Mănăstirea Putna: Încheierea sărbătoririi Adormirii Maicii Domnului (2024)

O MINUNE RECENTĂ A LUI IOAN IANOLIDE

Sfinții Închisorilor ne arată pe zi ce trece că sunt cu adevărat sfinți și mari ocrotitori și mijlocitori ai noștri către Dumnezeu. Aflați o arătare minunată a mărturisitorului Ioan Ianolide chiar în ziua Adormirii Maicii Domnului. 

O zi de mare bucurie duhovnicească a fost pentru mănăstirea Paltin ziua de 15 august, când maicile au sărbătorit pe ocrotitoarea lor prea-aleasă și hramul mănăstirii: Adormirea Maicii Domnului.

După o zi minunată și tihnită, în care simțeai parcă cum sfinții îngeri o petrec, alături de noi, pe Maica Domnului în cântări și rugăciuni, o altă întâmplare minunată ne-a bucurat sufletele de încredințarea ajutorului dumnezeiesc.

Doamna Constanța, soția mărturisitorului lui Hristos din temnițele comuniste, Ioan Ianolide, se află în azilul din incinta mănăstirii Paltin, încă din luna februarie a acestui an. Dânsa și-a dorit de mulți ani să își petreacă ultimele clipe pământești în mănăstirea de maici, ctitoria Părintelui Justin Pârvu. De asemenea dorința ei a fost ca atunci când Domnul va rândui trecerea ei dincolo, să fie înmormântată alături de soțul dânsei la mănăstirea Paltin Petru-Vodă. Astfel, la cererea familiei, Ioan Ianolide a fost deshumat de la mănăstirea Cernica și adus la mănăstirea Paltin. La dorința credincioșilor, iubitori ai sfinților din închisori, care și-au sacrificat viața pentru credință și neam, mănăstirea Paltin a pus spre închinare o parte din cinstitele sale oseminte.

Acatistul, Ceasurile și Sfânta Liturghie la Praznicul Adormirii Maicii Domnului

Viața Maicii Domnului – de la Cincizecime până la Adormirea ei

1. Propovăduirea la Athos

A venit ceasul când Apostolii aveau să se împrăștie pe pământ și să propovăduiască Evanghelia. Însă pentru locul unde avea să meargă fiecare, aveau să tragă la sorți. Au tras la sorți și pentru Maica Domnului. Sorțul arăta pentru ea îndepărtata țară a Ivirilor, iar ea a primit și se pregătea pentru aceasta. Însă Fiul ei avea alt plan. Îi poruncește prin Arhanghelul Gavriil: „Să nu mergi în Iviria. Nu pleca din Iudeea. Mergi deocamdată în peninsula Athonului”. Pe atunci peninsula era locuită de idolatri.

Deși se pregătise să meargă în Iviria, acum a schimbat planul. A plecat cu Sfântul Ioan Teologul spre Athos (astăzi Sfântul Munte). Când a ajuns la limanul peninsulei, s-au petrecut semne mari și înfricoșătoare. Copacii, casele și vârful Athonului se închinau marii vizitatoare.

Procesiune spre peștera Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla

Viata Sfintei Teodora de la Sihla

In luna august, ziua a saptea, facem pomenirea Prea Cuvioasei Maicii noastre Teodora de la Sihla, care a sihastrit multi ani, la sfarsitul secolului al XVIl-lea, intr-o pestera din preajma Schitului Sihla-Neamt.

Aceasta floare duhovniceasca de mare pret si mireasa a lui Hristos, pe care a odraslit-o pamantul binecuvantat al Moldovei, s-a nascut pe la jumatatea secolului al XVII-lea, in satul Vanatori-Neamt, din parinti binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu. Tatal ei, Stefan Joldea Armasul, avea dregatorie ostaseasca, asa cum si numele il arata, fiind paznic al Cetatii Neamtului si "armas", adica facator de arme pentru cei ce aparau vestita Cetate a Moldovei. Iar mama sa, al carei nume nu ne este cunoscut, se ingrijea de casa si de buna crestere, in frica de Dumnezeu, a celor doua fiice, Teodora si Maghita (Maghiolita).

Fiica mai tanara s-a mutat curand la Dumnezeu iar fericita Teodora, ajungand la varsta randuita a fost casatorita de catre parinti, impotriva vointei ei, cu un tanar evlavios din Ismail. Dar, neavand ei copii, iar sufletul Teodorei fiind ranit de dragostea pentru mirele ei lisus Hristos inca din copilarie, ardea de dorinta unei vieti cu totul curate, inchinate numai lui Dumnezeu. La aceasta o indemna si duhovnicul ei, precum si firea ei singuratica, ravna pentru rugaciunea de taina si amintirea marilor sihastri ce se nevoiau in acea vreme prin padurile si muntii din tinutul Neamt - vechii ei sfatuitori.

Schimbarea la Fata a Domnului

Din Evanghelia dupa Matei 17, 1-9

În vremea aceea a luat Iisus cu Sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus pe ei într-un munte înalt, în singurătate. Şi s-a schimbat la faţă înaintea lor aşa încât faţa Sa strălucea ca soarele, iar hainele Sale se făcuseră albe ca lumina. Şi iată că s-au arătat lor Moise şi Ilie, vorbind împreună cu Iisus. Atunci, începând Petru, a zis către Iisus: Doamne, bine este nouă să fim ; dacă voieşti, vom face aici trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi una lui Ilie. 

Dar pe când vorbea el încă, iată un nor luminos i-a învăluit pe ei şi iată un glas din nor a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit, în care bine am voit; pe Acesta să-L ascultaţi. Şi auzind ucenicii, au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte tare. Dar apropiindu-se Iisus, s-a atins de ei şi le-a zis: sculaţi-vă şi nu vă temeţi. 

Atunci, ridicându-şi ochii lor, n-au mai văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Şi pe când se coborau ei din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: să nu spuneţi nimănui cele ce aţi văzut, până nu se va scula din morţi Fiul Omului.