„Viaţa creştină are trei izvoare: Sfânta Scriptură, Sf. Tradiţie şi învăţătura Bisericii. Pe această scară trebuie să se ridice o naţiune” De vorbă cu Părintele Justin

Ce părere aveţi despre ceea ce înseamnă sufletul?

Să vorbeşti despre suflet, despre originea, calităţile şi continuitatea lui în istoria lumii şi a omului, e un lucru interesant, dar cam greu. Pentru că sufletul se adaptează după cultura şi civilizaţia omului. Poate o să spuneţi cum să se adapteze sufletul? Iaca aşa se adaptează şi la bune şi la rele. Eu am intrat în 1949-1950 într-o mină la 800 m. adâncime. Acolo nu ştiam ce e barosul, ce e ranga, ce e perforatul, ce este în sfârşit, rostogolul. Nu cunoşteam nimic. Şi ni le-au pus în mână, fraţii noştri comunişti, Securitatea României noastre Mari. Noi intram sub numele debraţele speciale. Nu ne numeau acolo deţinuţi. Eram văzuţi ca cei mai mari duşmani ai poporului. În apropiere erau două secţii: secţia poliţia şi secţia de drept comun, cu scrisori, cu pachete, cu toate bunurile acestea, iar noi de 12-14 ani, nu primeam o scrisoare, o carte poştală… 

Cum vedeţi sfinţia voastră lumina?

Lumina lui Hristos luminează tuturor. În Postul Mare la Sf. Liturghie a Sf. Grigorie Dialogul e un moment când preotul vine în faţa credincioşilor şi ridică lumânarea zicând: „Lumina lui Hristos luminează tuturor”. De aici se întoarce către Sf. Altar şi se cântă „Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta”. Şi cel mai important moment este când începem slujba Învierii Domnului nostru Iisus Hristos cu „Veniţi de luaţi lumină”. Acest act important menţine viaţa spirituală de la cel mai complex până la cel mai simplu om.

Octav Bjoza despre Parintele Justin Parvu: "Un candidat la canonizare"

Interviu realizat de Vlad Herman si aparut in cartea Avva Justin Parvu - Marturii, amintiri, minuni

Nu putem vorbi decât de o mare personalitate a Ortodoxiei şi care personalitate a fost pur şi simplu recunoscută şi certificată prin zecile, sutele de mii de cetăţeni care i-au călcat pragul la Mănăstirea Sfinţii Ar-hangheli din satul Petru Vodă. Se găsesc unii să-i conteste calităţile de adevărat nu numai duhovnic, ci chiar mai mult decât atât, de candidat, din punctul nostru de vedere, la canonizare. Numai că Biserica Ortodoxă Română cred că este încă condusă politic atât din interior, cât şi din exterior, şi pur şi simplu le este frică să canonizeze adevăraţi sfinţi ai temniţelor comuniste, pentru motivul de a fi avut înainte o anume culoare.

Mai mult decât atât, istoria Bisericii consemnează cazuri concrete de tâlhari care s-au întors la Dumnezeu şi au deveni sfinţi, de femei de moravuri uşoare, care s-au întors la Dumnezeu şi au devenit sfinte, dar iată că, unuia care a fost legionar în tinereţe, nu-i este admis să se întoarcă la Dumnezeu şi să fie propus spre canonizare, asemenea altora pe care noi aşteptăm, doar că ne stingem cu regretul că Biserica Ortodoxă Română a rămas repeten-tă la acest capitol - ne-au luat-o înainte şi catolicii, ortodocşii din Republica Moldova, din Rusia, poate şi din Bulgaria. 

Ai noştri, nu, pentru că „se va face la momentul cuvenit”. Constatăm cu nemărginită mâhnire că criminali, care ne-au trimis la moarte, şi copiii lor sau alţii care au acceptat tacit trimiterea noastră la moarte, sunt astăzi notaţi pe zidurile unor biserici şi chiar pe zidurile unor biserici din mănăstiri, drept mari ctitori ai acestor lăcaşuri de cult. Probabil că peste 100-200 de ani, ei vor fi cei canonizaţi şi nu victimele lor.

 Unii s-au şi pictat, nu numai că şi-au trecut numele şi n-au fost puţine cazurile. Părintele Justin Pârvu e unul dintre acei care avea har, care îţi transmitea forţă spirituală. Această calitate nu au avut-o toţi preoţii, desigur, chiar dacă au fost slujitorii lui Dumnezeu pe pământ. Când am intrat eu în închisoare, Părintele avea deja peste zece ani de temniţă...

Cat de veche este credinta ortodoxa?

How old is the orthodox faith? 

If you are a Lutheran, your religion was founded by Martin Luther, an ex-monk of the Catholic Church, in the year 1517.

If you belong to the Church of England, your religion was founded by King Henry VIII in the year 1534 because the Pope would not grant him a divorce with the right to re-marry.

If you are a Presbyterian, your religion was founded by John Knox in Scotland in the year 1560.

If you are a Congregationalist, your religion was originated by Robert Brown in Holland in 1582. 

Teologia "babei" si destrămarea USL

"O babă murdară pe picioare, care stă în fata icoanei Maicii Domnului în biserică, fată de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare asa, dihor" - Petre Ţuţea

Iulian Capsali scria in urma cu cateva zile urmatoarele:

Zilele trecute cand am fost la Suceava, un preot de mare isprava si cu o minunata familie mi-a povestit ca a fost sa spovedeasca o femeie in varsta. La final, baba (ce pacat ca un cuvant atat de frumos a capatat tente peiorative...) i-a spus:

- Parinte, stiti de ce nu a mai ramas nimic din fabrica din oras? (pe locul ei s-a facut un hipermarket n.mea)

Predica parintelui Gheorghe Anitulesei despre Sfantul Nicodim Aghioritul si despre Taina Sfantului Botez

Sfintii inchisorilor – azi. In cautarea unor noi marturii: VLAD HERMAN (apel)

Redau mai jos articolul postat de Anomismia cu privire la noul demers pe care l-am initiat, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Vlad Herman face parte din noua generatie de insufletiti si insufletitori ai Romaniei de azi. SociologulCiprian Voicila ii facea de curand o scurta caracterizare, cu prilejul lansarii primei carti de a carei aparitie s-a ocupat Vlad Herman – “Avva Justin. Mărturii. Amintiri. Minuni“.  (Ed. Areopag, 2014). Lansarea cartii a avut loc in cadrul Conferinței despre Sfinții Închisorilor, marți 18 februarie 2014, ora 18.00, Bucuresti.   Ciprian Voicila scria pe blogul sau (link aici): “Consider că Vlad Herman - ca și mirobolantul (pentru mine) Alexandru Costache, un tânăr în care discreția s-a logodit cu inteligența și buna cultură și pe care nu am reușit, încă, să-l conving să scrie- sunt viitorul României de mâine, care a primit prin Părintele Justin, în cel mai tradițional sens cu putință (traditio înseamnă „a transmite”, „a da mai departe”) valorile centrale ale generației de eroi și sfinți, ale cărei origini – oricum am da-o noi la întors- au fost stabilite la 1927. Valorile Sfinților Închisorilor au fost date mai departe generației de mâine. Un lucru semnificativ, aș îndrăzni să spun, chiar esențial. Doar că generația de mâine – luându-i ca exponenți pe Vlad Herman și Alexandru Costache - are nevoie și de faptele noastre, nu doar de discursurile noastre sterile. Mai ales că generația Sfinților Închisorilor glăsuia mai întâi prin fapte.Nu întâmplător Părintele Justin Pârvu dădea binecuvântare oricărui om care voia să facă – din toată inima- ceva, indiferent dacă acel ceva era definit de contextul de viață al fiecăruia, era semnificativ doar pentru el (prin semnificația unui cuvânt înțelegându-se regula lui de folosire, în sensul lui Wittgenstein II- notă, poate inoportună, pentru filosofi sau absolvenți de filosofie).“

Al doilea volum coordonat de Vlad Herman, este in curs de intrare pe standurile livresti la inceputul lunii martie 2014, si este dedicat marturiilor care continua sa se adune despre un alt mare duhovnic roman, Parintele Arsenie Boca. Este vorba despre: “De dincolo am sa va ajut mai mult! Marturii despre Parintele Arsenie Boca” (Ed. Areopag, 2014).

In prezent, Vlad Herman  se ocupa de strangerea unor marturii noi despre Sfintii Inchisorilor,  pentru a le aduna intr-o noua carte, spre folosul nostru, spre intarire duhovniceasca. Apelul sau este ca cei care pot contribui la realizarea unui asemenea volum, sa o faca (puteti scrie direct pe blogul sau: http://vladherman.blogspot.ro/ ori la adresa de email: vlad.herman@gmail.com).

***

“Salut generația ce vine, indiferent de numele sub care ni se arată: Vlad Herman, Alexandru Costache, Cavalerul Trac, și toți cei împreună cu ei.“ (Ciprian Voicila, februarie 2014)

Gazeta de Maramures despre „Avva Justin Pârvu – mărturii, amintiri, minuni”

de Mircea CRISAN, Gazeta de Maramures

Recent, la Editura Areopag din Bucureşti a apărut cartea „Avva Justin Pârvu – mărturii, amintiri, minuni”, realizată de jurnalistul băimărean Vlad Herman. Volumul, ce poate fi achiziţionat la preţul de 7 lei, cuprinde o serie de interviuri cu cei care l-au cunoscut pe arhimandritul Justin Pârvu (1919-2013) de la Mănăstirea Petru Vodă, precum şi câteva mărturii ale mai multor credincioşi care au avut parte de ajutorul acestuia.

Vlad Herman povesteşte că: „Totul a pornit de la o mărturie pe care o aveam de la doi soţi din Baia Mare, pe care i-am întrebat iniţial despre altceva. Mi-am spus că merită să fac nişte „săpături” şi după alte mărturii despre marele Justin Pârvu, dacă se vor mai aduna, voi realiza şi câteva interviuri cu cei care i-au fost apropiaţi Părintelui şi nu numai.

Aşa se face că, în decurs de două luni, am reuşit să finalizez materialul pentru carte, asta şi cu ajutorul scriitorului Danion Vasile, care a fost de acord să o tipărească. În tot acest timp am simţit ajutorul concret al Părintelui Justin, deoarece totul a mers ca pe roate în ceea ce priveşte strângerea materialului. Deşi nu l-am întâlnit niciodată pe acest mare duhovnic, pot să spun că am ajuns să-l iubesc după ce am citit de-a lungul ultimilor trei ani o serie de interviuri, sfaturi şi, totodată, am urmărit mai multe filmuleţe în care a apărut pe Internet, mai ales. Acest ataşament faţă de Părintele m-a făcut să mă duc până la capăt cu demersul, pe care, iniţial, nu am crezut că îl voi finaliza, dar cum sfinţii ne sunt şi nişte prieteni foarte buni, iată că totul a fost mult mai uşor decât m-am putut aştepta”.

Student în România anului 2014: „N-am curajul să spun că țin post”

de Alexandra Nadane, http://gen90.net/

Astăzi este lăsata secului de carne. Mâine, 24 februarie, începe Săptămâna Brânzei, iar pe 3 martie începe Postul Mare.

Luna aprilie, anul 1951, închisoarea de la Pitești. Nicolae Purcărea, un tânăr deținut politic de 28 de ani a coborât în infern. Reeducare prin tortură. După 11 ani de închisoare, în care a suferit pentru a-și păstra credința și demnitatea, stătea drept înaintea lui Eugen Țurcanu, cel mai cumplit torționar al României comuniste. Țurcanu îl întreabă cu dispreț:

• Mai crezi în Dumnezeu?

• Cred, a răspuns fără teamă Nicolae.

• Câtă otravă, cât putregai mai ai în tine! Dar de fier să fii și tot te voi topi!, a spus Țurcanu, cu mânie.

În urma acestui dialog, chinurile au mai continuat, cu întreruperi, până în anul 1964, când au fost grațiați deținuții politici.

A apărut Revista ATITUDINI Nr. 32

Sumar

                                                                    p. 1. Simpozionul duhovnicesc: IN MEMORIAM PĂRINTELE JUSTIN PÂRVU
          Prezentări: Pr. Prof. Vasile Păvăleanu, Părintele stareţ Hariton Negrea, 
                                Teologul Danion Vasile, Maica stareţă Justina Bujor,
                                Sociolog Ciprian Voicilă

p. 18  
Ioan Ianolide – cronica unei vieţi răstignite pentru Hristos. PORTRET 

p. 32  
„În faţa creștinătăţii stă un imperativ imediat: reîncreștinarea
creștinilor și a creștinismului”
Scrisoarea lui Ioan Ianolide către
Părintele Bendict Ghiuș 

p. 34  
Pomelnic. POEZIE
de Maica Teodosia (Zorica) Laţcu

P. 36 
Părintele Justin Pârvu – scurtă autobiografie
Un capitol de suferinţă 

p. 38 „Viaţa creștină are trei izvoare:
Sfânta Scriptură, Sf. Tradiţie și învăţătura Bisericii. Pe această scară trebuie să se ridice o
naţiune”

IN CURAND: "De dincolo am sa va ajut mai mult! Marturii despre Parintele Arsenie Boca"

Carte disponibila incepand cu 10.03.2014, la Editura Agaton

Mărturiile din această carte, îndeosebi cele din capitolele finale, sunt mărturia lacrimilor de pocăință vărsate la mormântul Părintelui Arsenie. La mormânt oamenii trec printr-un adevărat botez al lacrimilor și pleacă de acolo schimbați, înviați din nou, viața lor se schimbă din temelii deoarece de acum au o nouă temelie: Hristos.
Dar Părintele Arsenie – și sfinții, în general – din iubire pentru noi, nu neglijează nici nevoia noastră urgentă de a scăpa de necazuri și fac minuni, spre mărirea lui Dumnezeu și smerirea noastră. Câți dintre noi nu avem nevoie de o minune în viața noastră sau a apropiaților noștri, dar nu o cerem. Când suntem cu adevărat în comuniune cu Dumnezeu și cu sfinții Săi, orice cerem în numele lui Hristos, primim: Mt.21, 22; In.14, 13-14; 15, 16; 16, 23.

CUPRINS

Introducere – Vlad Herman
Aspazia Oţel Petrescu: „Cel ce vrea să scadă la crucea lui, mai mult îşi adaugă”
Pr. Ramba Gheorghe: Părintele Arsenie Boca, vrednic de a fi canonizat
Părintele Nicolae Bordaşiu: „Părintele a fost arestat şi anchetat pentru că nu m-a denunţat pe mine”
Gheorghe Morar: Ilie nu este în vis, mă, este în realitate
Elena Kaluczi: Despre părinţii Savian Bunescu şi Arsenie Boca
Alte mărturii

„De dincolo am să vă ajut mai mult” - „Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie” – Mărturii de la mormânt

Cea mai mare minune a Părintelui Arsenie: schimbarea vieţii noastre (mărturii)

Alexandra Svet: Fiica risipitoare?

Alexandra SVET

Daca Iulia Ionescu ar fi fugit de acasa cu un baiat, insarcinata si gata sa faca un avort fara sa ezite, ar fi fost absolut normal. Daca simte insa o chemare sa vietuiasca precum ingerii intr-o lume ce aduce din ce in ce mai mult cu iadul si daca alege sa isi aduca propria viata ca jertfa curata pe care sa o aseze la picioarele Domnului, iata ca gestul ei da nastere unui scandal national.

Daca s-ar fi prostituat pentru un IPhone sau pentru un lantisor de aur toata lumea ar fi ridicat din umeri ca si cum asta ar fi absolut normal, n-ar fi nici prima nici ultima. Dar nu ii poate fi iertat faptul ca alege sa si le vanda, desprinzandu-se total de tot ceea ce este lumesc, desi nu i-o fi fost poate nici ei usor sa se desparta de darul primit dupa atatea eforturi, cand a intrat la liceu. Le-a vandut insa fara sa ezite, sfidand o lume in care parca doar banii mai au voce. Le-a dat fara sa ii para rau, pentru ca ea indrazneste sa pretuiasca alte lucruri. 

Adevărul despre banii pentru biserici

Mircea CRISAN si Ioana LUCACEL (Gazeta de Maramures)

Comparaţia numărului de biserici cu numărul de şcoli şi spitale a fost ridicat la rang de obsesie. Biserica Ortodoxă Română e acuzată că face mai mult profit decât „băieţii deştepţi” din energie sau drumuri şi a devenit vinovatul de serviciu pentru lipsa de fonduri în orice domeniu şi exemplul cel mai folosit pentru „risipa de bani publici”. În dezbaterile de genul „catedrale sau spitale” se folosesc însă tot mai multe acuze şi tot mai puţine argumente. Nimeni nu prezintă problema detaşat de pasiuni, nervi şi dispute, pe bază de istorie, cifre şi rezultate. Dacă dăm la o parte masca „durerii cetăţeneşti”, miturile şi afirmaţiile axiomatice, situaţia e cu totul diferită.

De ani buni, asociaţii, jurnalişti, politicieni, prezintă cu ton grav, afectat de „durere cetăţenească”, o statistică plină de semnificaţie: 18.300 biserici, 4700 şcoli generale, 425 spitale. Sentinţa e rostită cu tonul absolut al unui „Amin”. Iar cetăţenii, prea dezamăgiţi şi plini de lipsuri pentru a avea energia căutării argumentelor, o înghit încet şi, li se conturează tot mai bine în minte ideea că Biserica a ajuns, din salvator, un soi de distrugător. Al educaţiei, sănătăţii, bunăstării lor, până la urmă.

MIRCEA VULCANESCU, ILARION FELEA SI IUSTIN PARVU, CETATENI DE ONOARE AI AIUDULUI

Parintele Amfilohie Branza: "Trebuie mărturisit Adevărul chiar cu preţul vieţii"

Trebuie mărturisit Adevărul chiar cu preţul vieţii. Mă refer la tot ce învaţă Biserica, nu doar la o parte din Evanghelii. Nu contează că se supără unii sau că se deranjează alţii. Ortodoxia trebuie păstrată intactă. Chiar dacă sîntem stăpîniţi de patimi, trebuie să mărturisim. 

Aţi întrebat mai devreme de răspunsurile creştinilor la provocările veacului. Păi, dacă e atacată credinţa, ferească Dumnezeu să arătăm slăbiciune ori laşitate! Trebuie să ne facem sabie şi să devenim ca focul! Pentru asta nu mai trebuie binecuvîntare.

(aparut in revista ROST, nr. 104-105, decembrie 2011 – ianuarie 2012)

Parintele Justin Parvu, Parintele Ilarion Felea si Martirul Mircea Vulcanescu, Cetateni de Onoare la Aiud!

„In semn de recunoştinţă pentru demnitatea şi onoarea cu care au suferit în închisoarea comunistă din Aiud, în numele valorilor supreme de credinţă şi adevăr, pe care le-au ridicat la rang de virtute”, astazi, intr-o ceremonie speciala, la propunerea colegilor nostri de la Gazeta de Maramures si a lui Alin Florea, şeful Biroului Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul Primăriei municipiului Aiud, a Consiliului Local Aiud a votat in unanimitate proiectul de hotarare al primarul Mihai Horaţiu Josan prin care Parintele Justin Parvu, Parintele Ilarion Felea(foto dreapta) si Martirul Mircea Vulcanescu (foto jos) au devenit Cetateni de Onoare ai Municipiului Aiud, locul suferintei si, respectiv a martiriului lor.

Cine este David Stoica, preotul căruia îi trec pragul sute de oameni din toată ţara

În Sădinca, un sat din judeţul Sibiu în care mai locuiesc doar şapte familii, David Stoica, un duhovnic cu har, a ridicat din temelii o mănăstire, iar la slujbele lui vin sute de oameni din toată ţara.

Sădinca este un cătun cu o mână de oameni, aflat la aproximativ 40 de kilometri de Sibiu. În teorie, vorbim despre câteva gospodării, puţine poveşti şi coşuri care fumegă, pierdute în iarnă. Totuşi, mănăstirea din Sădinca, scăldată într-o lumină ciudată chiar şi în zilele înnorate de februarie, are porţi de lemn mari, sculptate frumos, încadrate în piatră de râu. Acolo, într-o încăpere mică, plină de flori, de icoane, între pereţii albi în care îl simţi pe Dumnezeu mai puternic decât în orice catedrală, acolo curge o poveste impresionantă despre chemare, credinţă şi dragoste de oameni. 

„Călugăre, mă arzi!“ 

Purcederea Sfântului Duh „și de la Fiul” – Filioque

Cea mai veche erezie care a apărut în Apus a fost aceasta, anume că Duhul Sfânt purcede „şi de la Fiul”. În oraşul Toledo din Spania, la anul 589 d.Hr., s-a întrunit un sinod al episcopilor apuseni care a proclamat ca dogmă învăţătura de mai sus. Ea a fost confirmată ulterior şi de sinodul local, ce s-a întrunit în acelaşi oraş, în anul 633. Care au fost motivele care i-au determinat pe aceşti episcopi să ia o astfel de hotărâre? În acea epocă, în Spania se răspândise foarte mult erezia ariană, venită din Răsărit, care nega dumnezeirea lui Hristos şi învăţa, în mod eronat, că Hristos este o simplă fiinţă creată de Dumnezeu. Episcopii din acea vreme, ca să înalţe, credeau ei, Persoana lui Hristos, în articolul Simbolului de Credinţă care spune: „Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede”, au adăugat cuvintele „Care de la Tatăl şi de la Fiul purcede”. În limba latină, cuvintele: şi de la Fiul se traduc prin termenul Filioque. Înainte de aceasta, Fericitul Augustin, încercând să interpreteze psihologic relaţia de iubire şi unitate dintre Persoanele Sfintei Treimi, a spus: „Tatăl şi Fiul reprezintă principiul Sfântului Duh, fiind vorba deci de două principii” (Trembelas, Dogmatica, Vol. 1, p. 280).

Staretul Iosif Isihastul despre rugaciunea mintii

A lucra rugaciunea mintii inseamna a te sili pe tine insuti sa spui continuu rugaciunea cu gura. Fara intrerupere. La inceput repede; sa nu aiba timp mintea sa nasca ganduri trecatoare. Sa ai atentia concentrata numai asupra cuvintelor : „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma”. Dupa mult timp (de rostire cu glasul) se obisnuieste mintea si o spune de la sine. Si te indulcesti de ea ca si cand ai avea miere in gura. Si doresti sa o spui mereu (sa o tot spui). Daca o lasi, iti pare foarte rau.

Staretul Hariton Negrea: Manastirea Petru Voda va duce lupta anti-cip mai departe

Sfantul Valentin al Ortodoxiei

Pe 30 iulie, Biserica Ortodoxa face pomenirea Sfantului Mucenic Valentin, episcopul Umbriei.

An de an, ziua de 14 februarie ne pune pe fiecare dintre noi, in calitate de crestini ortodocsi, in fata unui dublu paradox. In primul rand, de Valentine’s Day a auzit toata lumea, astfel incat, la o adica, oricine poate defini succint "sarbatoarea", in timp ce despre viata Sfantului Valentin nu cunoaste nimeni mai nimic.

In al doilea rand, multi sunt contrariati de faptul ca in aceasta zi nu intalnesc in Calendarul Ortodox niciun sfant care sa poarte acest nume. Intamplarea face ca nici Calendarul Romano-Catolic sa nu-l mai pomeneasca in aceasta zi,Sfantul Valentin fiind scos din calendar in 1969 din cauza ambiguitatii datelor referitoare atat la persoana sa, cat si la faptele care au condus la consacrarea lui ca sfant. In prezent, la 14 februarie, catolicii ii amintesc pe Sfintii Chiril si Metodie.

Asadar, nu gresim atunci cand spunem ca Valentine’s Day, cu tot "marketing-ul" aferent, este in Romania - si nu numai - o "sarbatoare" fara sarbatorit.

Ce a facut Biserica Ortodoxa in 2013 pentru români

In anul 2013 au beneficiat de asistenţă socială de specialitate 22 945 copii din aşezămintele sociale ale Bisericii Ortodoxe Române, dar mai ales din familii sărace şi fără posibilităţi de întreţinere sau cu părinţi aflaţi la muncă în străinătate, 4 920 persoane cu dizabilităţi (deficienţe de vorbire, vedere şi auz, consumatori de droguri sau alte tipuri de dependenţe, persoane infectate cu HIV/SIDA etc.), 15 086 persoane vârstnice din aşezămintele de protecţie socială bisericeşti, din centrele sociale de tranzit şi adăposturi de noapte, bătrâni singuri, nedeplasabili, abandonaţi de familie şi cu grave probleme de sănătate, 13 110 victime ale traficului de persoane, victime ale violenţei familiale, deţinuţi eliberaţi, victime ale calamităţilor naturale, şomeri şi 5 650 persoane din alte categorii sociale defavorizate.

Anul trecut eparhiile Patriarhiei Române, prin birourile social-filantropice, au acordat peste 152 000 de ajutoare financiare directe în valoare de aproape 18.000.000 lei şi aproximativ 420 000 de ajutoare materiale constând în alimente, îmbrăcăminte, rechizite, produse igienico-sanitare, medicamente, electrocasnice etc., în valoare de peste 15 000 000 lei.

Pr. Amfilohie Branza despre Parintele Justin Parvu: "Omul lui Dumnezeu"

“Părintele Iustin mi-a fost staret si mi-a rămas model. Este de ajuns să-l vezi o singură dată ca să înţelegi că este omul lui Dumnezeu şi să-l îndrăgeşti. Cât despre celelalte daruri ale sfinţiei sale cred că este de prisos să vorbim. Este un erou în scaunul de spovedanie, preocupat în egală măsură de soarta unui om, cât şi de soarta ţării şi a bisericii.”

Parintele Amfilohie Branza

Conferinta despre Parintele Justin si Sfintii Inchisorilor

Simpozion IN MEMORIAM PARINTELE JUSTIN PARVU - reportaj

Cum se face corect semnul Sfintei Cruci

Sinoadele ecumenice ale Bisericii

Sinoadele ecumenice ale Bisericii

Conciliile bisericesti au fost tinute pentru a rezolva diferite probleme atunci cand nu s-a putut ajunge la consens prin simple discutii. Majoritatea conciliilor au fost locale, desi in unele cazuri deciziile adoptate s-au bucurat de o larga acceptare (asa cum sunt cele Sapte Concilii Ecumenice). Primul Sinod al Bisericii s-a tinut de catre Apostoli la Ierusalim, in primul secol (Fapte 6:1-7).

Cele sapte Concilii Generale ale intregii Biserici Crestine sunt cunoscute sub numele de Concilii Ecumenice. Ele acopera perioada dintre 325 si 757 d. Hr., iar deciziile lor reprezinta temelia invataturii crestine acceptate de ramurile rasariteana si apuseana a Bisericii Crestine. Deciziile acestor Concilii Ecumenice au fost luate sub calauzirea Duhului Sfant, asa cum le-a promis Iisus Hristos apostolilor Lui.

CANOANELE SINOADELOR ECUMENICE

CANOANELE Sinodului I ecumenic de la Niceea (AN 325)

CANONUL 1 Sin. I ec. (AUTOMUTILAŢII NU POT FI CLERICI)

Dacă cineva în boală s-a tăiat cu meşteşug (s-a operat) de către medici, sau de către barbari s-a tăiat, acesta să rămână în cler; iar dacă cineva să­nătos fiind s-a tăiat pe sine, acesta, chiar dacă se numără în cler (chiar dacă este membru al clerului), se cade să înceteze (a mai face parte din cler) şi de acum înainte, nici unul dintre cei de felul acesta nu trebuie să se înainteze (în cler).

Precum este lucrul vădit că (aici) se vorbeşte despre cei ce fac isprava aceasta înadins şi care îndrăznesc să se taie pe ei înşişi; tot la fel (este vădit că) dacă oarecari au fost scopiţi (făcuţi eunuci) de către barbari sau de către stăpâni, însă altminterea s-ar găsi vrednici, pe unii ca aceştia canonul îi primeşte în cler.

(21, 22, 23,24 ap.; 8 sin. I-II)

CANONUL 2 Sin. I ec. (NEOFIŢII SĂ NU FIE PRIMIŢI ÎN CLER)

Deoarece multe s-au făcut împotriva canonului bisericesc, fie din nevoie, fie în alt chip, la stăruinţa oamenilor, încât oamenii abia veniţi de la viaţa păgânească la credinţă şi care în scurtă vreme au fost catehizaţi se aduc îndată la baia spirituală, şi deodată cu botezarea se înaintează Ia episcopat sau la presbiterat, s-a socotit că este bine ca de acum înainte nimic de acest fel să nu se mai facă; pentru că îi trebuie timp de mai multă ispitire celui care se catehizează (catehumenului) şi după botez. Căcieste lămurită Scriptura apostolică ce zice: „Nu neofit, ca nu mândrindu-se să cadă în osândă şi în lanţul (cursa),diavolului" (I Tim. 3, 6). Iar dacă cu trecerea vremii, s-ar afla vreo păcătuire sufletească cu privire la o per­soană (a unei persoAne) şi s-ar dovedi de către doi sau trei martori, unul caacela să înceteze din cler. Iar cel ce ar face (ar proceda)împotriva acesto­ra, aceluia i se va pune Ia îndoială calitatea de cleric (în privinţa aparte­nenţei Iui la cler), ca unul care a cutezat să se împotrivească marelui sinod.

(61, 75, 80 ap.; 9 sin. I ec; 9, 10 Neocez.; 3 Laod.; 10 Sard.; 17 sin. I-II; 89 Vasile cel Mare; 1, 4 Grig. Nyssa)

CANONUL 3 Sin. I ec. (CLERICII SA NU AIBĂ ŢIITOARE)

Marele sinod a oprit cu desăvârşire, fie episcopului, fie presbiterului, fie diaconului, fie oricui dintre cei care sunt în cler, să li se îngăduie a avea femeie împreună locuitoare (concubină), afară doar de mamă, sau soră, sau mătuşă, sau numai astfel de persoAne cu privire la care a fugit toată bănuiala (prin care a scăpat de sub toată bănuiala).

(5, 26 ap.; 5, 12, 13 Trul; 18, 22 VI ec; 19 Ancira; 3, 4, 25, 38, 70 Cartag.; 88 Vasile cel Mare)

CANOANELE APOSTOLICE

CANONUL 1 apostolic (HIROTONIA EPISCOPULUI)

Episcopul să se hirotonească de către doi sau trei episcopi.

(4 sin. I ec; 3 sin. VII ec; 19, 23 Antioh.; 12 Laod.; 6 Sard.; 1 C-pol, an 394; 13, 49, 50 Cartag.)

 CANONUL 2 apostolic (HIROTONIA PREOTULUI ŞI A DIACONULUI)

Preotul să se hirotonească de către un episcop, la fel şi diaconul şi ceilalţi clerici.

(26, 70 apostolic; 19 sin. I ec; 33 Trui; 11 sin. Vil ec; 6 Gang.; 24, 26, 30 Laod.; 51, 89 Vasile cel Mare)

CANONUL 3 apostolic (PRINOASE LA ALTAR)

Dacă vreun episcop sau vreun presbiter, contrar rânduielii Domnului despre jertfă, ar aduce la altar alte lucruri, afară de spice de grâu nou ori struguri la vreme potrivită - fie miere, fie lapte, fie, în loc de vin, sicherămeşteşugită (băuturi meşteşugite), fie păsări, fie animale, fie legume -, să se caterisească. Să nu fie deci îngăduit a se aduce altceva la altar decât unt­delemn pentru candelă şi tămâie Ia vremea sfintei aduceri înainte.

(4 ap.; 28, 32, 57, 99 Trul; 37 Cartag.)

CANONUL 4 apostolic (PRINOASE PENTRU CLER)

A aparut cartea Avva Justin Parvu - Marturii. Amintiri. Minuni

La Editura Areopag a aparut volumul dedicat Parintelui Justin Parvu intitulat Avva Justin Parvu - Marturii. Amintiri. Minuni (volum coordonat de Vlad Herman, editie ingrijita de Danion Vasile).

Momentan, cartea poate fi achizitionata de aici, la pretul de 7 lei.

Cele mai vechi icoane ale Maicii Domnului

▲ Încă de la începuturile existenţei sale, Biserica a mărturisit şi a întărit adevărul revelat că Fecioara Maria este Născătoarea de Dumnezeu ▲ Învăţătura despre Maica Domnului este la fel de veche ca şi creştinismul ▲ Cea mai veche dintre reprezentările Maicii Domnului, cunoscute nouă, se află în catacomba Sfânta Priscila din Roma şi este socotită ca aparţinând veacului al II-lea ▲ Prima reprezentare în icoană a Maicii Domnului aparţine Sfântului Evanghelist Luca ▲

Încă de la începuturile existenţei Sale, Biserica a mărturisit şi a întărit adevărul revelat că Fecioara Maria este Născătoarea de Dumnezeu, ocupând astfel locul central în planul mântuirii şi devenind povăţuitoare către Hristos. Recunoscându-i mijlocirea şi ajutorul ei pentru noi, Biserica Ortodoxă i-a închinat, din cele mai îndepărtate timpuri, laude, rugăciuni şi diferite denumiri ca: „Împărăteasă“, „Stăpână“, „Doamnă“, „Mireasă, pururi fecioară“, „Biserică Sfinţită“, „Stâlp al fecioriei“, „Rai cuvântător“, „Rug nears“, „Scară a Raiului“ şi altele. Mai mult, pe parcursul anului, îi sunt închinate patru sărbători mari - praznice împărăteşti - şi anume: Naşterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu (15 august), Intrarea în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) şi Adormirea Maicii Domnului (8 septembrie).

Sfantul Ioan Gura de Aur: "Nimic nu foloseşte viaţa virtuoasă, dacă credinţa nu este sănătoasă"

„Dacă cineva contraface măcar o mică parte a chipului regelui pe moneda regală, în felul acesta o falsifică; la fel şi în credinţa cea adevarată, acela care va schimba chiar cât de puţin în ea, o va vătăma pe toată. 

Căci dacă, pe de o parte dogma este răstălmăcită, şi înger de ar fi, să nu-l credeţi. Nimic nu foloseşte viaţa virtuoasă, dacă credinţa nu este sănătoasă.”

Sfântul Ioan Gură de Aur

10 februarie – Simpozion în memoria Părintelui Justin

În memoria vrednicului de pomenire şi mult iubitului nostru Părinte Arhimandrit Justin Pârvu, Mănăstirea Paltin Petru-Vodă are bucuria de a vă invita să participaţi alături de noi şi de alţi distinşi invitaţi, la simpozionul duhovnicesc „In memoriam – Părintele Justin Pârvu”, ce va avea loc luni, 10 februarie, la prăznuirea Sf. Sfinţit Mucenic Haralambie.

Ziua de 10 februarie era o sărbătoare aparte atât pentru ucenicii Părintelui Justin cât şi pentru toţi cei ce-l preţuiau – ziua de prăznuire a naşterii Părintelui nostru drag. Cu toţii ştim ce prăznuire luminată era şi câte harice binecuvântări şi bucurie se revărsau dinspre chilia Părintelui Justin peste aceste meleaguri din Petru Vodă şi către credincioşii care-i păşeau pragul smeritei sale chilii. Dorim ca această prăznuire să lumineze şi mai departe, ca cinstirea memoriei sale să nu se stingă vreodată.

Parintele Justin Parvu: "Mergi înainte"

Pașii făcuți în documentarea noastră referitoare la faptele Părintelui Iustin, ne-au purtat către Iași, unde personalitatea sa a lăsat urme adânci și unde am aflat câteva din faptele sale de ctitor și izvor de înțelepciune pentru cei aflați la ceas de cumpănă ori îndoială. Am stat de vorbă cu unul din cei pentru care prezența Părintelui a însemnat o cotitură în traseul lor de viață și-i poartă azi o imensă recunoștință, Radu Ungureanu, preot misionar de caritate de la Institutul Regional de Oncologie Iași.

Absolvent al studiilor teologice la Iași, tânărul preot ajunge să slujească inițial la capela Spitalului de Urgență din dealul Copoului, spital care, cu cele câteva secții din perimetru, încerca să facă față cu succes, cazurilor de forță majoră din regiunea Iașului și nu numai. În 2006, la acest spital, în secția de ortopedie, ajunge Părintele Iustin, cu o afecțiune ce impunea o intervenție chirurgicală, ce putea fi rezolvată cu succes aici. Aflat în exercițiul funcțiunii în acea vreme, preotul Ungureanu ajunge să-l cunoască personal pe Părintele Iustin. Dacă misiunea lui era să binecuvânteze pe cei în suferință, de data asta el a fost cel ce a beneficiat de binecuvântarea și harul cuiva aflat pe un pat de suferință. Dialogul lor s-a supus unei legi nescrise, pomenite mie cândva de un distins dascăl, care zicea că e bine că ne-am cunoscut, pentru că sigur nu o să ne uităm. Așa și aici. Părintele, în ciuda faptului că era în preajma unei intervenții chirurgicale, s-a interesat despre ceea ce face tânărul preot și mai cu seamă despre ceea ce ar vrea să facă.

SFÂNTUL MORMÂNT, Universul Credinţei

Ioan Ianolide despre Gheorghe Jimboiu, rugătorul inimii

Cea mai frumoasă figură de la Târgu-Ocna, după Valeriu, a fost Gheorghe [Jimboiu]. Simt că nu am date suficiente pentru a contura acest portret. Venea din Oltenia. Fiu al unei văduve cu mici posibilităţi materiale dar mare la suflet, care s-a chinuit toată viaţa ca să-şi ţină unicul copil în şcoli. Prima oară Gheorghe a intrat în puşcărie în 1941, apoi s-a eliberat şi a revenit în 1949.

La început s-a distins atât prin ţinuta lui demnă, cât şi prin strădaniile sale sufleteşti. Se ruga mult, cerceta cărţile sfinte şi adâncea problematica creştină. Deşi modest, personalitatea lui se impunea de la sine. Era tăcut dar punctul lui de vedere avea mare greutate. Părea un mistic prin excelenţă dar se dovedise deopotrivă dinamic şi bun organizator. Spiritul său de sacrificiu nu avea margini. Ştia să fie prieten şi deschidea uşor inimile oamenilor. Mulţi căutau să şi-l apropie.

După ce s-a eliberat a intrat la facultate şi s-a impus cu autoritate atât printre colegi cât şi printre profesori. Când lua cuvântul la seminarii era ascultat cu luare-aminte. Profesorul Victor Jinga şi-l făcuse amic. Era apropiatul şi altor profesori. Unul dintre ei studiase francmasoneria şi l-a introdus în tainele ei. Marxismul îl descifrase singur, mai bine şi mai cutezător decât profesorii care tindeau în perioada aceea spre compromisuri de conştiinţă.

Un preot din Suceava are grijă de 15 copii abandonați

Brăduţul Digi a ajuns în judeţul Suceava, unde, în mijlocul munţilor, un preot şi soţia lui sunt părinţi pentru 15 prunci fără noroc. La mănăstirea Podul Coşnei, copii abandonaţi de familiile lor găsesc mângâiere şi înţeleg ce înseamnă mamă şi tată.

Orice masă în casa familiei extinse Negrea începe cu o rugăciune. Copiii se adună la masă şi mulţumesc
Cerului pentru că pot spune din nou „avem părinţi”. O mamă şi un tată care le oferă totul unor suflete care îşi pierduseră familia. Primii prunci au fost adoptaţi acum şapte ani. Preotul Mihai Negrea s-a trezit într-o zi, la mănăstire, cu patru copii frumoşi, care se plimbau sfioşi prin curte.

Mihai Eminescu si gandul la calugarie

Un alt aspect mai putin cunoscut de catre publicul larg se refera la faptul ca la un moment dat Eminescu pare a fi dorit sincer sa se calugareasca. Despre acest lucru a vorbit cercetatorul Theodor Codreanu in volumul "Eminescu si mistica nebuniei". Aceasta alternativa a marturisit-o poetul in perioada epuizanta de la "Timpul", in luna iunie anul 1883, cand era "stricat cu toata lumea", iar Titu Maiorescu si Simion cloceau o viitoare internare "salvatoare" a lui Mihai Eminescu. Iata ce nota criticul referitor la intentia poetului:

 "Foarte excitat, sentiment al personalitatii exagerat (sa invete albaneza!), vrea sa se calugareasca, dar sa ramana la Bucuresti". 

Ioan Ianolide: "Lumea va pieri prin senzualism, anarhie, tiranie, ura, poluarea naturii, confilcte, degradarea si alienarea oamenilor"

Vitelul de aur, zeul stravechi, se arata azi ca o uzina atotputernica in spiritul omenirii. Lumea se inchina masinii. Este o pseudo-religie a dogmelor materiale, a sensului material si a finalitatii neantice. Caci materia e neant si spirtul oamenilor s-a neantizat prin zeificarea materiei. Materia a devenit scop si nu mijloc al spirtului. Omenirea nu mai are transcendenta, si consecinta este dezechilibrul psihic, descompunerea morala, tirania politica, distrugerea naturii, alienarea si, in cele din urma razboiul atomic.

Civilizatia moderna si-a dezvoltat treptat propiul sfarsit, caci este cea mai dezechilibrata lume ce a existat candva. Forta ei este colosala si sfarsitul ei este dezastruos.

Pe caile progresului pasnic, lumea va pieri prin senzualism, anarhie, tiranie, ura, poluarea naturii, confilcte, degradarea si alienarea oamenilor.

CAMPANIE: Ai vreo mărturie despre Sfinţii Închisorilor? Public-o aici!

Îi invit pe toţi cei care au avut parte de vreo întâmplare inedită, de un ajutor sau chiar de o minune din partea celor care au pătimit în temniţele comuniste pentru Hristos (oameni sfinţi precum Arsenie Boca, Justin Pârvu, Ilie Lăcătuşu, dar şi alţi mucenici cunoscuţi şi necunoscuţi) să o scrie aici sau pe vlad.herman@gmail.com.

Dacă această campanie va avea succes, mărturiile vor fi publicate într-o carte.

Hristos în mijlocul nostru!

Vlad HERMAN

Parastas Parintele Arsenie Boca 2013

Acesta este Antihristul care vine în lume

Întreaga lume se află parcă sub influenţa unei puteri, a unei forţe, care stăpâneşte mintea, voinţa şi toate puterile sufleteşti ale omului. O aristocrată mi-a povestit că avea un fiu. Era evlavios, neprihănit... S-a luat cu prietenii şi a devenit necredincios, destrăbălat, ca şi cum cineva îl stăpânea şi îl obliga să facă toate acestea. Evident că aceasta este o forţă străină, o forţă a răului. Izvorul ei este diavolul, iar oamenii sunt doar arme. Acesta este Antihristul care vine în lume...

Omul rămâne parcă fără apărare, cu cât este stăpânit de această forţă a răului şi nu este conştient de ceea ce face... Îl inspiră şi gândul sinuciderii... Dar cum se petrec acestea? Toate acestea se întâmplă pentru că oamenii nu îşi iau cu sine armele, nu au cu sine rugăciunea lui Iisus şi semnul Sfintei Cruci. Nimeni nu se învoieşte să facă rugăciunea lui Iisus şi semnul Crucii: sunt lucruri învechite, antichităţi arheologice care şi-au trăit veacul.

(Sfântul Varsanufie de la Optina, Starețul Varsanufie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 147)