu stie a scrie un sir de limbã româneascã, care n-are atâtea cunostinte pozitive pe câte are un învãtãtor de clase primare din tãrile vecine si care, cu toate acestea, pretinde a fi mare politic si om de stat? Ce cautã? Vom spune noi ce cautã.

Legile noastre sunt străine; ele sunt făcute pentru un stadiu de evoluţiune socială care în Franţa a fost, la noi n-a fost încă. Am făcut strane în biserica naţionalităţii noastre, neavând destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici, care să constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghioşii şi haimanalele, oamenii a căror muncă şi inteligenţă nu plăteşte un ban roşu, stârpiturile, plebea intelectuală şi morală. Arionii de tot soiul, oamenii care riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de rând şi mai înjosit în oraşele poporului românesc. Căci, din nefericire, poporul nostru stă pe muchia ce desparte trei civilizaţii deosebite: cea slavă, cea occidentală şi cea asiatică şi toate lepădăturile Orientului şi Occidentului, greceşti, jidoveşti, bulgăreşti, se grămădesc în oraşele noastre, iar copiii acestor lepădături sunt liberalii noştri. Şi, când loveşti în ei, zic că loveşti în tot ce-i românesc şi că eşti rău român…

Arhimandritul Serafim Man, distins cu "Crucea Voievodala Maramureseana"

Joi 27 Decembrie, a treia zi de Craciun, P.S. Iustin Sigheteanul a liturghisit si a predicat la Manastirea Rohia. La sfarsitul Sf. Liturghii Preasfintia Sa l-a cinstit pe Arhimandritul Serafim Man, Staretul si Parintele duhovnicesc al Preasfintiei Sale, (care l-a primit in manastire, in anul 1976), cu distinctia Eparhiala ,,Crucea Voievodala Maramureseana,, prezentand in fata credinciosilor activitatea duhovniceasca si administrativa deosebita, pe care a avut-o Preacuviosia Sa in istoria Manastirii Rohia, ca staret si parinte duhovnicesc al monahilor si credinciosilor din Tara Lapusului.

 Text si foto: episcopiasmmm.ro

Virgiliu Gheorghe - Dezvoltarea şi funcţionarea creierului copiilor şi tinerilor in lumea de azi

Concert de colinde: Corul Bisericii Ortodoxe Soborul Sfintilor 12 Apostoli Baia Mare

Concert de colinde: Corul Bisericii Ortodoxe Soborul Sfintilor 12 Apostoli Baia Mare (biserica de la Gara)

Crăciun fericit!

Pastorala de Craciun a IPS Justinian Chira

“Pentru aceasta Domnul meu va va da un semn: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu/ si vor chema numele lui Emanuel./ El va paste turma Sa ca un Pastor / si cu bratul Sau o va aduna./ Pe miei ii va purta la sanul Sau/ si de cele ce alapteaza va avea grija”. (Isaia 7, 14; 40, 11)

Intr-o zi din anii trecuti, cand atmosfera din tara noastra si din alte parti ale Europei era foarte intunecata, iar cuvantul lui Dumnezeu era oprit pentru a fi vestit liber, in miercurea din Saptamana Patimilor am auzit o voce a unui frate de a lui Iuda, care a vandut pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, cu 30 de arginti, dupa cum ne spune Sfanta Scriptura. Am auzit o voce care-L batjocorea si-L umilea pe Iisus Hristos. Inima si sufletul mi s-au ranit adanc, dar, inspirat de Dumnezeu, am scris cuvintele acestea, prin care am aratat ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Cel asteptat de tot neamul lui Adam, de la facerea lumii, ca Iisus este cel prevestit de toti patriarhii si proorocii din Vechiul Testament. Ca Hristos este Cel pe care ni-L prezinta Noul Testament, ca Om desavarsit, Care prin zamislirea Sa, prin minunile Sale, prin moartea si Invierea Sa ne-a aratat tuturor ca El, Iisus Hristos, este Dumnezeu adevarat prin care toate s-au facut din cate s-au facut, dupa cum ne spune Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan (Ioan I, 1-3).

Parintele ARSENIE BOCA - Steaua destinului

„O stea răsare din Iacov" „Am văzut steaua Lui" (Numeri 24,17; Matei 2,2)

Venirea lui Iisus în lume e pecetea de taină, scrisă pe istoria de extaz a 37 de secole.

Atâta a fost aşteptat Iisus în Israel.

De multe ori şi-au schimbat ţara şi numele ei; de mai multe ori şi-au schimbat numele neamului, ba odată şi religia se clătina, dar aşteptarea lui Mesia era o făclie de taină ce se transmitea din neam în neam.

Descrierea vremii lui Mesia, strălucirea împărăţiei mesianice era adusă poporului aminte în fiecare veac de oameni.

Insuşi Mesia a fost descris cu de-amănuntul, şi Sfintele Scripturi ale Profeţilor supravieţuiau inspiraţilor ucişi, mărturie pe când va veni plinirea vremii.

*

Israel era destinat de Dumnezeu să fie un popor întreg de apostoli ai Mântuitorului în lume. Aceasta era steaua destinului său.

IPS JUSTINIAN CHIRA, la "Romania, te iubesc!" (VIDEO)

Parintele Ilie Cleopa despre idolul "Noroc"

Am vazut pe unele pomelnice pe care le aduceti, ca pomeniti pe dracul Noroc, zicand : " pentru norocul fetei, pentru norocul baiatului, pentru norocul familiei ". Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic ? Voi stiti cine a fost noroc ? Cel mai mare demon, care a secerat milioane de suflete. Voi vedeti ca pana la venirea lui Iisus Hristos, China care se inchina la idoli, India si Japonia si Insula Java si atatea state care se inchina inca la diavoli, lui Brahma, lui Buda, lui Krishna, lui Zoroastru si la toti dracii ? Voi stiti ca pana la venirea Domnului, oamenii salbatici si nebuni pentru fiecare pacat aveau un zeu ?

Marte, zeul razboiului. Cand aduceau statuia lui, indata trebuia sa faca razboi sa omoare cat mai multi oameni, ca asa-i placea.

Venera, zeita discordiei. Cand ii aducea statuia, trebuia ca toti sa se sfadeasca si sa se bata, ca asa-i placea zeitei discordiei.

Nemfis, zeita frumusetii. De-acolo ne-au ramas cerceii si podoabele femeiesti. Cand o aducea, ii punea cercei de aur, ii punea in nas verigi de aur, ii punea margele de aur, si toti trebuiau sa fie pudrati, cu zorzoane si cu inele si cu cercei si sa joace in fata ei. Ca asa-i placea zeitei Nemfis.

Predică extraordinară a Părintelui Amfilohie Brânză la duminica bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr

Virgiliu Gheorghe – Masturbarea: un act sinucigaş!?

“In toate culturile şi tradiţiile religioase din întreaga istorie a omenirii, masturbarea a fost condamnată, datorită dereglărilor fiziologice şi mentale pe care le generează, dar şi punerii în pericol a vieţii de familie şi a naşterii de copii. Odată cu revoluţia sexuală a anilor ’60, se reconsideră însă punctul de vedere asupra masturbării, în contextul discuţiilor privind teoriile malthusiene demarate încă din perioada anilor ’30, când începuseră deja să se elaboreze metode pentru controlul populaţiei.

In contextul aceloraşi preocupări, chiar şi Organizaţia Mondială a Sănătătii recomandă masturbarea ca metodă contraceptivă şi, probabil din aceleaşi motive, UNESCO o promovează în cadrul programului de educaţie sexuală destinat copiilor, începând de la vârsta de 6 ani.

Aceasta explică faptul că studiile pe tema masturbării au fost foarte sărace în ultimele decenii, iar mulţi dintre psihologi şi medici, fideli curentului oficial de promovare a acestei practici contraceptive, au început să o recomande fără nici un discernământ.

într-adevăr, masturbarea constituie una dintre cele mai eficiente metode de contracepţie. în primul rând, după cum s-a putut observa în primul capitol, pentru că autoerotismul cuplat la pornografie anulează dorinţa de a avea copii. în al doilea rând, la tinerii care se masturbează de la o vârstă fragedă, probabilitatea de a avea copii este foarte redusă, aparatul genital şi reproducător fiind uzat până la epuizare şi dereglat până la a nu mai fi bun de nimic.

Parintele Amfilohie: "E mai mare să mori cu demnitate pe câmpul de luptă în chip bineplăcut lui Dumnezeu decât să mori în chip laş"

Sfantul Ioan Gura de Aur- Îndepartarea de desfrânare

“În toate necazurile sa cerem ajutorul lui Dumnezeu. Si daca nu avem copii, sa cerem, iar daca avem sa-i crestem cu multa grija si sa-i tinem departe pe tineri de orice viciu, dar mai ales de desfrânare.

E un razboi greu acesta si nimic nu-i ispiteste mai rau pe tineri decât desfrânarea. Sa-i împresuram de peste tot cu sfaturi, sa le spunem ce-i asteapta, sa-i speriem, sa-i convingem si, în ultima instanta, sa-i amenintam. Daca-si înving aceasta dorinta, nu vor mai fi stapâniti cu usurinta de vreo alta. Vor fi mai presus de bani, îsi vor stapâni pornirea de a se îmbata, se vor da înapoi cu cea mai mare grija si de la dezmat si de la legaturile primejdioase, îi vor respecta mai mult pe cei ce le-au dat viata, dar vor respecta mai mult oamenii în general. Si invers, cine nu respecta un tânar întelept?

Cine nu va îmbratisa si nu va saruta un tânar care si-a înfrânat dorintele nepotrivite? Si ce om cu stare nu va voi sa-i dea din toata inima fiica de sotie, chiar de-ar fi sa fie cel mai sarac din toti? Asa cum nimeni nu este atât de sarac, atât de strâmtorat sau de nefericit încât sa vrea sa se înrudeasca cu un tânar care traieste în risipa, nedezlipit de femeile usoare, fie el cel mai bogat om din lume, tot asa nimeni nu este atât de nesabuit încât sa respinga sau sa dispretuiasca un tânar cuminte si întelept.

Daca vrem sa fie respectati de oameni copiii nostri si iubiti de Dumnezeu, sa le împodobim sufletele si sa-i conducem cu întelepciune la casatorie. Astfel bunurile pamântesti se vor revarsa în casa lor ca din izvoare nesecate, Dumnezeu le va fi mereu binevoitor, se vor bucura de cinste si aici, în viata pamânteasca, si în cea viitoare si fie ca de ea sa ne bucuram si noi…”

Carte Romaneasca

Parintele Amfilohie Branza despre taina faradelegii

Colind divind: Manastirea Hagimus - Hai sa mergem frate draga

Bartolomeu Anania despre duhul perfid al acestei lumi

"Se instaurează încetul cu încetul un duh perfid, care răstoarnă valorile şi perverteşte limbajul. Anormalul devine normal, viciul devine virtute, minciuna devine adevăr, furtul inteligent devine profesie onorabilă, sodomia se cheamă "orientare comportamentală". Cuvinte nobile precum "prietenie", "prieten", "prietenă" se degradează în conotaţii dubioase, pervertirea tineretului se intitulează "program de sănătate anti-sida", destrămarea familiei se numeşte "planificarea familială", crimele ingineriei genetice se fac în numele vindecărilor miraculoase, prostituţia se legitimează prin libertatea femeii de a face ce vrea cu propriul ei trup, proxenetismul se reclamă din meditaţia transcendentală, sărăcirea spiritului devine globalizare, invadarea unei ţări se cheamă "război preventiv", terorismul îşi reclamă valenţe divine, înfeudarea economică se numeşte credit bancar, pomana politică devine act de caritate. Iuda se plimbă nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar şi prin creştinătate."

Bartolomeu Anania

Parintele Justin Parvu le vorbeste maicilor in Ajunul Craciunului (2011)

Părintele Amfilohie: "Cei prigoniţi sunt mai puternici decât cei care prigonesc"

"Vă doresc tuturor să fiţi tari în credinţă şi să înţelegeţi că justiţia şi dreptatea nu pot veni din partea unor oameni lipsiţi de autoritatea morală, care să penetreze în popor curentul real al unei echităţi sociale. Vegheaţi la sfânta noastră credinţă, cunoaşteţi bine istoria noastră, plătită cu atâta sânge şi cu fruntea sus.

 Să mergem şi noi, indiferent de număr, fiindcă puterea credinţei noastre nu constă în număr, ci în Adevăr, pe calea strămoşilor noştri, sub acelaşi drapel al idealurilor sfinte româneşti şi de credinţă. În felul acesta, în lumina înţelegerii celei duhovniceşti, noi ştim că cei loviţi sunt mai puternici decât cei care lovesc, cei prigoniţi sunt mai puternici decât cei care prigonesc, cei omorâţi sunt mai puternici decât cei care trăiesc în mişelie şi laşitate. Aşa să ne ajute Dumnezeu!".

Fragment din cuvantul Parintelui Amfilohie, ce poate fi ascultat in intregime aici.

Părintele Amfilohie Brânză: "Trebuie să-l mărturisim pe Hristos"

"În momentul în care Biserica se identifică numai cu Dealul Patriarhiei sau cu mitropolia cutare, ne-am nenorocit. Biserica este poporul cel viu şi rugător, toate mădularele Bisericii.

Trebuie să-l mărturisim pe Hristos, căci cel ce se va ruşina de Mine înaintea oamenilor şi Eu mă voi ruşina de el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Evanghelia e pentru toţi deopotrivă. Şi îngerii mei stau de-a dreapta Slavei lui Dumnezeu.

În ceea ce priveşte ierarhia, trebuie să o păstrăm cu preţul vieţii noastre. Noi trebuie să impresionăm prin jertja noastră, prin moartea noastră, dacă se poate. Fără un discurs al jertfei, la ora actuală nu se scrie nimic.

 Eu dacă vorbesc acum nu înseamnă că fac creştinism, nici pomeneală, fapta omologhează, dar nici nu trebuie tăcut, dragii mei. Să nu devină muţenia starea specifică a Bisericii, cum se tinde. Parcă am abdicat în faţa politicului. Şi ce-i politicul? Biserica este invincibilă!"

Fragment din cuvantul Parintelui Amfilohie ce poate fi ascultat mai jos.

Viaţa Sfântului Iov din Uglea

Cuviosul IOV a fost un sfânt contemporan cu noi. A trait si a pastorit în tinutul natal, în ultima parte a vietii lui si s-a stins din viata în anul 1983, în vârsta de peste 80 de ani având aura unui parinte sufletesc de mare forta spirituala, un mare binefacator si mult milostiv cu pastoritii sai, un mare povatuitor si curajos aparator al Ortodoxiei.

În copilaria lui s-a întâmplat un lucru minunat. Un Ieromonah cu numele Amfilohie,care a fugit din Sighetul Marmatiei din cauza autoritatilor vremii, dupa 1917 s-a stabilit în casa parintilor sai care aveau cinci baieti si doua fete. Aici savârsea Sfânta Liturghie si facea slujbe în clandestinitate. Copilul IOV avea dorinta sa sarute Crucea pe care Cuviosul Amfilohie o purta la gât, dar acesta i-a spus ca nu poate saruta Crucea decât daca se va face calugar.

A ramas sa se gândeasca peste noapte, iar dimineata a venit si a cerut sa sarute Crucea, spunând ca se va face monah. Asa a început lucrarea tainica a lui Dumnezeu în viata Cuviosului IOV, care mai târziu avea sa fie angajat la Moscova, unde din cauza credintei lui va fi aruncat în închisorile comuniste timp de 25 de ani.

Conferinta in Baia Mare: Danion Vasile despre Sfinţii Închisorilor

Danion Vasile despre Sfinţii Închisorilor, intr-o conferinta sustinuta in Baia Mare (19 decembrie 2012)

Sfinţii deghizaţi in pensionari: Aspazia Oţel Petrescu – 89 de ani, o viaţă pentru Dumnezeu şi Neamul Românesc

Născută la 9 decembrie 1923, a crescut în spiritul de jertfă al Mişcării Legionare, al trăirii creştine şi naţionale. Fiică a Bucovinei, colţ de ţară de atâtea ori înstrăinat de străinii, dar izvor nesecat de talente şi caractere româneşti, Aspazia este ardeleancă prin adopţie şi studentă a Clujului universitar când a fost arestată. Era studenta preferată a lui Lucian Blaga. Performanţele intelectuale au fost brutal curmate de arestare.

Dintre amintirile copilăriei sale îşi aminteşte imaginea de apocalipsă a Bucovinei de Nord când au ajuns acolo comuniştii, identificaţi ca hoarde ale satanei:

„Mergeam cu bunicul de mână la biserică, de Paşti, iar pe malul celălalt am văzut cum se aruncau în Nistru, la Mihailovka, crucea, clopotele şi clopotniţa unei biserici. Probabil, biserica din sat. Totul se întâmpla în vuiet de tractoare cu şenile. Atunci, bunicul ne-a spus nouă, copiilor, următoarele cuvinte, pe care le-am considerat – şi le consider încă – testamentul său politic: Priviţi, ţineţi minte şi nu uitaţi niciodată ce înseamnă comunismul!” („Doamne, strigat-am!”, 2008, ediţia II, p.8)

Ceea ce vezi nu e mereu şi adevãrul situaţiei!

O tânãrã stãtea şi aştepta avionul în sala de aşteptare a unui aeroport mare. Pentru cã trebuia sã aştepte mult timp şi-a cumpãrat o carte şi un pachet de biscuiţi. Ca sã treacã timpul mai uşor, s-a aşezat în sala de aşteptare VIP şi a început sã citeascã.

Lângã ea, pe scaunul alãturat, erau biscuiţii şi pe urmãtorul scaun era un domn care citea ziarul.

Când a început pachetul şi implicit primul biscuit, domnul de alãturi a luat şi el unul. Ea s-a simţit indignatã, dar n-a zis nimic şi a continuat sã citeascã. În interiorul ei îşi spunea: “Uite ce fel de persoanã e acest bãrbat! Dacã aş avea numai puţin curaj, i-aş face moralã”.

Şi aşa de fiecare datã, când ea lua un biscuit, lua şi el unul. Acest lucru o înfuria, dar nu dorea sã fie cauza unei scene. Când a mai rãmas în pachet ultimul biscuit, ea gândea: “Ah, acum vreau sã vãd ce îmi zice când se vor termina toţi!”.

Bãrbatul a luat ultimul biscuit, l-a rupt în douã şi i-a dat jumãtate.

La Viforata, pe urmele parintelui Arsenie Boca

Amintirile Maicii Arsenia

I se spune Viforata, dar nimeni nu stie de unde vine acest nume, prin aceste locuri iarna fiind blanda, fara crivat sau alte rascoliri dusmanoase de zapada. Viforul va fi venit candva de la oameni, de la navalirile turcesti si incursiunile ostirii lui Bathory, de la incendii si cutremure, jafuri si alungari, care s-au succedat de-a lungul timpului, vreme de 500 de ani. Viforata e batrana si frumoasa, asemenea maicutelor preotese, pe care manastirea (singura casa sanatorial-monahala din tara) le-a adapostit, pana ce ultima din ele, maica Maria Suseac, s-a stins de curand la aproape 100 de ani. Viforata e unica, aparte si de necomparat. E singura lavra romaneasca cu doua starete (cea batrana, maica Arsenia; cea tanara, maica Mihaela), cu trei hramuri si cu trei ctitori: Vlad, Matei Basarab, Constantin Brancoveanu, dimpreuna cu soata sa, Marica Doamna. Ridicata pe ziduri de un metru grosime si adapostind comori fara de pret, printre care catapeteasma din tei aurit sculptata de Karl Stork, manastirea sta de paza la portile Targovistei, tacuta si de neclintit, asemenea icoanei facatoare de minuni a Sfantului Gheorghe - icoana venetiana din argint aurit, daruita in 1631 de Leon Tomsa, cu multa dragoste si cheltuiala.

Parintele Arsenie Boca: "Firea noastra se zguduie si refuza crucea lui Hristos, din toate fibrele ei. De aceea, noua ni se arata hristosi mincinosi"

“Stiti sau ati auzit ca multi Il cauta pe Dumnezeu in “ceruri” si ca ar vrea sa mearga cu avionul la El sau cu niste gloante care ar trece prin nu stiu ce straturi. Noi nu trebuie sa-L intelegem pe Dumnezeu in acest mod, adica stand pe undeva departe, nu stiu in ce hau de lume. Dumnezeu nu locuieste in departare, ci in inimile oamenilor. Imparatia lui Dumnezeu nu este la cine stie ce departare, ci sta inlauntrul nostru. O imparatie a iubirii lui Dumnezeu si a iubirii de oameni, in care se oglindeste chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Prin urmare, realizati in inima aceasta cunostinta a imparatiei lui Dumnezeu, aceasta constiinta curata.”

“Tine-te, mentine-te constient in neincetata prezenta a lui Dumnezeu. Astfel, altfel iti savarsesti datoriile, altele iti sunt cuvintele si mai ales roadele.’

“Dobandeste-ti practic o mai buna incredere in purtarea de grija a lui Dumnezeu, ca El iti simplifica o multitudine de griji care tocmai de El atarna si nu de tine. Singurul lucru e sa te intrebi adesea: ce vrea Dumnezeu cu acestea? din silinta de a talcui cat mai bine vointa lui Dumnezeu. de a intelege cat mai limpede ce vrea El sa faca sau sa se faca. Sa nu iei cu usurinta indrumarea aceasta, de a lasa toate in seama lui Dumnezeu, si sa te formezi (sau sa te diformezi) lasator sau delasator.’

Sfantul Ioan Gura de Aur- Despre trufie

“Cum putem limita trufia? Aprofundând cunoasterea lui Dumnezeu. Daca trufia vine din necunoasterea lui Dumnezeu, cunoasterea lui Dumnezeu o va alunga.

Gânditi-va la gheena, gânditi-va la toate greselile care cheama pedeapsa dumnezeiasca… Toate acestea curând va vor smeri duhul. Nu puteti asa? Nu aveti taria?

Priviti lucrurile lumii acesteia, firea omeneasca, nimicnicia omului. Când vedeti pe drum un alai de mort, orfani care plâng, o vaduva care se tânguie, suflete întristate, cugetati ca bucuriile omenesti sunt o zadarnicie, ca nu fac nici cât o umbra, nici cât un vis.

Parintele Justin Parvu in dialog cu Parintele Amfilohie (2003)

Parintele Justin Parvu de la Manastirea Petru Voda in dialog cu Parintele Amfilohie Branza, Parintele Ioan Sismanian si obstea Manastirii Diaconesti, anul 2003.

"Mânaţi mai adânc" - Părintele Arsenie Boca

Cu aceste cuvinte a sfarsit Iisus zdroaba de toata noaptea a unor pescari, intorcandu-o intra o asa bucurie, incat printr-insa au cunoscut ca Iisus e Dumnezeu, Stapanul marilor si al vietatilor dintr-insa.

Oricine dintre noi poate ca s-ar multumi cu atata; cu bucuria ca Dumnezeu i-a ajutat la necaz, cu recunostinta pentru un moment.

Simon pescarul a mai facut ceva: si-a simtit toata nevrednicia sa de om in preajma lui Dumnezeu, si, neputand scapa de simtamantul nevredniciei, a spus o vorba, care poate fi si potrivita si nepotrivita: „Doamne, iesi de la mine, ca om pacatos sunt!"

Domnul, nu numai ca nu l-a ascultat sa se duca de la el, dar l-a chemat la Sine, printre primii ucenici. L-a chemat din marea pestilor, unde n-a avut necaz decat o noapte, in marea societatii omenesti: apostol, pescar de oameni, unde „necazurile Evangheliei" tin toata viata.

Parintele Amfilohie Branza - Despre Sfintele Canoane

Dialog intre Parintele Ioanichie Balan si Parintele Amfilohie Branza (2003)

Parintele Ioanichie Balan de la Manastirea Sihastria in dialog cu Parintele Amfilohie Branza si obstea Manastirii Diaconesti, anul 2003.

Maicile de la Diaconesti, la parastasul Parintelui Calciu (2010)

Parastasul parintelui Gh. Calciu (fragment 1)

Dati drumul la cer - Manastirea Diaconesti (colind)

Dati drumul la cer - Manastirea Diaconesti (colind)

Suplimentul de care aveţi nevoie când sunteţi bolnavi

Dr. Ronald Hunninghake este un cunoscut expert internaţional in vitamina C şi a supervizat peste 60.000 de administrări intravenoase ale acesteia. Şi-a început activitatea în acest domeniu acum aproape 22 de ani când s-a alăturat doctorului Hugh Riordan, care realiza cercetări asupra administrării intravenoase a vitaminei C pacienţilor bolnavi de cancer.

In acest interviu, Dr. Hunninghake ne împărtăşeşte din experienţa legată de vitamina C în tratarea cancerului şi a bolilor infecţioase.

Dr. Riordan a derulat un proiect de cercetare care a durat 15 ani, numit RECNAC (cancer scris invers). Studiile acestuia, realizate pe culturi de celule, au arătat că vitamina C are acţiune citotoxică selectivă asupra celulelor canceroase.

Hunninghake şi Riordan au realizat împreună studii pe mai mulţi pacienţi care sufereau de cancer in stadiul 3 sau 4.

“Vitamina C administrată intravenos s-a dovedit a fi foarte eficientă,” a spus Hunninghake. “Nu este considerată un tratament de sine stătător în tratarea cancerului, dar este un adjuvant perfect pentru orice terapie anti-cancer pe care o primesc la ora actuală pacienţii ce suferă de această boală.

Vitamina C administrată intravenos va reduce efectele adverse şi va îmbunătăţi calitatea vieţii bolnavului. Au fost realizate deja două studii semnificative referitoare la acest din urmă aspect.”

Cancerul este o boală care pune în pericol viaţa pacientului, iar majoritatea celor care suferă de cancer trec şi prin depresii, durere şi stări de oboseală acută, acestea îngreunând foarte mult tratamentul.

Aceste simptome semnalizează boala numită scorbut, provocată de aportul insuficient de vitamina C … Dacă se măsoară nivelul de vitamina C la pacienţii cu cancer, mai ales la cei cu cancer in stadiu avansat, majoritatea, dacă nu toţi, au deficit de vitamina C, afirmă Hunninghake.

Raspunsuri duhovnicesti: Este voie sa saruti icoanele in Biserica dupa ce te-ai impartasit?

Parinte, este voie sa saruti icoanele in Biserica dupa ce te-ai impartasit?

-Dupa ce te-ai impartasit te duci acasa, primul lucru pe care-l faci, care-i? Nu-i asa ca te asezi la masa si mananci?
-Da!
-Cand mananci nu te folosesti de furculita si lingura, pe care le bagi in gura si le atingi cu buzele?
-Da!
-Atunci care sunt mai sfinte: icoanele din Biserica sau lingura si furculita cu care mananci?
-Icoanele din Biserica!
-Deci icoana care este sfintita si sta numai in Biserica n-o saruti, de teama sa nu pangaresti Sf. Impartasanie, iar de lingura care atinge nu numai buzele ci si limba nu ti-e teama ca poate pangari Sf. Impartasanie?

Aceasta este un obicei pornit din ravna si evlavia poporului, nu vei gasi in cartile sfinte scrisa aceasta interdictie de a nu saruta sfintele icoane dupa Sfanta Impartasanie. Daca ar fi sa ramana Sfanta Impartasanie pe lingura cu care mananci, ai savarsit deja pacatul, pentru ca spaland lingura s-a dus Sf. Impartasanie la canal si a fost aruncata. Daca ar ramane Sf. Impartasanie pe sfintele icoane, ramane in Biserica si pe loc sfintit si nu e tot una cu lingura. Aceasta-i diferenta!

Raspunsuri duhovnicesti la intrebarile credinciosilor ale parintelui Ilarion Argatu

Sursa

Sfaturi duhovniceşti legate se Sfânta Împărtăşanie

Pr. Ioan: Ce sfaturi ne daţi cu privire la pregătirea şi primirea Sfintei Împărtăşanii?

Pr. Ilarion: Ţineţi minte ce vă spun acum:

Cel ce nu se împărtăşeşte în cele 4 posturi de peste an şi stă departe de Sfânta Împărtăşanie, se păgubeşte de ajutorul lui Dumnezeu. Foarte uşor se apropie de el duhurile rele şi viclene şi-şi fac locaş în el. Astfel, cade uşor în păcate, voinţa devine slăbănoagă, iar el se face casă demonilor. Mulţimea demonilor îl apasă, îl înnebunesc, i se opun tuturor dorinţelor de bine şi se îmbolnăveşte.

Înainte de a veni la Sfânta Împărtăşanie trebuie să faci o pregătire. Să citeşti canonul de pocăinţă, canonul şi rugăciunile Sfintei Împărtăşanii din Ceaslov;

Când urmează să te împărtăşeşti, te opreşti de la relaţiile conjugale cu soţia 7 zile înainte de împărtăşanie şi 3 zile după împărtăşire, pentru ca nu cumva să pângăreşti Sfânta Împărtăşanie şi să necinsteşti Trupul lui Hristos care ţi s-a încredinţat;

Parintele Amfilohie Branza despre ecumenism

Sfaturi pentru o casatorie reusita

“Nu exista poarta inchisa pe care sa n-o poata deschide iubirea!” (Francois Mauriac)

“Ce sa facem ca sa reusim in casatorie?”, l-a intrebat pe preot o pereche logodita, care era intr-o stare de bucurie nebuna. “Asa cum va iubiti acum, sa fiti si dupa nunta!” le-a raspuns preotul.

Barbatul trebuie sa o simta pe femeie trupul lui, nu ca pe ceva strain, iar femeia, la fel pe barbatul ei. Unul sa-l priveasca pe celalalt ca trup din trupul lui si os din oasele lui (Facerea 2, 23). Altfel, apare usor despartirea trupeasca, divortul.

Din pacate, dupa casatorie sotii devin de nerecunoscut. Iubirea pe care o aveau inainte de nunta nu numai ca nu prinde forte, ci si piere ca fumul. “Cu siguranta ca acestia sunt o pereche nelegitima. Ii vezi ca vorbesc intre ei, ca au sa-si spuna continuu ceva unul celuilalt, ca se privesc in ochi, ca vin aici din nevoia de a bea impreuna o cafea.” spunea unui prieten un chelner experimentat. Experienta lui il invatase ca de obicei, sotii casatoriti legal isi beau cafeaua in cofetarie in mod tacut, cu orele. (C. Yannaras, “Cotidianul de duminica”). Este trist! Multe cupluri sunt divortate sufleteste. Iata infricosatorul record: 87% dintre soti au ca problema fundamentala comunicarea. Si oamenii acestia, inainte sa se casatoreasca, au vietuit frumos si minunat.

Asta-i seara de Craciun

Maicile de la manastirea Diaconesti

Parintele Amfilohie Branza, la prezentarea cartii "Viata parintelui Gheorghe Calciu"

Parintele Amfilohie Branza, Parintele Gheorghe Calciu si Parintele Atanasie Stefanescu, la Manastirea Diaconesti (2006)

Parintele Amfilohie Branza, Parintele Gheorghe Calciu si Parintele Atanasie Stefanescu, la Manastirea Diaconesti (2006)

Sursa foto: Razvan CODRESCU

Ilie Tudor, tatal artistului Tudor Gheorghe, povestiri si amintiri din temnitele comuniste

Ce este ecumenismul religios de astazi?

Ecumenismul religios de astăzi este o mişcare de unire, pentru început, a ereticilor apusului cu ortodoxia. Într-o a doua fază se are în vedere unirea tuturor religiilor întru-una singură, uriaşă, într-o panreligie . Scopul ultim, însă, este ca creştinismul, şi în special ortodoxia, singura care deţine adevărul, să dispară în acest malaxor. Se urmăreşte, aşadar, ca în ultimă fază a acestui plan întunecat să fie substituită închinarea adusă Lui Dumnezeu cu cea adusă satanei.

Lucrurile acestea pot părea la prima vedere de necrezut. Însă chiar acest lucru este urmărit de mecanismul întortocheat al mişcării ecumenice, prin acţiunile de care astăzi auzim atât de des că se vorbeşte.
Ecumenismul se dovedeşte a fi – şi vom aduce în continuare în acest sens destule elemente doveditoare serioase şi de neclintit – o creaţie satanică a puterilor întunericului. Este o erezie imensă şi înfricoşătoare sau mai bine zis o panerezie, o sinteză de religii, filosofii şi tradiţii care urmăreşte o unitate nefirească şi grotească.
Este o înşelăciune vicleană urzită de un plan satanic care susţine că nimeni poate vorbi în nicio credinţă de un Adevăr unic, absolut şi unitar, deci nici în Ortodoxie.

Virgiliu Gheorghe: Pornografia conduce la deviaţii sexuale, perversiuni şi delincvenţă

„Nu are nici o importanţă dacă persoana respectivă este medic, avocat, preot, atlet, director, rector de universitate eminent, muncitor necalificat sau un băiat de 15 ani. Toţi pot fi condiţionaţi spre deviere. “Când auzim despre indivizi care practică perversiunile sexuale, despre sado-masochişti sau despre violatori în serie, ne închipuim nişte oameni bolnavi psihic, buni să fie internaţi la spitalele de psihiatrie sau închişi în puşcării pentru a nu pune în pericol corpul social. Unii ne imaginăm că toţi aceşti oameni au moştenit o genă criminală, alţii credeam că sunt răi aşa cum orice criminal este pentru motive necunoscute nouă. Nimeni însă nu poate să accepte faptul că el însuşi ar putea să ajungă să facă toate acele lucruri detestabile. Şi, totuşi, pornografia e în stare să transforme pe oricare dintre noi într-un pervers sexual, într-un delincvent. Verificarea observaţiei de mai sus a fost făcută şi în experimentele realizate de dr. Stanley Rachman. El a demonstrat în cadrul mai multor experimente de condiţionare în laborator că imaginile cu caracter erotic foarte pronunţat pot crea devieri sexuale la bărbaţii adulţi. Nu a existat nici măcar o singură persoană dintre cele care au participat voluntar la experiment, care să nu fi dobândit o deviere sexuală (fetişism) în urma vizionării unor filmuleţe cu caracter pornografic. Deci, 100% dintre bărbaţii care consumă pornografie pot căpăta o anumită deviere specifică temei prezentate accentuat în materialele pornografice consumate.

Fără Dumnezeu ca fără aer - Sfântul Nicolae Velimirovici

Precum pasărea care, când dă de golurile de aer, se întoarce repede la aer, aşa şi tu întoarce-te repede şi fugi din mijlocul necredincioşilor; de­oarece între ei nu te poţi ţine pe aripi, ci vei fi ne­voit să cazi.

Acest lucru ţi-l repet încă o dată: precum pasă­rea care, când dă de golurile din aer, se întoarce repede la aer, aşa şi tu întoarce-te repede şi fugi din mijlocul necredincioşilor; deoarece între ei nu te poţi ţine pe aripi, ci vei fi nevoit să cazi.

Dumnezeu este aerul sufletului tău. În lipsa acestui aer, sufletul tău este nevoit să cadă în praf şi, tocmai ca şarpele, să se târască în praf.

Sfântul Nicolae Velimirovici

Sursa: "Învăţături despre bine şi rău", Editura Sofia, Bucureşti, 2006 

Parintele Iustin Parvu si obstile de monahi si monahii de la Petru Voda, cantand colinde la Nasterea Domnului 2008

Maicutele de la Diaconesti la Parastasul Parintelui Calciu

A aparut nr. 47 al revistei Familia Ortodoxa

Din paginile revistei:

Din nou copii

Din ce în ce mai mult, copilăria trece neobservată lumii în care trăim. Într-adevăr, mulţi copii sunt idolatrizaţi de proprii părinţi, care-i înconjoară cu tot felul de jocuri şi mijloace electronice de divertisment, dar aceasta nu înseamnă că le este preţuită copilăria. Dimpotrivă, ca niciodată altcândva în istorie, vedem părinţi care dispreţuiesc darurile firii copilăreşti şi-şi vor copilul cât mai repede maturizat. Îl iau martor la certurile lor, îl lasă să se uite la filme pentru oameni mari, îl învaţă să înjure, să-i judece pe ceilalţi, îl îndeamnă „să nu se lase mai prejos” ş.a.m.d. Ei zic că-l pregătesc pentru viaţă – de parcă l-ar pregăti pentru vânătoarea în junglă. Şi sunt atât de convinşi că procedează corect, încât nu-şi văd greşeala nici măcar atunci când se plâng că nu se mai înţeleg cu copiii, că nu mai ştiu ce să facă cu ei. Oare nu este aceasta chiar plata faptului că le-au răpit copilăria?

Înainte nu era aşa. Copiii erau cu ale lor, iar părinţii le îndrăgeau şi le protejau felul lor de a fi, copilăresc. Ba, mai mult, în diferite provincii ale ţării noastre, copiilor li se spunea „coconi”. În unele sate din Maramureş şi Ardeal, chiar şi astăzi li se spune la fel. Adică erau priviţi ca şi cum ar fi nişte boieraşi, odrasle aristocrate de viţă împărătească. Dar asta nu însemna că nu „şi-o luau” dacă făceau prostii. Cineva străin de cugetarea românului creştin ar putea să psihanalizeze răutăcios: Vezi, îşi proiectau aspiraţiile sociale în propriul copil, pe care şi-l voiau boier! Dar nu-i deloc aşa.

Pr. Amfilohie Branza - Despre marturisirea Credintei

"Turma mica rastoarna carul mare".

Sfintirea troitei inchinate Parintelui Arsenie Boca - Gherla 28. 11. 2012

Parintele Amfilohie Branza, despre cazul Tanacu

Bartolomeu Anania: "Nu avem certitudinea că cei de alte confesiuni se mântuiesc. Dar noi o avem pe a noastră şi ne este de ajuns"

“(…) Care este moştenirea pe care ne-o lasă ei (Sfinţii Mărturisitori Ardeleni n.n.) nouă? Să ne păstrăm credinţa părinţilor şi strămoşilor noştri, fără să dispreţuim celelalte credinţe… Noi ne-am adunat de curând, noi, ierarhii din Sinodul Mitropolitan al Transilvaniei şi am dezbătut şi această problemă: ce se întamplă cu ecumenismul? Mulţi cred că ecumenismul înseamnă pur şi simplu să ridici mâinile şi să te predai! Că este tot un Dumnezeu pentru toţi, că adevarul este parţial, că fiecare biserică are o parte din adevăr, dar nici una nu are adevărul întreg…

Nu, dragii mei! Noi, ortodocşii, fără să îi dispreţuim şi cu atât mai puţin să îi persecutăm pe ceilalţi, posedăm adevărul întreg! Ne mântuim în Adevărul Iisus Hristos, pentru o raţiune foarte simplă. Aţi rostit şi astăzi Crezul în Biserică. Reţineti vă rog: Crezul pe care l-aţi rostit voi la această biserică împreună cu noi este cel pe care Sfinţii Parinţi ai Bisericii l-au formulat în primele două Sinoade Ecumenice. Fără nici un adaos şi fără nicio ştirbire! Toate celelalte biserici au adăugat ceva sau au ştirbit ceva. Noi l-am păstrat întreg! Conservatori? Dacă vreţi, conservatori! Fundamentalişti? Bine, dacă vreţi, fundamentalişti! Păi Iisus Hristos a fost primul fundamentalist. Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede, se va osândi. Scurt pe doi! Nu încape discuţie! Şi noi la fel. Nu avem certitudinea că cei de alte confesiuni se mântuiesc. Dar noi o avem pe a noastră şi ne este de ajuns. Că suntem în Biserica cea Adevarată, că suntem în interiorul Adevărului lui Hristos, că dragostea dintre fraţi nu este completă şi adevărata decât în interiorul Adevarului! Iar Adevarul Cine este? Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Mergem pe Calea Adevărului, trăim întru Adevăr şi aşteptăm Viaţa veşnică, tot în interiorul acestui Adevăr.

Fostul detinut politic, Constantin Iulian, despre tortionarii din inchisorile comunite (VIDEO)

O succinta rememorare a celor traite in CAMERA 4 SPITAL de la inchisoarea Pitesti.

Dreptul la adevar: Constantin Iulian despre tortionarii din inchisorile comuniste

Pe cine să așteptăm mai mult: pe „moșul” sau pe Sfântul Nicolae?

Să fii sănătos este un cadou nemaipomenit; să ai părinții pe lângă tine, de asemenea; să te rogi, să mergi la Biserică este o mângâiere nespusă.

Vin sărbătorile de iarnă! Feerie, milioane de luminițe sclipitoare în bezna nopții, brăduți împodobiți, daruri și dăruitori, colinde și urători pe la casele gospodarilor. Tablou obișnuit de sfârșit de an, totuși mereu proaspăt, așteptat cu nerăbdare, mai ales dacă din Cer se va slobozi omătul mult poftit de cei mici. Iernile, cu precădere în preajma Crăciunului, au un farmec deosebit. Înveșmântate în alb, capătă ceva din plăsmuirea și magia basmelor. Clipa de început a acestui spectacol extraordinar o constituie, fără îndoială, ziua în care îl proslăvim pe Sfântul Ierarh Nicolae. Însă, la fel ca în cazul sărbătorilor pascale, societatea consumistă încearcă să ne răpească atenția și lucrarea duhovnicească de la sensurile profunde, mântuitoare, ale sărbătorilor de Iarnă, înlocuindu-le cu felurite surogate ademenitoare.

Colindatori

Foto: Vlad HERMAN

Din dosarele Securitatii: Scrisorile Parintelui Ilie Cleopa catre Parintele Arsenie Boca

In dosarul de urmărire informativă care i s-a intocmit părintelui Arsenie Boca in perioada 1943-1989 [1], printre alte mărturii documentare de mare valoare se află două scrisori, în original, bătute la maşină şi semnate de părintele Ilie Cleopa. Epistolele, pe care le redăm mai jos, au fost trimise părintelui Arsenie Boca, duhovnicul Mănăstirii Prislop între 1949-1959. Prezenţa lor in dosar dovedeşte faptul că acestea niciodată nu au ajuns la destinatar, ci au fost interceptate de către Securitate, aşa cum s-a intâmplat cu altele trimise de credincioşii care mergeau in pelerinaj la aşezământul nicodimian.

Conţinutul acestor mărturii arată o comunicare care exista intre cele două oaze de spiritualitate din Romania supusă de comunism: in Moldova era Mănăstirea Slatina, al cărei stareţ era părintele Cleopa, cu o comunitate formată din trăitori de inaltă ţinută duhovnicească, care de altfel vieţuiau după rânduiala Sf. Teodor Studitul [2], şi in Ardeal, mănăstirea construită de Cuviosul Nicodim de la Tismana şi care reprezenta un etalon religios pentru neinsetaţii izvorului spiritual.

Parintele Amfilohie Branza - Daruind vei dobandi

Sfantul Nicolae Velimirovici: "Cât va ţine criza? Atâta timp cât duhul oamenilor va rămâne neschimbat"

Preotului Karan,

Mă întrebi, omule al lui Dumnezeu, de unde vine criza actuală şi ce înseamnă ea.

Cine sunt eu ca să mă întrebi despre o taină atât de însemnată? „Vorbeşte când ai ceva mai bun decât tăcerea”, spune Sfântul Grigorie Teologul. Şi deşi socot că tăcerea este acum mai bună decât orice vorbire, totuşi, din dragoste faţă de tine, îţi voi înfăţişa ceea ce cred eu despre problema pe care mi-ai pus-o.
„Criză” e un cuvânt grecesc, şi înseamnă „judecată”. În Sfânta Scriptură acest cuvânt este întrebuinţat des. Astfel, Psalmistul spune: pentru aceasta, nu vor învia necredincioşii la judecată (Psalmul l:5), şi în alt loc: milă şi judecată voi cânta (Psalmul 100:1). Înţeleptul Solomon scrie că de la Domnul se face judecată omului (Pilde 29:27). Însuşi Mântuitorul a zis că Tatăl toată judecata a dat-o Fiului, iar ceva mai încolo că acum este judecata lumii acesteia (Ioan 5:22; 12:31). Şi Apostolul Petru scrie: că vremea este să înceapă judecata de la casa lui Dumnezeu (I Petru 4:17).

Înlocuieşte cuvântul judecată cu cel de criză, şi citeşte: pentru aceasta, nu vor învia necredincioşii la criză; milă şi criză voi cânta; Tatăl toată criza a dat-o Fiului; acum este criza lumii acesteia; că vremea este să înceapă criza de la casa lui Dumnezeu.

Parintele Arsenie Boca - Adevarata smerenie

Cele patru ispite ale omului din vremea mortii

Fratilor, vine ceasul cel mai de pe urma, când fiecare din noi avem sa trecem pragul acestei vieti. Va veni moartea azi, mâine, poimâine; nu stim când vine ziua aceea. Vai de noi si de noi în vremea mortii! Spaima va fi mare, caci satana, cum se arata în Razboiul nevazut, toata viata lupta sa ne duca prin pacat la iad, la vesnica munca, dar niciodata nu da atâta lupta ca în vremea mortii.

Sa se stie ca patru sunt asupririle cele mai primejdioase cu care ne da razboi vrajmasul în vremea mortii:

a. întâi este razboiul împotriva credintei;

b. al doilea, împotriva nadejdii;

c. al treilea, împotriva smereniei, cu slava desarta si cu mândria;

d. si al patrulea, cu nalucirile cele de multe feluri si prefacerea slujitorilor nedreptatii în îngeri de lumina.

George Ogararu, fotbalistul al carui suflet e legat de copiii din Valea Screzii (VIDEO)

Vezi si De la fotbal la Dumnezeu: George Ogararu despre viata crestina, familie si lupta cu avortul

 

Patriarhul Pavel al Serbiei: "Omul mândru nu este în stare să facă bine nimănui. El socoteşte că Dumnezeu îi este dator lui şi nu invers"

Articol apărut în nr. 13 al revistei “Familia Ortodoxă”

Se trezeşte foarte devreme. Şi, când toţi dorm, slujeşte Dumnezeiasca Liturghie, se roagă pentru poporul său. În inima lui este loc pentru patria lui întreagă. Este mic de statură, dar uriaş în duh. Pe umerii săi firavi poartă povara întregii naţiuni. Oamenii spun: „Acesta este îngerul nostru, care ne acoperă şi ne ocroteşte!”

Întâi-stătătorul Bisericii Ortodoxe Sârbe s-a născut pe 11 septembrie 1914 în Slavonia, purtând numele de mirean Goiko Stoicevici. La vârsta de 32 de ani primeşte tunderea în monahism, la Mănăstirea Bunavestire din Clisura Ovciar – Kablar (în apropiere de oraşul Ciaciak). Viitorul patriarh al Serbiei fusese adus de părintele Iulian la Mănăstirea Buneivestiri de la Mănăstirea Sfintei Treimi, unde vieţuise o perioadă de timp înainte ca frate. În ajunul Buneivestiri a anului 1946, Goiko Stoicevici devine monahul Pavel. El este al 44-lea păstor al Bisericii Sârbe, de la Sfântul Sava încoace. Patriarhul Pavel şi-a închinat întreaga viaţă Bisericii, este vestit şi iubit în popor pentru smerenia sa.

Patriarhul a petrecut 33 de ani în Kosovo şi Metohia, ca episcop al Raşkăi şi Prizrenului, şi acesta este unul din principalele motive pentru care rămâne strâns legat de acest odor sfânt al ţinuturilor sârbeşti.

- Preafericirea voastră, să începem cu începutul vieţii voastre pământeşti. Povestiţi-ne despre Goiko Stoicevici, despre Slavonia, despre satul Cucianţi şi despre copilarie.

La multi ani, Romania!