"Un slujitor devotat pentru Hristos a fost preotul Ilie Lacatusu, de loc din judetul Valcea, care a petrecut mai multi ani in inchisori si a patimit ca un martir. In vara anului 1998, la 15 ani de la moartea sa, a fost gasit intreg si neputred in mormant, ca semn ca Dumnezeu a primit jertfa vietii lui si l-a numarat in ceata celor drepti." (Arhimandrit Ioanichie Balan) In istoria crestinismului, o singura categorie de oameni au acest dar: sfintii
Cine sunt sfintii?
Intemeiata pe argumente biblice si istorice, Biserica invata ca acelui crestin care a dus o viata exemplara in comunitatea crestina, concretizata prin fapte si minuni, i se acorda o cinstire deosebita. Prin viata lor plina de pilde, cei ce au urmat in dreapta credinta pe Mantuitorul Hristos si nu s-au abatut de la poruncile Lui se invrednicesc de darul indumnezeirii. Despre aceasta mare taina, Sfantul Atanasie al Alexandriei, traitor din veacul al IV-lea, spunea: "Dumnezeu S-a facut om pentru ca si omul sa se poata indumnezei".
Sfintii, acesti prieteni ai lui Dumnezeu, jertfindu-se si rugandu-se pentru lume, s-au invrednicit de slava lui Dumnezeu. Ei sunt "ziditi pe temelia apostolilor si a prorocilor" si vor fi partasi la judecata lumii. Biserica ne invata sa-i luam pe sfinti ca modele de viata. In vietile lor, vedem cum placutii lui Dumnezeu au petrecut in curatenie si rugaciune, in pace si armonie cu tot ce este in aceasta lume. Gasim nenumarate exemple de sfinti care, nedorind a se inchina idolilor si a se lepada de Hristos, au fost chinuiti si omorati. Biserica ii cinsteste si astazi pe toti acestia si le acorda zi de praznuire in calendar.
Ce sunt sfintele moaste?
Sfintele moaste sunt trupurile sfintilor pastrate de-a lungul timpului (dupa moartea biologica a acestora), fara a fi atinse de stricaciune, bine mirositoare si inzestrate cu darul facerii de bine, caci trupurile lor s-au facut, inca din viata pamanteasca, Biserica a Duhului Sfant. Sfintenia moastelor este strans legata de invatatura despre lucrarea energiilor divine necreate asupra omului, de legatura reala si esentiala dintre harul dumnezeiesc si firea umana, de lucrarea sfintitoare a Sfintelor Taine asupra primitorilor si de Trupul inviat al Mantuitorului. Legatura sufletului cu trupul (a duhului cu materia) sta la temelia caracterului incoruptibil al sfintelor moaste. Taina sfintirii moastelor reprezinta posibilitatea duhului de a patrunde si induhovnici materia, actiune ce depaseste logica si limitele intelectului uman. Sfantul Irineu al Lionului spune: "Cum pot oamenii sa pretinda ca este incapabila carnea de a primi darul lui Dumnezeu, constand din viata vesnica, atunci cand ea este hranita de Trupul si Sangele lui Hristos?". Biserica, prin al VII-lea Sinod Ecumenic, a hotarat ca, la sfintirea unei biserici, episcopul are obligatia de a pune in Sfanta Masa parti din sfintele moaste, iar "cei care defaima moastele sfintilor care stau la temelia vietii bisericesti se caterisesc si se afurisesc".
O viata de martir
Parintele Ilie s-a nascut pe 6 decembrie 1909 in satul Crapaturile, judetul Valcea, din parinti binecredinciosi. Isi doreste de mic copil sa-I slujeasca lui Dumnezeu si astfel, in 1934, absolva Facultatea de Teologie din Bucuresti si, la putin timp dupa aceea, este hirotonit. Slujirea preoteasca i-a adus multe satisfactii duhovnicesti. Pentru marturisirea lui Hristos, a fost ca un ghimpe pentru regimul ateu al veacului trecut si, din acest motiv, a avut mult de suferit. Aceasta nu l-a impiedicat deloc in propovaduirea "Cuvantului Adevarului", caci el mai mult se temea de Dumnezeu decat de oameni. A suferit pentru Biserica si neamul sau, pe care le-a iubit, ducandu-si crucea grea prin inchisori, asemenea parintelui Dumitru Staniloae, a ieroschimonahului Daniil (Sandu) Tudor - mort la inchisoarea Aiud, a preotului Dimitrie Bejan, a protosinghelilor Nicodim Mandita, Arsenie Boca, Benedict Ghius, tanarului Constantin Oprisan - mort la inchisoarea Pitesti, Valeriu Gafencu si a multor altora. A fost arestat in anul
1952 si dus in judetul Constanta, la coloniile Galesu si Peninsula. In 1954 este eliberat, iar din 1959 pana in 1964, este arestat si condamnat la munca silnica in Delta, la Periprava, unde-l intalneste pe parintele Iustin Parvu. Acolo s-au petrecut fapte demne de vietile sfintilor. Dupa ce a fost eliberat, se stabileste fortat la Bolintin, unde lucreaza ca zidar. Intre anii 1965-1970, parintele Ilie a slujit intr-o parohie din judetul Teleorman, iar in 1970, este transferat in judetul Ilfov, la Cucuruz, unde, in ianuarie 1978, este pensionat. Suferintele din timpul vietii i-au afectat foarte mult sanatatea si din acest motiv isi petrece sfarsitul vietii in spital, unde a spus ca, daca nu va muri pana in 22 iulie, va mai trai inca doi ani. Dupa cum a spus, parintele Ilie trece la cele vesnice exact la 22 iulie, acelasi an (1983). Tot atunci, a mai spus ca, daca sotia sa va inceta din viata peste 15 ani, sa fie ingropata langa el, ceea ce s-a implinit. Pe 22 septembrie 1998, la inmormantarea sotiei parintelui Ilie, cei prezenti s-au aflat in fata unui fapt neasteptat: trupul parintelui era neputrezit, uscat si placut mirositor.