Sfântul Luca al Crimeei

Sfantul Ioan Gura de Aur: Postul îi alungă departe pe vrăşmaşii mântuirii noastre

Mulţi creştini, nedând o prea mare importanţă postului, îl ţin fără tragere de inimă sau nu îl ţin deloc. Şi totuşi, trebuie să primim postul cu bucurie, nu cu frică şi părere de rău, căci nu este înfricoşător pentru noi, ci pentru diavoli. În cazul demonizaţilor, mult poate face postul, mai ales când este însoţit de sora sa bună, care este rugăciunea. De aceea, Hristos a spus: Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post (Mat. 17, 21).

Aşadar, dat fiind faptul că postul îi alungă departe pe vrăşmaşii mântuirii noastre, trebuie să îl iubim, nu să ne temem de el. Trebuie mai degrabă să ne temem de mâncarea multă, mai ales atunci când este însoţită de beţie, pentru că ea ne supune patimilor, în vreme ce postul, dimpotrivă, ne scapă de patimi şi ne dăruieşte libertatea duhovnicească. De ce dovadă a binefacerilor postului mai avem nevoie, atunci când ştim că el luptă împotriva diavolului şi ne izbăveşte de robia păcatului?

Nicolae Velimirovici - Inima in Marele Post: Indreptar pentru prima saptamana

1. Mai presus de toate gandeste-te la Dumnezeu caci si Dumnezeu se gandeste la tine mai inainte de toate. Precum păstorul se gandeste la oaia cea ratacita mai mult decat la intreaga turma, asa si Dumnezeul tau, se gandeste la tine, care te pierzi in pacat, mai mult decat la toti ingerii din ceruri.

2. A cugeta la Dumnezeu nu inseamna a cerceta fiinta Lui Dumnezeu, ci inseamna a cerceta si a afla ce vrea Dumnezeu de la om.

3. Cel ce cumpara nu cauta la coaja, ci la miez. La fel si cel ce cumpara oua. Si asijderea cu nenumarate lucruri din lume, oamenii le cauta pe cele nevazute si nu pe cele vazute. Si Dumnezeul tau cauta la tine dupa inima. Prin coaja cea trupeasca, El priveste in miezul tau, in inima ta, si cauta la inima ta. Fiul meu, da-I inima ta!

4. In inima Ziditorul a pus temelia vietii. In temelie viata se zamisleste, purcede, creste, si se indreapta spre mormant si dincolo de mormant. Oare cat pretuieste omul despre care toti spun: e destept dar nu are inima? Dumnezeu nu va cere de la el desteptaciune, ci inima. Caci s-a zis “ce este nebun al Lui Dumnezeu, mai intelept decat oamenii este”. (I Cor.1:25)

Mitropolitul Hierotheos Vlachos: Există o smerenie dăunătoare inimii

Preluare dupa doxologia.ro

Pe de altă parte, Sfinţii Părinţi vorbesc şi despre existenţa unei smerenii dăunătoare inimii: „Este o zdrobire de inimă lină şi folositoare spre înmuierea ei, şi este alta ascuţită şi vătămătoare, spre pedepsirea ei”, arată Sfântul Marcu Ascetul. Zdrobirea cea folositoare izvorăşte din duhul umilit şi dintr-o viaţă de rugăciune; inima smerită se roagă neîncetat şi nu deznădăjduieşte niciodată, ci nădăjduieşte în marea iubire de oameni a lui Dumnezeu. Sfântul Simeon Noul Teolog, un medic duhovnicesc cu experienţă, considera că „frământarea multă şi la vreme nepotrivită întunecă şi tulbură cugetarea şi scoate din suflet rugăciunea curată şi căinţa; pe de altă parte, ea aduce oboseală în inimă şi, prin aceasta, înăsprire şi învârtoşare; iar prin acestea caută dracii să ducă la deznădejde pe cei duhovniceşti” (Sfântul Simeon Noul Teolog, Capete teologice şi practice, capitolul 63, Filocalia, volumul 6, p. 32).

În timp ce, neînsoţită de smerenia duhului şi de rugăciune, zdrobirea inimii întunecă mintea (diavolii provocându-ne crize de deznădejde sau disperare), adevărata zdrobire a inimii, întreţesută cu rugăciunea smerită şi cu nădejdea tare în Dumnezeu, nu vatămă mintea.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința Sfinților Părinți, traducător Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 204-205)

IPS Hierotheos Vlachos - Despre post

Egumenul Gurie Chezlov despre cardurile antihristice

Părintele Gurie Chezlov zicea că vin astfel de vremuri că în curând nu vei putea vinde și cumpăra, aceste carduri, pașapoarte, aceste cartele magnetice care ni se atribuie de această conducere. Acestea nu trebue acceptate.

Dar când cineva acceptă cartele magnetice, pașaport, carduri, spunea că în acel timp în chip nevăzut în spatele acelui om stă un duh rău. Pe acel om nu îl mai conduce Dumnezeu.

Se retrage îngerul păzitor, se retrage harul, și acesta e întunecat și poți observa și simți că nu te mai înțelege. Si iată cel viclean sigilează oamenii în diferite moduri, nu într-un singur mod.

Orice ai fi luat din aceste aspecte e ca și cum ai luat numărul. Acestea sunt etape de închinare la antihrist, apoi va veni el însuși.

Unei surori în Hristos părintele i-a spus că el văzuse că din cartela magnetică s-au arătat coarne demonice. Din acel moment spunea că Domnul i-a arătat că cartela magnetică e de la cel rău și ne-a poruncit să o ardem.

Extras din filmul documentar Sarea Pamantului

Mănăstirea Sihla

Recomandare carte: Viata si minunile Sfintilor Tari Mucenici Romanov

Recent, la Editura Ortodoxia a aparut cartea Viata si minunile Sfintilor Tari Mucenici Romanov

Sfinții Țari Mucenici Romanov: Împăratul Nicolae al II-lea, Împărăteasa Alexandra, alături de copiii lor Marile Ducese Olga, Tatiana, Maria și Anastasia și Țareviciul Alexei sunt un model de familie creștină cu o adâncă trăire duhovnicească. Ei au urcat împreună calea Crucii spre înălțimile sfințeniei.

Marea lor noblețe sufletească este foarte bine surprinsă într-una dintre scrisorile Marii Ducese Olga:

“Tatăl meu a dorit să transmiteţi tuturor acelora care i-au rămas credincioşi, ca şi aceia la rândul lor să spună celor pe care îi cunosc şi au încredere în ei, să nu caute să-l răzbune. El i-a iertat pe toţi şi se roagă pentru toţi şi vrea doar să ţineţi minte că răul care există acum în lume va avea forţă şi mai mare, însă răul nu poate să învingă răul, ci numai dragostea poate aceasta.”

Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor, comemorat la Târgu Ocna

Documentar CBS despre Muntele Athos

Regulile universale ale vieții de familie

Cum poţi păstra intactă familia? Există oare reguli universale ale vieţii de familie? (Maia, Iaroslavl)

Certurile sunt o ispită aproape inevitabilă a fiecărei familii. Important este să nu dai frâu liber emoţiilor de moment. Cu timpul, trebuie să ajungi la starea de vieţuire fără ceartă. În familie, fiecare trebuie să înveţe de la celălalt iubirea. Chiar şi în problemele casnice.

Nu există reguli universale de comportament în familie. Fiecare îşi alege ceea ce doreşte. Pot să dau doar recomandări generale.
Nu fiţi supăraţi amândoi în acelaşi timp.
Nu strigaţi unul la celălalt.
Dacă unul vrea neapărat să învingă în ceartă, acceptaţi-i victoria!
Dacă trebuie să reproşaţi ceva, faceţi-o cu dragoste.
Nu-i amintiţi celuilalt de greşelile din trecut.
Nu mergeţi la culcare fără să vă împăcaţi. 
Dacă aţi spus ceva fără să vă gândiţi prea mult, jignind astfel, cereți imediat iertare.

Doctorul Dumitru Uţă – un sfânt martir al închisorilor comuniste – (11 Decembrie 1915 – 5 Februarie 1980)

„Unul din sfinţii închisorilor, doctor fără de arginţi care a făcut la Poarta Albă, Gherla şi Aiud 23 de ani, un om cu profundă credinţă în Dumnezeu şi cu o mare dăruire faţă de semeni. Vindecă pe subdirectorul închisorii Aiud, Mareş, de tifos, drept pentru care va avea voie să iasă oricând dorea din închisoare pentru a face rost de medicamente şi se întorcea cu sacii plini. Toţi îi cereau ajutor: colegi de suferinţă, gardieni, funcţionari şi rudele lor. Cunoaşte pe Veronica, fiica unui gardian, care e atât de impresionată de el încât îl aşteaptă 20 de ani pentru a se căsători, ceea ce au şi făcut în 1967, acesteia devenindu-i un adevărat „părinte sufletesc”.

În închisoare „uimea cu marea lui putere de muncă, uitând să mănânce, încât de multe ori cei apropiaţi îl hrăneau… Ţinea cu evlavie post şi dădea celorlalţi bucăţica de carne ce se întâmpla să vină mai totdeauna miercurea sau vinerea. La un moment dat s-a pus problema să fie eliberat, pentru buna lui purtare şi meritele medicale. Însă doctorul Uţă a răspuns: „Unde pot fi eu de mai mult folos, aici sau afară?”… Şi a rămas în închisoare. Îşi fabricase tot felul de instrumente chirurgicale, pense, bisturie, cu care făcea intervenţii chirurgicale cu mult succes. S-au întâmplat cazuri când mediciniştii din Bucureşti au venit la Aiud să înveţe de la el practică medicală”.

Parintele Ioanichie Balan - Interviu din 1994

Sa va duceti copiii din pruncie la biserica spre a fi impartasiti!

Dragi părinţi, să ştiţi că dacă vă veți duce copiii de timpuriu la Biserică, la Sfântul Potir, aceasta va pune o temelie trainică pentru zidirea vieţii lor de mai târziu. Cu timpul, în ei se va naşte nevoia să meargă mai des la slujbele bisericeşti. 

Cum se vor bucura şi se vor linişti copiii noştri, văzând lumina domoală a candelelor şi a lumânărilor de ceară curată şi simţind aroma de tămâie din candelă! Părinţii le vor explica simplu învăţătura de credinţă copiilor care merg pe calea Bisericii, pe înţelesul lor, ca ei să se simtă întăriţi şi să afle mântuirea, ca să se deprindă să caute rezolvarea problemelor cu care se confruntă. Nu prin alte mijloace (ceea ce pare întotdeauna mai uşor), ci în Biserică, unde primesc binecuvântare, iertare, întărirea nădejdii în mântuire.

Pr. Maxim Kozlov, altarulcredintei.ro

Ioan Ianolide dupa 21 de ani in temnita comunista

Din cartea Ioan Ianolide, Testamentul unui nebun, Editura Bonifaciu, 2015

Pr. Proclu -- Toti diavolii din iad au iesit pe fata pamantului

Dialog cu Parintele Proclu Nicau - Despre mantuire

Parintele Justin Parvu, interviu la TVR despre cipurile din documente

Despre prigoana habsurgilor impotriva ortodocsilor din Ardeal si scandalul retrocedarilor

articol preluat din "Catolicismul in Ardeal si scandalul retrocedarilor", de Ierom. Eftimie Mitra, Ed. "popa Flore", Bucuresti 2006

INAINTE DE HABSBURGI

Turcii au ocupat Transilvania in cea de-a doua jumatate a secolului XVI. In aceasta perioada, romanii din Transilvania trebuiau sa plateasca dari sultanului si cu aceasta musulmanii se multumeau. In ceea ce priveste religia erau lasati sa-si practice credinta, avand in Ardeal chiar si episcopi ortodocsi, cum era si Episcopul Efrem de Oradea. Locuitorii acestor tinuturi aveau bisericile lor, preotii lor si episcopii lor. Singurii care atentau la viata lor religioasa erau principii calvini. Calvinii erau desprinsi din catolicii maghiari ca urmare a reformelor religioase ale lui Luther si Calvin. Acestia incercau diferite forme de a-i atrage pe romani la religia lor, dar, de cele mai multe ori, acestea se dovedeau zadarnice.

Monahul Proclu Nicău - Departe de lume și cu lumea în inimă