Justin Parvu despre o familie sănătoasă, o societate sănătoasă

”Ne trebuie o familie sănătoasă, pentru că aici se va forma viitorul bărbat de stat. Aici se formează geniul, eroul, mucenicul... Familia, împreună cu şcoala, Biserica împreună cu şcoala, legătura mai strinsă între religie şi ştiinţă, intre credinţă şi viaţă, toate acestea, în sfârşit, vor putea, în timp, să ne readucă acolo unde merităm. Calea va fi lungă, poate cât a durat stricăciunea, dar avem şansa restaurării în viitor. (...)

Nu poate fi societatea în neorânduială şi familia în bună rânduială...! Familia este greu încercată azi, ca orice valoare a lumii noastre. Unii n-au şi de asta se ceartă. Alţii au prea mult şi se ceartă iară. Un împărat rus, Ivan cel Groaznic, spunea arătându-şi degetele de la mâna dreaptă: acesta e fiul meu Feodor, acesta e soţia mea Irina, acesta e nora mea, acesta e mama mea, acesta e fratele meu. Oricare mi l-aş tăia trebuie sa mă doară. Şi dintre ei, pe oricare l-aş supăra, va trebui să-mi pară rău...!”

(Părintele Iustin Pârvu, Daruri duhovnicești, Editura Eikon, p. 38-39)

Pr. Amfilohie - Tinere, tie iti zic, scoala-te

Conferinta "Tinere, tie iti zic, scoala-te!", sustinuta de Pr. Amfilohie de la Sfanta Manastire Diaconesti. Conferinta a avut loc la Suceava, in decembrie 2011.

Maicile de la Petru Voda canta la mitingul anticip (martie 2013)

Punctul de vedere - Virgiliu GHEORGHE - 16 aprilie 2013

Punctul de vedere - Virgiliu GHEORGHE - 16 aprilie 2013
Invitat: prof. Virgiliu GHEORGHE, biofizician doctor în bioetică
Tema emisiunii: Cu televizorul zăpăcim poporul

De ce ii cearta pe romani Parintele Justin Parvu

"I-as certa pe romani pentru ca le-a dat Dumnezeu cele mai frumoase daruri si ei nu par sa fie constienti de asta. Intre daruri amintesc jertfa crestineasca a inaintasilor, valorile culturale si intelectuale, o biserica vie. Apoi au la indemana un pamant care da de toate, numai sa intinzi mana, sa-l sapi.

Ei, cu toate astea romanul pare ca nu se descurca, mostenirea primita este peste puterile lui sa o administreze, sa o sporeasca. Neamul e dezmembrat si nu mai gasesc oamenii puterea sa se uneasca in acelasi ideal, fiecare se crede mai presus de aproapele sau si de asta cauta sa infunde pe vecin, pe frate, pe prieten".

Text preluat de pe Facebook

"Universul credintei" - emisiune dedicata PARINTELUI JUSTIN PARVU (TVR)

Minune filmata la Betleem - Mantuitorul deschide ochii (22 iunie 2013)

Icoana Mantuitorului este pictata avand ochii inchisi pe stalpul din fata altarului si al locului unde a fost ieslea in care El s-a nascut din Biserica Nasterii din Betleem - 22 iunie 2013.

Despre argila (II)

"Dacă nu urmam cura cu argilă, acum eram mort!"

Vreau să vă spun povestea mea, aşa cum a fost, ca să fie pildă şi pentru alţi oameni chinuiţi de boală.

În toamna lui 2011, am început, deodată, să mă simt foar­te rău. Orice mâncam, eram mereu balonat şi mă durea burta îngrozitor. În plus, mai aveam şi o constipaţie chinuitoare, de care nu puteam să scap. De frica dure­rilor, ajunsesem să nu mai mănânc aproape deloc şi eram sleit de puteri; abia mă mai târâiam din pat până la baie. Nici nu se punea problema să mă pot duce la muncă. Medicul de familie mi-a dat nişte medicamen­te pentru stomac, crezând că sufăr de o boală digestivă, şi-mi tot prelungea concediul medical, văzând în ce sta­re eram. În tot acest timp, eu slăbeam văzând cu ochii: de la 83 de kilograme, în numai o lună ajunse­sem la 59. Aveam numai 37 de ani, dar arătam ca un bunic... 

EXCLUSIV - Fostul torţionar Ioan Chertiţie, despre retragerea titlului de cetăţean onoare lui Valeriu Gafencu: "Nu mă miră"

Fostul torţionar, băimăreanul Ioan Chertiţie, cunoscut ca fiind singurul gardian care şi-a recunoscut nenorocirile pe care le-a comis în penitenciar în timpul regimului satanic comunist, a declarat, în exclusivitate pentru vladherman.blogspot.ro, că retragerea titlului de cetăţean de onoare Sfântului Valeriu Gafencu de către Consiliul Local Târgu Ocna s-a făcut în urma unor mari presiuni.

"Eu am fost prezent în sală, prima dată, iar după aceea am rămas uimit de felul cum s-a procedat. Ştiu că s-au făcut foarte mari presiuni, iar reacţia consilierilor este una ciudată. E un gest pe care nu-l pricep, pentru că atunci am fost convins că ei nu mai au nicio altă cale de atac, dar totul s-a răsturnat, s-a făcut cu discreţie şi nu mi-a venit să cred.

În acelaşi timp, nu mă miră, pentru că ştiam că n-o să rămână aşa lucrurile. Valeriu Gafencu a fost omul care n-a căutat slava, ci omul care a căutat taina, puţin îi pasă lui de titlul de cetăţean de onoare", a spus Ioan Chertiţie.

Cât despre săpăturile pentru descoperirea moaştelor lui Valeriu Gafencu, aflate încă lângă fostul penitenciar din Târgu Ocna, vor demara cât de curând.

"Urmează să reluăm discuţia cu domnul Marius Oprea (n. r. director al departamentului Investigaţii Speciale al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului), iar lucrurile nu vor rămâne aşa.

El a fost un sfânt, aşa cum este şi Părintele Justin Pârvu. Sunt convins că profeţiile lui Gherasim Iscu, stareţul mănăstirii Tismana, se vor adeveri, în sensul că, aşa cum a zis înainte de a muri, aici (n.r. Targu Ocna) va fi un loc de pelerinaj, după ce îi vom găsi moaştele lui Gafencu", a conchis Ioan Chertiţie.

Vlad HERMAN

Citeşte şi Mişeleşte: CL Târgu Ocna i-a retras titlul de cetăţean de onoare lui Valeriu Gafencu

Despre argila

S-a născut un sfânt. Emisiunea ÎN PREMIERĂ, dedicată Părintelui JUSTIN Parvu

Confruntarea spirituală dintre Wurmbrand si Gafencu

Din memoriile lui Ioan Ianolide

O alta figura cu totul aparte – de data aceasta nu prin sfintenie, ci prin tragism – între detinutii penitenciarului – sanatoriu Targu-Ocna a fost pastorul evreu Richard Wurmbrand.

Intr-o buna zi s-a anuntat la închisoare sosirea unei dube noi. Inca de la poarta penitenciarului se auzeau tipete ca de pasare ranita, care ne înfiorau si ne întrebam: ce poate fi?

In fine, convoiul jalnic si-a facut aparitia: doi detinuti rupti, prapaditi, impleticindu-se, tarându-si greu zdrentele si ciolanele, unul întins pe targa, iar altul sustinut pe umerii a doi barbati. Acesta din urma tipa ca din gura de sarpe. Era un barbat înalt, blond, cu profil frumos, semitic: evreul W.

Purta un costum albastru de stofa, care de sus si pana jos era murdar si infectat de puroiul ce curgea din ganglionii de la gat. Camasa alba putrezise, asemenea si hainele. Era nebarbierit si plin de mizerie pe cap. Fata si mainile erau scorojite de un amestec de tegument, puroi, sange si murdarie. Avea – cum vom afla în scurt timp – caverne în ambii plamani, abcese reci în omoplati si coaste, care si acelea puroiau. Cum facea un pas, se misca o coasta rupta ori un sold bolnav, si omul tipa înfricosator. Am deslusit printre strigate: "Iisuse, Iisuse!".

Când a intrat pe poarta tarcului nostru, B. l-a recunoscut si a zis:

Imn Parintelui Justin la aniversarea a 90 de ani

Romania mea

Cuvântul Părintelui Ioan Sismanian la mormântul Părintelui Justin

Încă o dovadă a sfinţeniei Părintelui Justin Pârvu - Diavolul strigă prin gura unei femei: "E sfânt!" (VIDEO)

Dimineata pe la ora 3.00 dupa ce Parintele Iustin Parvu a fost scos din Biserica si a fost pus in Baldachinul din curtea Manastirii Petru Voda cand toti credinciosii i se inchinau, putem numi ca Parintele Iustin a facut o minune. O femeie a fost adusa in fata parintelui unde miraculos a fost vindecata doar prin simpla lui prezenta.

Ziarul Târgu Neamţ

Cu Părintele Justin Pârvu despre moarte, jertfă și iubire

"L-am întâlnit pe părintele Iustin la Aiud, unde ne aflam împreună ca "voluntari în slujba neamului". Părintele, încă de pe atunci, se bucura de o aureolă, de un halou în jurul ființei dânsului. Era cunoscut de multă lume ca "preot cu har". Mi-e greu să aleg întâmplări individualizate, din multele amintiri pe care le am din acea vreme, pentru că trăiam ca ființe încolțite de pericole, de foame, de frig și prima rațiune era supraviețuirea. Dar vreau să rețin un fapt deosebit din viața părintelui în închisoarea de la Aiud. Într-o iarnă deosebit de friguroasă, anul nu mi-l mai amintesc, părintele rămăsese aproape dezbrăcat. Dacă în privința hainelor mai mergea cum mai mergea, problema cea mai gravă era a bocancilor.

Mişeleşte: CL Târgu Ocna i-a retras titlul de cetăţean de onoare lui Valeriu Gafencu

După ce în urmă cu trei săptămâni a decis că "Sfântul Închisorilor" trebuie să rămână cetăţean de onoare al oraşului Târgu Ocna, respingând cererea institutului elie wiesel, Consiliul Local din localitate a adoptat vineri o hotârâre care ne şochează prin mişelia ei: lui Valeriu Gafencu i-a fost retras acest titlu.

"Reuniti in sedinta vineri 21.06, consilierii locali au votat pentru retragerea titlului de cetatean de onoare a lui Valeriu Gafencu, „Sfantul Inchisorilor”.

La sedinta au participat toti cei 17 consilieri locali, aproape toti, cu o singura exceptie, au votat pentru retragerea titlului de cetatean de onoare al orasului Tirgu Ocna lui Gafencu. Nu a existat nicio abtinere.

Subiectul a fost trecut pe ordinea de zi abia la inceputul sedintei", scrie targuocna.ro.

Incredibila hotărâre rămâne încă un mister, dar cu siguranţă presiunile (ca să nu zic răzbunarea duşmanilor lui Hristos şi ai neamului românesc) făcute de la nivel înalt i-au făcut pe consilierii locali să ia această decizie lipsită de orice fundament.

Extrem de trist şi tot atât de frustrant când tocmai ce e a fost mai românesc şi sfânt ajunge să fie batjocorit într-un asemenea fel. Din fericire, Valeriu Gafencu rămâne cetăţean de onoare al Raiului.

Le va părea rău într-o zi, cred.

Hristos în mijlocul nostru!

Vlad Herman

Fericiti cei prigoniti - PARINTELE JUSTIN PARVU (Documentar)

Scrisoarea unei mame cu opt copii

Vă punem înainte o mărturie primită pe adresa redacţiei, a unei femei simple, dar care a păstrat aprinsă în vatra inimii sale ceea ce mulţi dintre noi, astăzi, am pierdut: o credinţă neclintită în ajutorul şi mila lui Dumnezeu. Citindu-i scrisoarea, ne-am dus cu gândul la cuvintele Părintelui Serafim Rose adresate omului postmodern: „Deoarece suntem atât de complicaţi, cu minţile noastre moderne şi reci, socotim că trebuie să găsim răspunsul undeva şi să îl arătăm cu degetul. Singurul lucru care ne poate izbăvi este simplitatea. O putem dobândi dacă ne rugăm lui Dumnezeu în lăuntrul inimii să ne facă simpli; dacă nu ne considerăm a fi atât de înţelepţi” – căci simplitatea şi smerenia sunt „calea cerului”. (R.H.)

Alte imagini de la inmormantarea Parintelui Justin Parvu

Inmormantarea Parintelui Iustin Parvu a strans 20.000 de oameni

Patru lucruri lăsate spre împlinire poporului român de Parintele Justin Parvu

În continuare, IPS Părinte Mitropolit Teofan a adresat un cuvânt în care a amintit de testamentul pe care părintele Justin l-a lăsat Mănăstirii Petru Vodă şi poporului român. "După ce a dus o viaţă înălţătoare, tulburătoare şi sfântă, părintele Justin Pârvu s-a îndreptat spre împărăţia cerurilor. Părintele a pregustat împărăţia cerurilor încă din această viaţă, dobândind-o din plin în lumina cea neînserată a lui Dumnezeu. S-a dus la Hristos, fără de care nu a conceput, din tinereţea lui până pe patul de suferinţă, să trăiască vreo clipă. A fost conştient de faptul că în Hristos trăieşte, viază şi se mişcă. 

Ioan Chertitie despre intalnirea cu Parintele Justin Parvu

Dupa cinci ceasuri de mers neintrerupt cu masina, am ajuns la Schitul de maici de la Petru Voda tocmai cand soarele isi ridicase geana inflacarata deasupra muntilor, iar lumina lui, inca rece, poleia piezis crestetul falnicilor brazi seculari. De cum am coborat din batranul meu Opel, am fost intampinat cu zambetul pe buze de vestitul mester popular, Ioan Pop, maramuresean de-al nostru, din Grosii Tiblesului, care coordoneaza de cativa ani lucrarile din incinta sfantului lacas.

„Tanguirea monahului ispitit”

Din dreapta noastra se aude un fluierat prelung, moment in care mesterul intelege imediat mesajul, asa ca se scuza politicos, apoi se indreapta cu pasi grabiti spre grupul de muncitori de la capatul cladirii. Se pare ca era ora mesei. Ramas singur, simt cum mi se strecoara in suflet fiori de mahnire, mai ales ca maicuta imi spusese la telefon ca era suspecta de pneumonie. Imi las privirile sa rataceasca  jur imprejur, oprindu-le pentru o clipa pe chilia maicutei de peste drum, apoi intru cu aceeasi calda infiorare in camera in care dormeam de obicei. Ma asez pe patul preferat, cel cu picioarele inalte si ma cuprinde, asa, deodata, o dulce toropeala.

Marturisitorul Gheorghe Calciu despre Parintele Justin Parvu: "Un adevărat purtător de Hristos"

Pe plaiul nemţean care duce spre satul Petru Vodă, pe un drum deloc uşor accesibil, cu gropi şi pietre, după ce treci prin satul de case pitite pe după garduri sărace, case ce par şi mai mici la umbra munţilor împăduriţi, se deschide deodată o poiană, neaşteptată privelişte de secolul al XV-lea: cîteva clădiri croite sever împrejurul unei biserici ridicată după modelul celor ctitorite de Ştefan Cel Mare. Te apropii cu tacută smerenie şi te uiţi cu sfială să vezi dacă nu cumva e scris pe frontispiciul bisericii, în numele voievodului celui sfânt: «Aici voit-a Domnul să înfrâng pe păgânul jefuitor».

Zidurile pictate în motive din vremea Voievodului se răsfaţă în lumina de apus. Vezi judecata din urmă, slava sfinţilor mucenici, harta României Mari, neciuntită de vrăjmaşii dinăuntru şi din afară, păzită de sfinţi şi de ostaşi de ieri şi de azi. Este un moment de trecere din prezent în trecut.

Pelerinaj pentru maramureşeni, la mănăstirile din Ucraina

La sfârşitul lunii iulie (data exactă poate fi aflată sunând la numărul de mai jos), maramureşnii, şi nu doar ei, pot să facă un pelerinaj de 8 zile la mănăstirile din Ucraina, dintre care enumăr câteva: Lavra Pecerska, Lavra Poceaev, Sfantul Lavrentie de Cernigov, Manastirea Boian, Schitul Sfanta Ana.

Preţ: 190 de euro, în care intră transportul şi cazarea.

În cadrul pelerinajului se vor vizita peste 150 de sfinte moaşte.

Plecarea se face din Baia Mare, dar există posibilitatea ca persoanele aflate pe traseu să fie luate de acasă. Cei interesaţi pot suna la numărul 0744496656 pentru mai multe informaţii.

Persoană de contact Giurgiu Nicu

LIVE: Inmormantarea Parintelui Justin Parvu

Watch live video from Ortodoxie Broadcast on Justin.tv

Sfaturi ale Părintelui Justin Pârvu

* Să-i iubeşti şi să pătimeşti împreună cu cei săraci, ca şi tu să fii miluit de Dumnezeu.

* Să nu-i mustri pe cei care au întristare în inimă, ca să nu fii pedepsit cu acelaşi toiag şi căutănd pe cineva care să te măngăie, să nu afli pe nimeni!* Aminteşte-ţi că şi tu ai trup de ţărănă şi fă binele tuturor, fără deosebire.

* Mai presus decât toate virtuţile este dreapta socoteală.
* Să nu mustri pe nimeni pentru greşeala lui, ci să te consideri răspunzător pentru toate, chiar şi pentru greşeala aproapelui.

* Mai bine să fiti dispreţuit, decât să dispreţuieşti pe altul. Mai bine să fiti nedreptăţit, decât să nedreptăţeşti .

Justinian Chira cu revista Atitudini

In Memoriam Parintele Justin Parvu - Duhovnicul Neamului

Supărarea şi enerva­rea nu pot îndrepta lucrurile

Nu trebuie să ne supărăm şi să ne ieşim din fire de nimic, fiindcă, supărându-ne şi enervându-ne prea des, enervarea ne va deveni o foarte vătămătoare obişnuinţă, atât din punct de vedere moral, cât şi fizic, în timp ce, arătându-ne nepăsători faţă de adversităţi, ni se va forma buna şi folositoarea deprindere de a suporta totul cu calm şi răbdare.

Din cauza nenu­măratelor imperfecţiuni existente în raporturile noastre reciproce pot apărea multe situaţii critice şi, dacă ar fi să ne supărăm de fiecare dată, ar însemna să nu ne mai rămână de trăit decât câteva luni! În plus, supărarea şi enerva­rea nu pot îndrepta lucrurile, ci dimpotrivă, le pot degrada, datorită propriei lor... degradări. Mai bine să fim mereu calmi, egali cu noi înşine, plini de dragoste şi respect faţă de oamenii cu o moralitate în suferinţă şi în special fată de apropiaţii, rudele şi subalternii noştri. Fiindcă omul nu este înger şi, pe deasupra, viaţa noastră a ajuns să decurgă astfel încât păcătuim în fiecare zi şi aproape fără voie, chiar şi atunci când suntem decişi să nu cădem în păcat. „Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-1 voiesc, pe acela îl săvârşesc“ (Romani 7, 19).

Părintele Justin Pârvu şi întâlnirea cu Sfinţii Închisorilor

Odată cu trecerea sa la Domnul, marele Justin Pârvu - probabil unul dintre ultimii sfinţi ai României - a reîntregit rândurile sfinţilor români în Ceruri, acolo unde se va întâlni şi cu fraţii săi de suferinţă.

Unul dintre ei este preotul Ilie Lăcătuşu, alături de care Justin Pârvu a trăit o minune în Deltă, pe vremea când cei doi erau închişi de comunişti.

Alţi sfinţi cu care Părintele Justin se va întâlni sunt Gheorghe Calciu şi Radu Gyr (înmormântaţi în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă), Valeriu Gafencu, Arsenie Boca, dar şi cu alţi sfinţi ale căror trupuri au fost aruncate ca nişte gunoaie în vremea ateismului bolşevic. Toţi aceştia, mari sfinţi pe care cei de la Patriarhie nici măcar nu se gândesc să-i canonizeze, ce să mai vorbim despre apărarea memoriei lor în faţa denigratorilor.

Mă întreb dacă noi ne vom întâlni vreodată cu ei?! Probabil că urmând duhul lumesc al veacului avem mari şanse să ne petrecem veşnicia fără dragostea dumnezeiască, pentru că în fond ăsta e iadul.

Hristos în mijlocul nostru!

Vlad HERMAN

Icoana cu Justin Parvu

Pictura realizata de maicile de la Manastirea Diaconesti

La capataiul Parintelui Justin Parvu (16 iunie 2013)

Parintele Justin Parvu s-a mutat la Domnul

duminică, 16 iunie 2013 23:03

La ora 22:40, ora României, după o suferinţă de mai multe săptămîni şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore, Părintele Justin Pârvu a încetat din viaţa aceasta trecătoare şi s-a mutat la cereştile cete, la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori pe care atît i-a iubit şi după care atît a jinduit.

Părintele Justin Pârvu s-a născut în satul Petru Vodă la 10 Februarie 1919, s-a închinoviat la Mănăstirea Durău în anul 1936, a participat ca preot militar pe frontul de răsărit în al doilea război mondial, apoi a fost întemniţat pentru legionarism între anii 1948-1964, iar între anii 1966-1975 a fost reprimit în monahism ca vieţuitor al Mănăstirii Secu (jud. Neamţ), iar între 1975-1991 ca vieţuitor al Mănăstirii Bistriţa (jud. Neamţ). În toamna anului 1991 a pus piatra de temelie a Mănăstirii Petru Vodă (de călugări), iar din anul 1999 a început construirea Mănăstirii Paltin (de maici).

De la sfîrşitul lunii Martie a.c. cancerul de stomac pe care îl purta în taină de cîţiva ani de zile a dezvoltat în metastază, care a adus cu sine complicaţiile medicale în urma cărora, după o suferinţă mucenicească pe deplin asumată şi conştientă, s-a mutat din lumea aceasta la o alta mai bună. Să avem parte de rugăciunile sale!

Petruvoda.ro

Eminescu, un apărător al Ortodoxiei

Dacă Eminescu ar fi azi printre noi, condeiul lui acid nu i-ar ierta pe cei care lovesc în Biserică, în neam şi în familia creştină. Ar condamna păcatul de moarte al  homosexualităţii, pe cale să fie legiferat şi în România. Ar demasca trădătorii de neam, care îşi spun “patrioţi”. Ar jeli milioanele de copii ucişi prin avorturi. Ar scrie cu durere despre ce a mai rămas din biata noastră ţară, sfâşiată şi jefuită la drumul mare. Ar striga, cum numai el ştia să o facă, sperând că românii se vor trezi din somnul cel de moarte al nepăsării.

Acum 124 de ani, în ziua de 15 iunie 1889, pleca dintre noi Mihai Eminescu, „cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc”. Fără Eminescu, am fi fost mai săraci, mai goi, mai puţin români. Şi-a închiat viaţa slujirii neamului său, pe care l-a iubit ca nimeni altul, arzând ca o flacără pentru idealul libertăţii şi unităţii naţionale.

Care este sensul acestei vieți?

Părinte, care este adică sensul exact al acestei vieţi?

Care este? Să ne pregătim pentru patria noastră, pentru cer, pentru rai. Totul este să prindă omul acest sens adânc al vieţii, care este mântuirea sufletului.

Când omul crede în Dumnezeu şi în viaţa viitoare, atunci înţelege că această viaţă este deşartă şi îşi pregăteşte paşaportul pentru cealaltă viaţă. Uităm că toţi vom pleca. Nu vom face rădăcini aici. Viaţa aceasta nu este pentru ca să petrecem bine. Este ca să dăm examene, pentru a trece în cealaltă viaţă.

Reportaj "Semne": ABUZ ŞI PORNOGRAFIE (de Rafael Udriste)

Cuvânt la slujba de înmormântare a martirilor de la Târgu Ocna

Fragment din cartea: Parintele Voicescu, un duhovnic al cetatii, Editura Bizantina

Slujba înmormântării marchează durerea despărţirii. Pentru cei ce cred în Dumnezeu însă, moartea nu este un eşec, nu este punctul terminus. E pragul care desparte cele două tărâmuri, poarta prin care se intră în celălalt plan de existenţă.

Noi, creştinii, nu suntem ca cei fară de nădejde. Credem în lumea de dincolo, credem în înviere. Pentru că ştim că suntem şi altceva decât carne şi sânge. Şi că tocmai acest altceva - sufletul veşnic - ne defineşte ca oameni. De aceea, slujba înmormântării este, pentru noi şi pentru cei plecaţi, prilej de întărire a nădejdii în înviere.

Slujba pe care am săvârşit-o astăzi e mai puţin obişnuită. I-am prohodit, după patruzeci de ani, pe cei care şi-au sfârşit viaţa, ca deţinuţi politici, în penitenciarul Târgu Ocna şi au fost aruncaţi aci, în gropi comune, fară slujbă, fară cruci. Parcă văd lada de la poartă… De multe ori cu doi de-ai noştri în ea; şi chiar cu unul pe capac… Şi după ce îşi deşerta morţii, lada se întorcea înapoi şi aştepta pe alţii… Ne aştepta pe noi…[1]

Unii, din mila Domnului, am supravieţuit. Suntem aci şi vărsăm lacrimi liniştite la groapa lor, dar nu suntem trişti,. Veţi putea înţelege starea de bucurie pe care o trăim aşa cum a surprins-o sfântul acestui loc, Valeriu Gafencu, in Imnul celor căzuţi. Iată o strofa din acest imn, incrustată pe troiţa sfinţita azi, ca să însemneze mormântul lor comun:

Noaptea de 12 spre 13 iunie 1941

Deportarea a început la orele 2.30 în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 şi a cuprins Basarabia şi Bucovina de Nord si tinutul Hertei, precum şi Ţările Baltice.  Din Basarabia şi Bucovina de Nord au fost ridicate de la casele lor 29.839 persoane, dintre care 5.479 persoane au fost arestate (“membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare şi alte elemente antisovie-tice”) şi 24.360 persoane au fost deportate.

In staţiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separaţi în felul următor: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici şi bătrânii – aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele de marfă, câte 70-100 persoane, fără apă şi hrană. Pe vagoane scria:    “Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieşiţi-le în cale cu flori! sau Emigranți voluntari.”

Parintele Nicolae Tanase, conferinta in Baia Mare (16 mai 2013)

Fragment din conferinta Parintelui Nicolae Tanase, sustinuta in Baia Mare, 16 mai 2013

Danion Vasile, cuvant la Biserica Sfintii 12 Apostoli Baia Mare (decembrie 2012)

Despre Sfantul Iov din Uglea si alti marturisitori
 

Obstea Manastirii Diaconesti despre cartea „Întoarcerea la Hristos" - Ioan Ianolide

Aspazia Otel Petrescu - O intalnire binecuvantata cu Parintele Arsenie Boca

A aparut numarul din luna iunie a revistei Familia Ortodoxa

Episcopul Igantie Muresanul la Petru-Voda: “In lume purtam foarte multe masti, suntem ipocriti, dar la Judecata pe Dumnezeu nu-L vom putea minti in niciun fel!”

Dragi creştini „homofobi”…

Deunăzi, mai-marii noştri au decis că, de acum înainte, discriminarea homosexualilor va fi interzisă. Pe viitor, articolul 4 din Constituţie ar urma să sune astfel: “România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi. Este interzisă orice discriminare bazată pe sex, culoare, naţionalitate, origine etnică sau socială, trăsături genetice, limbă, credinţă sau religie, opinii politice sau de altă natură, proprietate, naştere, dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală”.

"Binefaceriile" vaccinarii: Cosmarul unei mame ce a nascut o fetita clinic sanatoasa

La nastere a fost vaccinata impotriva hepatitei, in a 4-a zi de viata, Sara a primit vaccinul BCG. Dupa a doua injectie, vazand ca fetita e nervoasa, nu suge, e galbena la fata, cu broboane de transpiratie, mama a fugit la doctor:

"Mi s-a spus ca e un copil coplesit de la un icter, ca sa-i dau in continuare sa suga". Seara, copila a adormit:

"Pana la ora 11 cand a deschis ochisorii, a stat pana la ora 1 si ne-am privit ochi in ochi, nu plangea, nu zicea nimic, iar…. Pe la 1 s-a pus pe un geamat. L-am trez pe sot, iar pe la 3 am decis sa mergem cu ea la spital"
La spital, in Constanta, i-au facut analize, au internat-o si au asteptat dimineata vizita doctorului.

"Noi le-am spus din prima zi ca copilul a fost vaccinat, iar probabil au inceput imediat dupa vaccinare si ni s-a spus ca n-are ce reactie sa dea. Le spuneam: pe copil il avem alergic la lapte si mi s-a spus ca nu sunt medic sa decid si sa tac din gura daca nu stiu"

Ferește-te de vorbirea de rău!

Dacă te necăjeşte vorbirea de rău a fratelui tău şi dacă auzind aceasta, te vei întrista, ocoleşte să-i răspunzi, şi te vei odihni. Dacă dispreţuirea din partea aproapelui războieşte inima ta împotriva lui, gândeşte-te că Dumnezeu te lasă în mâinile vrăjmaşilor (spre a lupta) şi te vei linişti.

(Cuviosul Isaia Pustnicul, Douăzeci și nouă de cuvinte, cuv. 16, cap. 7, în Filocalie, vol. XII, p. 127)

Rafail Noica: "Sa ne pregatim pentru ceea ce nu vom putea stavili"

“Indraznesc sa spunacum ca nevoie este ca, mai ales noi, “fetele bisericesti”,sa “deosebim vremea” (Lc. 12, 54-57) in care ne aflam istoric, spre a lucra impreuna cu Domnul in via Lui – si sa tragem in aceeasi directie cu El.Vremea este a cernerii. Va trebui sa pierdem pe multi din randurile preotilor si din numarul credinciosilor: aceasta in Apus s-a si facut, mai ales dupa razboi, indeosebi din anii ‘50 incoace; iar cei ce au ramas – dintre acestia sunt cei care acum recunosc, si iubesc – si primesc, acolo, Ortodoxia. Paradoxal, pe noi Comunismul ne-a pazit, intr-o masura, in felul lui; dar acum a venit vremea (Ioan 17, 1).

Vom fi nevoiti sa vedem propasiri si izbanzi din partea catolicismului si a celorlalte secte; sa ne vedem facuti de ras si de rusine de catre mass-media, si pe noi insine, si pe iubita noastra Biserica, si tot ce avem mai scump si mai sfant in lume; sa rabdam ocari si prigoane din afara, iar dinlauntru smintiri, si poticniri, si vanzari (Apoc. 13, 7). 

Romania mea

Fotografie realizata la Manastirea Diaconesti

Cuviosul Seraphim Rose: Viata din zilele noastre este anormala

Oricine priveste viata contemporana din perspectiva vietii normale pe care o duceau oamenii in vremurile de mai inainte – sa zicem Rusia, sau America, sau orice alta tara din Apusul Europei din secolul al XIX-lea nu poate sa nu-si dea seama de cât de anormala a devenit viata de acum. Intregul concept de autoritate si ascultare, de decenta si politete, de comportament public si particular – toate s-au schimbat radical, au fost rasturnate cu exceptia câtorva comunitati – de opinii crestine de un anumit tip – care incearca sa pastreze asa numita conceptie de viata – de moda veche.

Viata de azi poate fi caracterizata drept autonoma si rasfatata. Inca din frageda vârsta copilul de azi este tratat, ca regula generala, ca o mica zeitate in familie: capriciile ii sunt alimentate, dorintele indeplinite; este inconjurat de jucarii, distractii, confort; nu este pregatit si educat dupa principiile stricte ale comportamentului crestin, ci este lasat sa se dezvolte pe orice cale ar vrea el sa o apuce. In general este de ajuns sa spuna Vreau! sau Nu vreau sa fac! pentru ca indulgentii parinti sa se incline in fata lui si sa-l lase sa faca ce doreste. Probabil aceste lucruri nu se intâmpla intotdeauna in fiecare familie, dar se intâmpla destul de des pentru a fi considerata regula de comportament in cresterea copiilor si chiar si cei mai bine intentionati parinti nu scapa in intregime de sub influenta ei. Chiar daca parintii incearca sa-l creasca pe copil intr-un mod strict, vecinii incearca sa faca altceva. Parintii trebuie sa ia in consideratie si aceste lucruri când isi educa copilul.

Cuvant testamentar al parintelui Justin Parvu de la manastirea Petru Voda

Părintele Justin şi-a exprimat dorinţa ca, în cazul plecarii sale la Domnul, viitorul stareţ al Mănăstirii Petru Vodă să fie părintele Hariton de la Durău.
 

Recomandare carte: Intoarcerea la Hristos - Document pentru o lume noua (Ioan Ianolide)

Format: 14x21 cm
Pagini: 536
An aparitie: 2012
Pret: 30 de lei

Din tot ce s-a scris despre inchisori, din toata investigatia psihologica a atator autori, toti inzestrati cu duhul marturisitor, cartea aceasta este cea mai adanc duhovniceasca cea mai patrunzatoare, cea mai in masura sa inteleaga impreuna cu toti sfintii ce este latimea si lungimea, adancimea si inaltimea, sa cunoasca iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoastere si sa se umple de toata plinatatea lui Dumnezeu (cf. Efeseni, 18-19 ). Daca ai indoieli asupra mantuirii, asupra jertfei sau asupra biruirii vrajmasului vazut si nevazut prin puterea credintei si a rugaciunii, daca te indoiesti de iubirea lui Hristos si de eficienta pocaintei, atunci aceasta carte, acest document duhovnicesc, te va convinge. 

Statistica avortului în România, 1958-2008: O realitate înfricoşătoare

Rubrica “Statistici” de pe saitul provitabucuresti.ro găzduieşte la capitolul “date despre România” un tabel sinoptic a cărui sumarizare este de natură să terifieze pe oricine, indiferent care i-ar fi poziţia sau opinia despre avort. Oficial, în România, între 1958 şi 2008 (perioada pentru care deţinem date) peste 21 de milioane de copii (21.330.519, spune statistica) au pierit, victime ale chiuretei, aspiratorului, pilulei de avort sau altei metode din cele tot mai sofisticate de curmare a vieţii.

Aşadar, încă o dată populaţia actuală (scriptică) a României n-a apucat să vadă lumina zilei! Plastic vorbind, fiecare dintre cetăţenii români duce în spinare câte un mort.

Sursele datelor sunt chiar publicaţiile Ministerului Sănătăţii, compilate de arhiva electronică Johnston’s Archive şi selectate de noi dintr-o multitudine de alţi indicatori socio-demografici.

Ierom. Rafail Noica – Conferinta: “S-a dus să-L vadă precum este”, Cluj-Napoca, 30.05.2013

Biserica azi - Sfaturi duhovnicesti cu IPS Justinian Chira (5 mai 2013)

Cuvinte care ucid, cuvinte care dau viata

Arhimandritul Iustin Pârvu

Ceea ce am observat la poporul nostru creştinesc este înclinarea sa predilectă, în momentele de nemulţumire, spre ocară, spre blestem, spre înjurături şi răutăţi, care pun la încercare viaţa sufletească de familie, societate şi neam. M-am oprit foarte mult la unele cazuri, care m-au uimit prin urmările ce poate să le aibă un blestem.

Acum câţiva ani, bunăoară, la Mănăstirea Bistriţa au intrat vreo cinci persoane, purtând în braţe o fetiţă de 12 ani. Nu s-au aşezat bine pe băncuţa unde stăteau credincioşii, şi o criză puternică a şi luat-o pe biata fată. Încordări, strigăte, spume la gură… S-a zbătut aproape cinci minute, după care s-a liniştit şi a rămas într-o stare de agonie, de lipsă de control. Ca de obicei, i-am întrebat pe creştini de când e boala, am cercetat care sunt cauzele, de unde vine nenorocirea aceasta şi mi-au spus că se chinuie aşa de doisprezece ani, chiar de la naştere. Aşa cum se întâmplă în familie, unii preferă un naş, tata preferă alt naş şi de aici se nasc nemulţumiri şi neînţelegeri. Din discuţiile pe care le-au avut cei doi soţi, tabăra mamei a biruit-o pe cea din partea soţului. Foarte revoltat, tatăl a rostit un blestem adânc şi rău-făcător: „Să fiţi, cu tot cu copil, ai celui rău”. Ei bine, chiar la botez, tocmai când îi făceau scăldătoarea, a luat-o prima criză. Au umblat pe la toate mănăstirile, au făcut rugăciuni, exorcisme, Sfinte Masluri, Împărtăşanie… Şi de doisprezece ani aşa se chinuiesc părinţii aceştia. La zece-cincisprezece minute, o criză; zece-cincisprezece minute, altă criză. Aşa de dese! Şi noaptea, şi ziua. Era numai piele şi os. O purtau pe braţe. Şi le-am recomandat părinţilor să facă o spovedanie mai amănunţită… Copii n-au mai putut avea. Era cel mai mare canon posibil să aibă zi şi noapte chinul acesta. Aceasta a fost prima fetiţă şi singura. Am mai ţinut legătura încă un an, după care eu am plecat de la Mănăstirea Bistriţa şi n-am mai avut nici o ştire despre viaţa lor. Ceea ce s-a mai ameliorat a fost doar că n-o mai lua criza în timpul zilei, ci numai noaptea. Copilul nu era în stare de nimic; era numai în funcţiile biologice. Tatăl era un bărbat de o căinţă extraordinară, dar nu s-a rezolvat problema; doar că au încetat din crizele acestea, în sensul că au continuat doar noaptea, două-trei ore…

Ioan Ianolide, comemorat la Paris (9 februarie 2013)

VICTORIE! Valeriu Gafencu rămâne cetăţean de onoare al oraşului Târgu Ocna. Şi cetăţean de onoare al neamului meu

Dupa ce institutul Elie Wiesel a cerut ca Sfântului Închisorilor, VALERIU GAFENCU, să i se retragă titlul de cetăţean de onoare al oraşului Târgu Ocna de către primăria din localitate, aleşii locali din oraşul băcăuan au respins această cerere neîntemeiată. Mai multe despre acest caz citiţi pe Napoca News

Rescpt consilierilor locali din Târgu Ocna care au votat împotriva cererii "institutului guvernamental", a celor care au fost joi acolo (preoţi, mireni - printre care şi Danion Vasile), a celor care au ieşit în stradă în faţa Guvernului pentru apărarea memoriei lui Gafencu, dar şi a celor care au fost cu inima alături de toţi cei pomeniţi.

Cât despre Sfântul Valeriu Gafencu, citiţi-i viaţa şi îl veţi iubi (şi mai mult)!

Hristos a Înviat!

Vlad HERMAN