Schitul "Inãlţarea Sfintei Cruci" - AIUD (FOTO)

Predica părintelui Amfilohie Brânză la parastasul martirului Valeriu Gafencu

Târgu Ocna, 16 februarie 2013.

Virgiliu Gheorghe despre razboiul impotriva familiei

Invitat în direct la TVR1, în emisiunea “Universul Credinţei” de duminică, 24 februarie, a fost biofizicianul Virgiliu Gheorghe, doctor în bioetică al Universităţii Aristotel din Tesalonic şi autorul cărţilor Revrăjirea lumii sau de ce nu mai vrem să ne desprindem de televizor, Ştiinta şi războiul sfârşitului lumii. Faţa nevăzută a televiziunii, Efectele televiziunii asupra minţii umane şi Pornografia, maladia secolului XXI.

Dezbaterea, moderată de Corneliu Matache, a  plecat de la următoarea întrebare: “Întemeierea unei familii este, în zilele noastre, un act de curaj?”

Praznuirea Sfantului Valeriu Gafencu - Targu Ocna, 2013

Minunea petrecuta in inchisoarea de la Aiud cu Parintele Daniil Sandu Tudor

“Părintele Augustin de la Mănăstirea Aiud oferă o importantă mărturie despre sfinţenia celui care ar putea fi numit Cuviosul Daniil Mărturisitorul:

“Părintele Daniil a fost băgat într-o iarnă la celula numită Alba sau Frigider, cum i se mai spunea, la temperatura de -30º Celsius. Era o celulă fără geamuri, cu fecale şi urină peste tot, fiindcă acolo erau băgaţi cei care trebuiau să moară – practic erau condamnaţi la moarte prin frig. Erau îmbrăcaţi foarte sumar şi erau lăsaţi acolo cu foarte-foarte puţină mâncare atât înainte de a intra în celula respectivă, cât şi după ce au intrat în celulă.

Şi părintele a fost băgat cu un medic, un foarte bun prieten de-al părintelui. După ce au fost băgaţi amândoi în celulă de trei gardieni,părintele Daniil s-a aruncat imediat pe burtă, cu mâinile întinse în semnul Sfintei Cruci, cu faţa în toată mizeria de acolo şi i-a spus doctorului: Pune-te pe mine! Doctorul s-a aşezat cu spatele pe spatele lui în aceeaşi poziţie de Sfântă Cruce, iar după ce s-a aşezat i-a spus aşa: Doctore, nu mai spui nimic alt­ceva decât numai atât: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.

Avortul hormonal: despre metodele contraceptive şi manipularea limbajului medical

Am definit avortul hormonal ca fiind acel avort produs de către metodele contraceptive hormonale (sterilet, injecţie, implanturi intradermice sau pilulă cu progesteron şi/sau estrogen sintetic) în primele 10-14 zile de viaţă a embrionului, înainte de implantarea (nidaţia) acestuia în uter.

Acest termen nu apare în literatura de specialitate. De ce?

Medicina nu recunoaşte sarcina decât după implantarea (nidaţia) embrionului în uter, proces ce are loc la 12-14 zile de la concepţie. Literatura de specialitate afirmă că„ metodele contraceptive de urgenţă (de a doua zi) sunt acele metode care urmăresc prevenirea unei sarcini după un act sexual neprotejat, posibil fertil. Obiectivul ei este prevenirea sarcinii încă din stadiul de implantare”[1] .

Cu toate că Medicina nu recunoaşte sarcina decât după nidaţie când este vorba de efectul contraceptivelor, nu acelaşi lucru se întâmplă când vine vorba de calcularea vârstei sarcinii. În acest caz, medicii obstetricieni calculează vârsta sarciniide la concepţie, adică din prima zi de viaţă a embrionului. În orice definiţie a sarcinii, constatăm că începutul ei  este considerat tot de la momentul concepţiei. Astfel, graviditatea (sau sarcina) este definită ca fiind „starea femeii gravide dinmomentul conceperii fătului şi până la naşterea lui“[2].

Mănăstirea Recea (FOTO)

Ctitorie a maicii starete Stavrofora Cristina Chichernea, Manastirea Recea s-a ridicat incepand cu anul 1991 ca o mandra zidire romaneasca, o pecete spiritual crestina ce se alatura unica in felul ei noilor manastiri ce sfintesc pamantul romanesc. Geografic, manastirea este asezata in zona central-vestica a judetului Mures in satul Recea ce apartine orasului Ungheni la 300 m de Aeroportul Targu-Mures pe drumul european 60 si 14 km de Targu-Mures orasul florilor dar si al scolilor de prestigiu.

Acest complex arhitectonic inaltat in doar 10 ani  are in istoria sa  sufletul si creierul maicii starete Stavrofora Cristina alaturi de minunata lucrare spirituala  a parintelui Ioan unul din cei mai  incercati si importanti duhovnici ai neamului romanesc.

Părinte, dar femeia este slugă ca să-l asculte pe barbat?

- Parinte, dar femeia este sluga, sa-l asculte pe barbat l-a întrebat odata o femeie pe parintele Ioan.

- Nu e sluga. Il asculta în cele bune, tocmai pentru ca Dumnezeu a lasat ca barbatul sa fie cap femeii.

Dar barbatul credincios, nu necredincios. Ca cel necredincios nu este în stare sa se conduca nici pe sine pe drumul cel bun. Si ascultarea merge pîna la pacat: daca barbatul îi spune femeii sa avorteze un copil, bineînteles ca femeia trebuie sa puna ascultarea de Dumnezeu mai presus decît ascultarea de barbat.

Intr-o familie crestina, însa, nu asculta numai femeia de barbat, ci si barbatul de femeie. Barbatul nu e un general care da ordine soldatului. Asupra problemelor care apar, cei doi se sfatuiesc si, nu de putine ori, femeia, fiind mai practica, gaseste solutia mai buna.

Biserica Ortodoxă Română a cheltuit 16 milioane de euro pe activităţi filantropice în 2012

Biserica Ortodoxă Română a cheltuit aproape 70 de milioane de lei (69.474.776 lei echivalent a 16 milioane de euro ) în 2012 pentru pentru activităţi social-filantropice, prin care peste 200.000 de persoane au primit hrană şi îngrijiri medicale sau instruire, majoritatea fiind copii din familii nevoiaşe sau abandonaţi şi vârstnici, informează Patriarhia Română. 

Membrii Adunării Naţionale Bisericeşti (ierarhii Sfântului Sinod şi câte trei reprezentanţi, un cleric şi doi mireni ai fiecărei eparhii) au analizat şi aprobat Raportul general anual al Consiliului Naţional Bisericesc asupra activităţii Bisericii Ortodoxe Române în 2012 în ceea ce priveşte lucrarea pastoral-liturgică şi social-filantropică, viaţa monahală, învăţământul teologic şi predarea religiei în şcolile publice, activitatea editorial-tipografică şi mass-media, patrimoniu cultural-bisericesc, construcţiile de noi lăcaşuri de cult, relaţiile cu alte culte, grija pentru comunităţile ortodoxe româneşti din străinătate, relaţiile interbisericeşti şi interreligioase etc.

La mormântul Părintelui Arsenie Boca (FOTO)

Fostul tortionar, Ioan Chertitie, despre Valeriu Gafencu (VIDEO)

O prorocire implinita: David Stoica, omul caruia Parintele Arsenie Boca i-a spus ca va ajunge calugar

La varsta de zece ani, unui copil din Ardeal, marele Arsenie Boca i-a prezis ca va ajunge calugar si ca va face o manastire. Prezicerea s-a implinit. Monahul David a inaltat o biserica la Sadinca, un sat parasit de langa Sibiu, iar harul lui intoarce oamenii inapoi. Minune dumnezeiasca

Acum vreo 35 de ani, satul sibian Sadinca a disparut. Pur si simplu. Oamenii si-au desfacut casele, le-au pus in carute sau in masini si-au plecat. Era un sat bogat, cu magazine, camin cultural, scoala cu multi copii, biserica, traditii si, mai presus de toate, un pamant grozav de roditor. Iar viile Sadincai, sadite cu migala pe terasele nisipoase ale dealurilor, erau cele mai scumpe si mai nobile din Transilvania.
O taina, disparitia asta... S-a vorbit de Ceausescu, de comasarea satelor indepartate obligate sa-si lase vatra, bisericile si mortii din cimitir, si sa se mute la "centru", in comune. Totusi, nici un sat nu dispare asa, peste noapte, ca si cand n-ar fi fost. Dar oamenii au plecat, unul dupa altul.

Parintele Arsenie Boca - Un graunte de credinta

Religia se intemeiaza pe grauntele de credinta... este factorul sau darul pe care avem cladita sau nu mantuirea. Cu credinta cat un graunte de mustar sunt posibile fapte mai presus de obisnuit. Dar de vreme ce faptele acestea nu se vad, se poate deduce slaba noastra religie, intrucat religia inseamna legatura omului cu Dumnezeu.

Noi asteptam sa avem o religie rationala, asteptam sa cunoastem cu masurile noastre, ca apoi sa-i acordam lui Dumnezeu creditul sau credinta. Ratiunea, dupa cum s-a vazut, nu poate oferi omului certitudinea aceasta, desi la obarsiile incercarilor ei tot o credinta o determina. De aceeia scade credinta. Iisus raspunde odata ucenicilor sai care-l cereau mai multa credinta cam asa: sa inceapa prin a crede ca au credinta si vor sfarsi prin a avea de fapt. Si lemnele vor asculta.

Mărturia unui fost penticostal convertit la Ortodoxie

Ioan şi Ioana sunt doi tineri căsătoriţi care după multe căutări, întâlniri şi lecturi au descoperit adevărul Ortodoxiei şi s-au botezat în preajma Sărbătorii Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul a anului 2011 la Mănăstirea Putna. I-am rugat să ne împărtăşească puţin din călătoria lor duhovnicească.

M-am născut într-o familie numeroasă de penticostali. Părinţii mei sunt foarte râvnitori şi de nezdruncinat în credinţa lor. Însă eu dintotdeauna am simţit că ceva nu este în regulă cu credinţa aceasta. Acest sentiment a evoluat până când în urmă cu doi ani s-a umplut paharul. Mă aflam la Viena şi mi-am zis că nu mai calc în veci la ei. Am simţit aşa, pur şi simplu, o presiune încât am zis că dacă mai merg mă autodistrug. Uitându-mă în urmă îmi dau seama că Dumnezeu a pregătit calea pentru ca eu şi soţia mea să ajungem la Ortodoxie.

Lupta dusă de un catolic practicant pentru a primi botezul în Ortodoxie (partea a II-a)

Continuare din prima parte - Un fost catolic convertit la Ortodoxie: „Mulţumesc Bisericii Ortodoxe pentru că a păstrat Harul și Adevărul”

- Ce alte amintiri mai ai legate de Ortodoxie, în răstimpul de la începutul căutărilor tale şi până la botez? Ai mai fost în România, ai mai vizitat şi alte mănăstiri ortodoxe şi biserici?

- Da, am mai fost. Îmi amintesc că într-un an, în preajma Paştilor, am fost cu Rodica la cumpărături. Şi-atunci îmi zic: „Nu e pe aici vreo biserică ortodoxă, să stau la slujbă până când terminaţi voi cumpărăturile?” Mi-a arătat una şi acolo era slujbă. Şi mi-a rămas bucuria aceea de a sta la o slujbă ortodoxă, de la început până la sfârşit!

Oricum, de pe când eram romano-catolic şi căutam să trec la Ortodoxie, eu aplicam principiile şi rânduielile ortodoxe în viaţa mea. De exemplu, postul. Ţineam postul ca la ortodocşi, cu aceeaşi asprime. Într-un Post Mare, am slăbit 16 kilograme! Ultimele trei zile din Săptămâna Patimilor n-am mâncat nimic, până la Înviere.

Dragoste și manipulare

Arhimandrit Mihail Daniliuc, Egumenul Schitului Vovidenia, Mănăstirea Neamţ

Nu credeți că Sfântul Valentin se întristează din pricina folosirii numelui său ca motivație pentru promovarea unui concept străin de credința și jertfa lui? El nu a încurajat căsătoria de probă, mariajul de o zi, dezordinea sentimentală, viața imorală, ci asumarea deplină, conștientă, a ceea ce însemnează instituția sfântă a familiei, căci iubirea dintre bărbat și femeie izvorăște din iubirea divină și se revarsă în Dumnezeu

Forfotă, cadouri, oferte golitoare de buzunare, căsătorii de o zi, spectacole, prăjituri numite cu numele celui mai curat și frumos simțământ prin care ne asemănăm cu Dumnezeu, iubirea. Iată câteva din preocupările multor tineri în preajma zilei de 14 februarie când, chipurile, se sărbătorește Ziua îndrăgostiţilor. Uitând de tradițiile populare, de credința și datinile noastre strămoșești, junii, încurajați de mass-media, de politica obsesivă a unor lanțuri de magazine, au adoptat, cu o inexplicabilă ușurință, sărbători străine, evidențiate îndeosebi prin opulentul caracter comercial. Între ele, foarte trâmbițată este cea de la mijlocul lui făurar numită Valentine’s Day. La prima vedere, o putem considera o festivitate frumoasă, motivată de iubire. Care alt sentiment uman a dat naștere la mai multe opere literare sau creații artistice? Iubirea l-a făcut pe om să răscolească în tainele ființei sale, scoţând la lumină tot ce are frumos și sensibil. Parcă ar merita și o zi specială de celebrare, ar zice unii.

De ce majoritatea oamenilor nu văd si nu simt pe diavoli?

In Rai, Adam si Eva se aflau în comuniune harică cu Dumnezeu si cu îngerii luminii pe care îi vedeau si cu care comunicau. Căderea în păcat a strămosilor nostri, zămislirea în fărădelegi si nasterea în păcat ne-a făcut incapabili să-i vedem pe îngeri. Lumea nevăzută a duhurilor s-a deschis însă celor curati cu inima (Mt. 5,8). Pe acestia demonii nu-i mai pot amăgi.

Pentru ca oamenii să-i vadă pe demoni, ei trebuie să se sfintească si să atingă treapta desăvârsirii crestine. Cu îngăduinta lui Dumnezeu au văzut îngeri si oameni care au trăit o viată păcătoasă (exemplu: falsul prooroc Varlam).

Sfintii Părinti spun că pentru un om nepregătit este foarte primejdios si păgubitor să vadă pe demoni. Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur: "Câti demoni umblă în văzduh? Dacă Dumnezeu ar îngădui să ne arate chipul lor hidos si respingător, ne-am iesi din minti".

Un fost catolic convertit la Ortodoxie: „Mulţumesc Bisericii Ortodoxe pentru că a păstrat Harul și Adevărul”

Lupta dusă de un catolic practicant pentru a primi botezul în Ortodoxie (partea I)

Pronia lui Dumnezeu a rânduit să mă cunosc cu Luca Zoli la Sfântul Munte, în Mănăstirea Sfântului Pavel, unde venise cu un prieten de-al lui romano-catolic, Emanuel, care urma să se boteze în Biserica Ortodoxă. Născut într-o familie catolică din Benevento, Italia, aproape de Napoli, mi-a istorisit povestea dramatică şi pe alocuri plină de zbucium a „întoarcerii sale la origini”, aşa cum îi place să numească venirea sa la Ortodoxie – acest proces de căutare a identităţii sale şi a rădăcinilor poporului său, ce odinioară făcea parte din pliroma Bisericii Dreptslăvitoare. Iubeşte mult cultura şi ortodoxia românească pentru că în România a avut primul contact cu Ortodoxia, drept pentru care a învăţat singur limba română, fiind astăzi un bun vorbitor al ei. Ca urmare a acestui ataşament faţă de România s-a căsătorit cu o româncă, Elena-Rodica, în luna mai a anului 2000. În prezent are un copil, Ioachim, şi pe lângă grija purtată fermei proprii, cât şi lucrărilor de agricultură, pomicultură şi agroturism de pe pământurile lui, Luca mai lucrează în paralel şi la „Confederaţia Italiană de Agricultură” (CIA) şi predă cursuri de agronomie la un liceu de specialitate din Benevento. În ciuda specializării sale, ascultându-l vorbind ai impresia că ai înainte un dascăl de teologie precum cei de demult sau un veritabil şi renumit profesor de istorie. Întrucât povestea zbuciumată a căutării identităţii sale ortodoxe prezintă un real folos duhovnicesc, mai ales în aceste vremuri de mare confuzie duhovnicească şi dogmatică, datorită sincretismului religios practicat la scară largă, i-am solicitat  lui Luca un interviu pentru Presa Ortodoxă, dându-i posibilitatea să ne spună el însuşi încercările, tristeţile, dar şi bucuriile legate de trecerea sa la Dreapta-slăvire. (M.G.)

Presa Ortodoxă: Luca, te-am ruga pentru început să ne spui puţin despre întoarcerea ta la origini. Ce anume te-a determinat să faci acest pas şi de unde au început aceste căutări?

Parintele Ilarion, bancherul care s-a calugarit (VIDEO)

Dragostea este cu totul altceva decat sexul

Tot omul are ascunse în adâncul sufletului său dorința de a iubi și nevoia de a fi iubit. Numai dragostea ne poate face cu adevarat fericiți. Dar dragostea e cu totul altceva decât sexul. Poți iubi pe cineva până la a-ți da viața pentru el, fără ca relația sexuală să intre în ecuația acestei iubiri.

Dragostea față de parinți sau față de copii, prietenia dusă până la jertfirea de sine, dragostea fidelă față de cineva care se află departe sunt doar câteva dintre multele fire ale iubirii care te pot lega de orice om din lumea aceasta. Tot așa pot exista relații sexuale fără ca acestea să aibă nimic comun cu sentimentul de dragoste, ci dimpotrivă.Relațiile sexuale lipsite de dimensiunea afectivă nu au făcut fericit pe nimeni. În schimb,dragostea este cea mai importantă resursă de fericire din viața omului. Luate separat, dragostea și sexul au foarte puține lucruri comune. Atât din punct de vedere neurologic și hormonal, cât și psihologic și emoțional avem de-a face cu două realități complet diferite.

Sfantul Ioan Gura de Aur: "Trebuie s-o rupem cu cei rai"

Cei ce cladeau turnul lui Babei se întelegeau bine, pentru raul lor; si tot ei se despartira pe urma, împotriva lor însisi, dar spre binele lor.

Unirea tovarasilor lui Core era rea, dezunirea lor fu buna.

Rea, întelegerea lui Iuda cu Iudeii. E cu putinta, asadar, ca dezunirea sa fie un bine, iar unirea un rau. De aceea este zis: “Daca ochiul tau te supara, scoate-l; iar de te supara piciorul tau, taie-l!” Asa este si cu prieteniile si cu anturajul – se aleg pentru un scop religios-moral înalt.

Se cade sa zicem, asadar, ca întelegerea nu-i totdeauna si în toate împrejurarile folositoare – dupa cum ruperea nu-i totdeauna vatamatoare.

Părintele Amfilohie Brânză: "De Hristos nu te apropii oricum"

Iubirea aceasta pentru ţară, pentru ideal, cu pomeniri, cu rugăciune toată noaptea, în vedere şi ascuns, martirajul acesta la care de bunăvoie s-au dat ei (n.r. mucenicii din inchisorile comuniste) este o forţă recreatoare. Aici se pune temelie ţării, aici nu poate să piară România niciodată. În planul lumii ce era Hristos? Un desfigurat, tăiat bucăţi, dar ce a fost înaintea Lui Dumnezeu? Mielul fără de prihană care a ridicat păcatele omenirii. E nevoie să fim consecvenţi, ca Mântuitorul, ca Apostolii, ca martirii.

 Mă iertaţi că o spun, nu o spun cu răutate, dar e nevoie să intrăm şi într-o ţinută şi într-o demnitate de viaţă, de Hristos nu te apropii oricum şi nici El nu se bagă. Iubeşte toţi necăjiţii, dar nu s-a băgat chiar în crâşmă după ei. Căutaţi să mai fim şi noi după Hristos, după linia Bisericii, avem nevoie să fim mai uniţi. Veriga aceea pe care n-o poate distruge dracu şi toate structurile europene este acest tip de jertfă senină pentru Hristos, în crezul nostru din care să nu ne mişte nimeni. Amin!

Fragment din predica sustinuta de Parintele Amfilohie Branza la praznuirea Sfantului Valeriu Gafencu - Targu Ocna, 16 februarie 2013

Parintele Arsenie Boca despre Miscarea Legionara

„Am fost tinut la securitate sase saptamani. Cu parintele Arsenie discutam numai cand ne gaseam singuri. Restul timpului fie ca ascultam discutiile din camera, fie ca ma duceam cu gandul departe.

Intr-o zi se intampla sa ramanem amandoi in camera. Parintele Arsenie atunci imi spune: „Daca ar fi trait Capitanul ce lucruri frumoase am fi facut noi…”. Altadata imi spune: „Sa stii ca Legiunea nu va invinge pana nu se va completa numarul de legionari in cer”. Asta ar insemna sa moara toate generatiile din 1927 pana in 2000. Ar trebui sa treaca 60-80 de ani. Ar insemna sa nu mai traiasca nici un legionar din zilele noastre.

„Dumnezeu va avea grija sa ramana si samanta pe pamant[/i]”, imi raspunde parintele Arsenie. A fost ultima discutie cu parintele Arsenie. Pe mine m-au luat si m-au dus la Penitenciar. M-au bagat singur intr-o celula la etajul trei, complet izolat de ceilalti legionari.

Fragment din manuscrisul lui Mircea Puscasu, fost detinut politic, legionar

Parintele Amfilohie Branza la praznuirea lui Valeriu Gafencu: "Avem nevoie sa fim mai uniti"

Fragment din predica sustinuta de Parintele Amfilohie Branza la praznuirea Sfantului Valeriu Gafencu - Targu Ocna, 16 februarie 2013

Parintele Serafim Man (1935-2013)

Semneaza pentru protejarea dreptului la viata a copilului nenascut din momentul conceptiei

PROIECTUL „UNUL DINTRE NOI”

Tratatul de la Lisabona permite cetatenilor Uniunii Europene sa demareze referendumuri la nivel european pe diverse teme. Mai multe personalitati si organizatii pro-vita din Uniunea Europeana au lansat o initiativa pina acuma unica, si anume, protejarea dreptului la viata a copilului nenascut din momentul conceptiei. Pentru a constrange Parlamentul European sa dezbata si sa supuna la un referend aceasta initiativa e nevoie de peste un milion de semnaturi. Dorim ca si Romania sa se alature acestui proiect nobil si sa dea cit mai multe semnaturi. Semnaturile se dau online. Mai multe organizatii pro-vita din Romania si-au dat mana pentru a mobiliza publicul din Romania sa dea cit mai multe semnaturi. Au alcatuit nota explicativa de mai jos si o publicam si noi, cu rugamintea ca ea sa fie semnata si raspindita cit mai pe larg.

  

Cine poate semna? Orice cetatean al Romaniei, indiferent de rezidenta, de cel putin 18 ani.

Romania are viitor: Scoala Brancoveneasca de la Constanta

Ion Bugan, marturii din temnitele comuniste

                                MARTURII   DIN  DETENTIE

                                                         1948-1964                                        

               COLONIILE   DE   MUNCA  DIN  INSULA  MARE   A  BRAILEI  

                                                 SI   INSTRUCTIA   FORTATA

                               

Gimnastica ;  O  alta metoda de a ucide  oameni , era instructia fortata, dimineata la ora 5 ;00 erai scos din celula si dus la clubul  detinutilor de drept comun, pentru a face genoflexsiuni ,culcari ridicari, mersul in cote si genunchi, pana  la epuizare, cam dupa  2-3  ore de chinuri suna sirena ,  alarma generala, transpirat si obosit erai obligat sa te asezi pe cimentul  umed si rece cu fata in sus.

            Nu aveai voie sa te misti pana la incetarea falsei alarmei, timp in care te apuca frigul  cimentul  rece si stropit cu apa de detinutii de drept comun ,dura in jurul la  2, ore, dupa care erai dus in celula , si primeai ordin sa scoti cazarmamentul afara pentru curatenie.

Arhimandritul Serafim Man a fost inmormantat la Rohia, langa Nicolae Steinhardt

Vineri, 15 februarie, Arhimandritul Serafim Man a fost inmormantat la Manastirea Rohia, langa Nicolae Steinhardt.

La slujba inmormantarii au participat si Inaltpreasfintitul Andrei, Mitropolitul Clujului Maramuresului si Salajului, I.P.S. Arhiepiscop Calinic al Argesului si Muscelului si P.S. Sute de monahi si monahii, sute de preoti si peste 1500 de credinciosi au umplut incinta manastirii, luand parte la slujba.

Sicriul cu trupul celui adormit a fost purtat de monahi in dangat de clopot in jurul bisericii, dupa care s-a pornit in procesiune spre cimitirul manastirii unde a fost depus, alaturi de parintele Nicolae Steinhardt, si ceilalti stareti si monahi ai manastirii.

Serafim Man s-a stins din viata in dimineata zilei de 12 februarie, la varsta de 77 de ani.

Vlad HERMAN

Foto: Episcopia Maramuresului si Satmarului

Jenant, mişeilor! Adevărul e antisemit

Există multe tipuri de victime. Şi multe tipuri de călăi. Nimic nu e însă mai demn de milă decât o victimă transformată în călău.

Am primit, zilele trecute, prin e-mail, o petiţie: „Solidari cu Valeriu Gafencu”. Iniţial, m-am gândit că e un apel la înălţare spirituală, cum altfel am putea fi solidari cu „Sf. Închisorilor” decât alăturându-ne lui în bunătate şi iertare. Nu. Era o petiţie prin care i se cerea primarului de Târgu Ocna să nu dea curs cererii Institutului Elie Wiesel de ridicare a titlului de cetăţean de onoare acordat lui Gafencu, pe motiv că ar fi fost antisemit, condamnat de regimul antonescian şi că niciodată nu a fost condamnat de comunişti.

Iniţial, m-a pufnit râsul. Era cea mai ridicolă petiţie citită în ultima vreme. Ştiinţific şi istoric, lucrurile sunt extrem de simple: pe când se afla la Târgu Ocna, bolnav de TBC în ultimul stadiu, a primit, printr-o minune, nişte doze de penicilină. I le-a donat pastorului de origine iudaică Richard Wurmbrand. Ca un „antisemit” convins, Gafencu a murit, salvându-i viaţa evreului Wurmbrand. Ca un tolerant convins, ulterior Wurmbrand l-a ponegrit, iar acum, conaţionalii lui cred că Gafencu nu merită titlul de cetăţean de onoare. Şi da, poate au dreptate. Ce să facă un sfânt cu un astfel de titlu?

Virgiliu Gheorghe: "Mulţimea vaccinurilor slăbeşte sistemul imunitar"

Mulţimea vaccinurilor slăbeşte sistemul imunitar, pentru că fiecare vaccin îţi generează ţie un răspuns autoimun. Este ca şi cum tu ţi-ai forţa permanent sistemul imunitar să reacţioneze la un stimul până când îl epuizezi, dar nu sunt mecanisme normale.

Eu vă spun nişte lucruri foarte generale. Au fost în Franţa campanii de vaccinare împotriva hepatiei B şi s-au îmbolnăvit zeci de mii de oameni de hepatita B. Eu cunosc personal oameni care au făcut vaccinul pentru pojar şi au făcut pojar, vaccinul antigripal şi au făcut gripă.

Eu cred că am făcut toate bolile astea de copii, în afară de scarlatină, şi n-am avut nimic, pentru că un sistem imunitar sănătos reacţionează bine şi distruge virusul. În Japonia, până la un an sau doi este interzisă vaccinarea, în Danemarca la fel. Păi cum adică, sunt ţări în care este interzisă şi la noi este recomandată?!

Copilul, la 6 luni, un an, nu are sistem imunitar, celulele imunitare le preia din sânul mamei din acel lapte pe care îl ponegresc de multe ori doctorii, spunând lasă ca e mai bun laptele praf.

Fragment din conferinta "Imbecilizarea prin televiziune", sustinuta de biofizicianul Virgiliu Gheorghe, care poate fi ascultata in intregime aici

O mărturie de dincolo de moarte

Mărturia doamnei Felicia Butnaru din Rădăuţi despre mama domniei sale

În dimineaţa zilei de sâmbătă 17 ianuarie 2009 mi s-a transmis prin telefon că mama se simte rău. Când am ajuns la ea, am găsit-o într-o stare de somnolenţă şi moleşeală. Am chemat salvarea şi am plecat cu ea la spital. În secţia de triaj şi-a revenit. Recunoştea din nou pe cei din jur; a vorbit cu doamna doctor Ciucă, care a decis să o interneze.

În salon i s-a făcut din nou rău. Au dus-o de urgenţă, cu pat cu tot, la reanimare, unde de două ori aparatele au indicat că inima a încetat să-i mai bată. De fiecare dată i-am aprins lumânarea. Medicii au hotărât să o intubeze şi, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, au reuşit să-i pornească din nou inima. Au dus-o în secţia de reanimare de la chirurgie unde au monitorizat-o.

Spre seară, am pus capul meu lângă fruntea ei, la ureche, şi i-am şoptit „Mica, te rog, deschide ochii”. A început să clipească şi a deschis ochii. De vorbit nu putea să vorbescă pentru că avea un tub băgat până în trahee, dar, în această perioadă, arăta cu mâna la spate, număra ceva pe degete, îşi făcea sfânta cruce şi ridica mâinile în sus, cu toate că avea perfuzii. (Îi spuneam doamnei Bacalu, care era cu mine, că probabil spunea şi număra rugăciunea Tatăl Nostru, aşa cum îi spusese părintele duhovnic).

Teodor Ardelean le-a vorbit consilierilor locali băimăreni despre prigonirea lui Valeriu Gafencu (AUDIO)

Directorul Bibliotecii Judeţene "Petre Dulfu" Baia Mare, Teodor Ardelean, care este şi consilier municipal al Băii Mari, le-a vorbit colegilor din CL, luni, 11 februarie, în cadrul ceremoniei de acordare a titlului de cetăţean de onoare pentru fostul geolog Dumitru Iştvan, despre Valeriu Gafencu, supranumit "Sfântul Închisorilor" de către Nicolae Steinhardt.

Mai exact, Teodor Ardelean a vorbit despre decizia institutului national pentru studierea holocaustului din Romania 'elie wiesel' de a cere Primăriei Târgu Ocna retragerea calităţii de cetăţean de onoare post-mortem pentru Valeriu Gafencu. Mai multe, in inregistrarea de mai jos.

Teodor Ardelean despre Valeriu Gafencu

Ce răsplată au părinții pentru buna creștere a copiilor

Si tatii si mamele sunt rasplatiti deopotriva. Asculta ce spune Scriptura si unora si altora, caci nu le vorbeste mai putin femeilor decât barbatilor. Sfântul apostol Pavel spune: “… femeia, amagita fiind, s-a facut calcatoare de porunca”’ dar adauga: “dar ea se va mântui prin nastere de fii…” (I Timotei 2, 14-15).

El vrea sa spuna femeii urmatoarele: suferi ca prima femeie nu ti-a lasat altceva decât munci si dureri si nastere în veci ? Nu te speria si nu te mâhni si nu te revolta pentru ca bucuriile pe care le capeti din cresterea copiilor, daca vrei, te fac sa uiti durerile facerii si te fac sa simti ca, crescându-ti copiii, împlinesti o mare lucrare.

Părintele Justin Pârvu în apărarea lui Valeriu Gafencu

Reporter: Aţi văzut acum că comunitatea evreiască este indignată de faptul ca primăria oraşului Târgu Ocna i-a acordat cetățenia de onoare lui Valeriu Gafencu…

Justin Pârvu: Nu are nevoie Gafencu de recunoştinţa evreilor şi a nimănui. Cum pot fi acuzaţi aceşti tineri de antisemitism când tocmai Valeriu Gafencu a salvat un evreu, ştiţi foarte bine, pe Wurmbrand?… Şi tocmai un evreu, Nicolae Steinhardt, îl numeşte sfântul închisorilor. Legionarii au luptat împotriva socialismului, iar hitlerismul era tot un soi de socialism, nu era compatibil cu învăţătura legionară.

 Germanii ar fi vrut să pună mâna pe această mișcare ca să o compromită şi ca să poată ei cuceri pe români şi apoi mai departe, dar nu au reuşit. Ce legătură să aibă tinerii legionari, care puneau credinţa mai presus de orice ideologie şi stăpânire lumească, cu fascismul, care era pentru ei un păgânism? La fascişti a prins mai bine catolicismul cu ramurile lui, dar în niciun caz ortodoxia. Pentru evrei, gestul lui Gafencu de a-l salva pe Wurmbrand a fost mai degrabă o slăbiciune şi o dezonoare că s-a lăsat salvat de un creştin, fiindcă pentru evrei noi suntem spurcaţi.

Fragment din interviul realizat de Monahia Fotini, 30 ianuarie 2013, apărut în revista ATITUDINI, nr. 27

Arhimandritul SERAFIM MAN s-a mutat la Domnul

În dimineata zilei de 12 februarie 2013, la ora 03 și 10 minute, Arhimandritul SERAFIM MAN a trecut în lumea dreptilor și a cuvioșilor.

 Arhimandritul SERAFIM (Stefan) Man, s-a născut la 27 noiembrie 1935, în satul Boiereni, de lângă Rohia. La vârsta de 17 ani, la 23 noiembrie 1952 a intrat în obștea mănăstirii Rohia, fiind primit de către staretul Justinian Chira, actualul Arhiepiscop al Maramureșului și Sătmarului. După un noviciat de trei ani, la 20 iulie 1955 a fost tuns în monahism primind numele de Serafim. În martie 1957 a fost hirotonit ierodiacon apoi ieromonah slujind la mănăstire până în anul 1959. Din anul 1959, după Decretul 410, până în 1971 a slujit ca preot în parohiile Cupșeni, Băiut si Costeni. În 1971 a revenit la mănăstirea de metanie iar în anul 1973 a fost numit staret al mănăstirii Rohia. A condus mănăstirea până în 1984 când, din motive de sănătate, cancer la gât, s-a retras. Preacuvioșia Sa a fost cel care în anul 1980 l-a primit pe Nicolae Steinhardt în obștea Mănăstirii și l-a călugărit. Părintele Serafim Man a absolvit Seminarul Teologic din Cluj – Napoca şi a fost licentiat al Institutul Teologic Universitar din Sibiu, promotia 1979.

Florentin Cantaragiu: "Părintele Arsenie Boca e un sfânt. Punct. El mi l-a revelat pe Dumnezeu”

Locuieşte într-un sat din apropiere de Bucureşti şi pictează icoane pe care le duce şi le vinde în târgul de la Muzeul Ţăranului Român. Icoane frumoase, naive, clocotind de culori. Icoane pictate cu sinceritate şi cu o credinţă pogorâtă asupra meşterului prin vis. Un vis miraculos, cu părintele Arsenie Boca

"Eu, pe spatele fiecărei icoane cu Iisus, scriu: «Hristos este inima inimii tale». E de la pă­rintele Arsenie Boca. O expresie minunată! Pe mine el m-a salvat. Şi aş vrea să le vorbesc tuturor despre această întâm­plare miraculoasă”.

Omul care-mi vorbeşte stă cu spa­tele la un perete cu icoane - chi­puri naive, de îngeri şi sfinţi, alteori grave, emanând simplitate şi bună­cuviinţă. Sunt neprefăcute, directe. Au ceva din atmosfera copilăriei la ţară. Îl chea­mă Florentin Cantaragiu şi este iconar, dar nu-i place să i se spună aşa. Preferă apelativul de meşter. E mai simplu. Mai smerit. "Eu sunt un meşter, nu sunt un artist plastic. Ceea ce vedeţi este instinctiv, spontan. Nu e nimic căutat. De aceea am intrat pe pictura naivă. O fac de la 20 de ani. Nu ştiu să vă spun de ce. Aşa am simţit”.

Schitul de la Râpa Robilor

Monumentul ,,Calvarul Aiudului” e ridicat în cinstea şi spre veşnica pomenire a martirilor prigoanei comuniste dintre 1947 1964. De câţiva ani, în coasta lui veghează şi se roagă o mică obşte de tinere maici şi surori, care prefac „Râpa Robilor” într un loc de popas duhovnicesc şi de vrednicie mărturisitoare. Aici foştii deţinuţi politici, câţi au mai rămas în viaţă, vin în pelerinaj cel puţin o dată pe an, aducându ne aminte de măreţia şi bogăţia sufletească a unei alte Românii, încă vie sub aluviunile istoriei recente şi încă dătătoare de speranţe pentru ziua de mâine. Aiudul este, până la urmă, conştiinţa noastră mai bună.

Crucea neamului

Monumentul are în partea de sus şapte cruci îngemănate, ce simbolizează unitatea în suferinţă pe care au avut o martirii, iar crucea cea mare de deasupra reprezintă ,,crucea neamului“ pe care ei au dus o în spate. Braţele crucii mari sunt puţin înclinate, fiecare având câte o gaură ce reprezintă ochii suferinţei neamului românesc, ochi care sunt îndreptaţi spre cer şi imploră mila lui Dumnezeu pentru români.

Parintele Amfilohie Branza despre Parintele Justin Parvu: "Ne-a schimbat traiectoria de viata cu 180 de grade"

“- Gratia Lungu Constantineanu: Pe Parintele Iustin cand si in ce imprejurare l-ati cunoscut?

- Parintele Amfilohie: In anul 1991, pe cand eram frate incepator in Manastirea Sihastria - Neamt. Parintele Ioanichie Balan, duhovnicul meu de atunci, m-a luat impreuna cu alti trei ucenici si mi-a zis: „Ionica, hai sa cunosti un staret cu viata sfanta, care a suferit ani grei prin puscarii”… Asa am ajuns prima data la Manastirea Petru Voda.

- Ce impresie v-a facut atunci Parintele Iustin? Era pentru prima data cand il intalneati.

- Ne-a dat peste cap toata conceptia noastra de viata monahala!

- Cum asa?

- Va spun, dar sa nu va smintiti! Stiti cum eram noi atunci in Sihastria? Majoritatea tinerilor aveam cate un sac cu pesmeti la chilie, gata sa fugim la padure, speriati ca „trebuie sa inceapa prigoana“, ca „vin mormonii din America peste noi” si ca „incepe sfarsitul lumii”. Asta era starea de spirit printre frati in Sihastria prin anii ’91-’92.

Reportaj despre Parintele Justin Parvu (VIDEO)

Virgiliu Gheorghe despre femeia ca obiect sexual

In 1997 s-a descoperit acest fenomen, se numeste “obiectificarea sexuala a trupului“,  adica proportional cu gradul in care o femeie isi asuma acest model sexual din mass-media, ea incepe sa sufere de un sindrom. Pur si simplu isi vede trupul, infatisarea, cu un ochi exterior si o evalueaza, si o obiectiveaza si doreste sa provoace si sa fie tratata ca un obiect sexual. Este aproape din punctul de vedere al unui om normal, este aproape o constiinta sinucigasa la femeie. Insa vreau sa va spun, iertati-ma ca vi-o spun, aceasta mentalitate a patruns foarte, foarte mult, a patruns foarte mult in mentalitatea femeilor si le afecteaza.

Am un prieten preot si-mi spunea: “mai a venit la mine o femeie si-mi spunea Parinte am trei copii, am casa dar tot imi place sa ies (semi)dezbracata pe strada ca sa se uite barbatii la mine. Nu stiu ce sa fac.” Deci asta, saraca, chiar vroia sa nu aibe comportamentul acesta dar daca ea de mica traiese hranindu-se din reviste la moda… Si chiar o spun si colelgele lor: eu cand eram mica citeam Bravo si alte reviste. Ele au facut aceasta experienta, si in general revistele se adreseaza in primul rand femeilor, si ele sunt principalele consumatoare de reviste la moda. Iata ca revistele fac parte din istoria ei, din naratiunea ei.

Iata, de curand am plecat intr-o tara straina si timp de o ora, o ora si ceva, o femeie a consultat o revista. Bineinteles ca fiind interesat de fenomene sociale si de comportamente sociale o urmaream. M-am uitat sa vad ce e in revista aia, asa, o ora si ceva se uita pe niste pagini. Nu era mai nimic. Pur si simplu era o revista de moda, de prezentare, cu texte foarte putine. Pur si simplu era asimilarea imaginei, iar acele imagini din pacate le asimilam. Si asimilam nu numai faptul ca ne plac, ca ne produc o placere estetica sau ca dorim sa fim ca ele, ci ca se inscriu in subconstientul nostru si vrem-nu vrem mai tarziu  e ca un program, ca un soft mic. Cine lucreaza la calculator isi instaleaza un soft mic, asa, si [functioneaza] cu acea aplicatie.

Virgiliu Gheorghe despre imbecilizarea prin televizor

A aparut nr. 49 al revistei Familia Ortodoxa

Din paginile revistei:

Suntem importanţi pentru că ne iubeşte Dumnezeu

Întreaga istorie a omenirii, de la crearea sa şi până astăzi, nu este altceva decât o poveste de dragoste. Nu numai atât, dar şi istoria vieţii unui om, a oricărui om, este tot o poveste de dragoste. Şi asta de la conceperea sa şi până la moarte. În pântecele maicii sale, copilul simte dacă este iubit, dacă este ocrotit şi aşteptat cu nerăbdare – sau, dimpotrivă, simte dacă strică socotelile cuiva şi suferă. Uneori, o astfel de suferinţă poate fi atât de mare, încât întreaga viaţă îi va fi marcată de o táră psihologică sau trupească, fără ca nimeni să înţeleagă de unde vine aceasta. În adevăr, este drama unei poveşti de dragoste neîmpărtăşite de simţirile unei mame care nu-şi doreşte copilul, sau ale unui tată care nu ştie cum să scape de el.

Mihai Cristea

Ion Ilioiu: „Intrasem în luptă aproape un copil şi mă întorceam din adâncul iadului“

Minuni din zilele noastre: Moastele Sfantului Grigorie de la Manastirea Sihastria Rarau, izvorand mir

Minunea s-a intamplat pe data de 30 decembrie 2012.

Parintele Justin Parvu: "Patriotismul este dragostea şi respectul față de înaintaşii noştri, voievozi, eroi şi martiri"

Tinerii noştri sunt încurajați să plece din țară în lumea întreagă, şi în special cei care au capacități mai înalte, astfel încât țara aceasta să rămână a nimănui. Şi ajungem la scopul pe care duşmanii acestui neam îl urmăresc de zeci de ani: să nu existe o rezistență în zona asta balcanică. Apoi, de unde să mai fie vlagă de român, dacă bieții sunt crescuți la televizor şi calculator, sleiți de puteri sufleteşti şi fără un ideal sau o conştiință puternică? De vină sunt şi profesorii care nu cultivă în sufletul elevului sentimente nobile, sentimente patriotice. 

Pentru că în fond ce este patriotismul? Patriotismul este dragostea şi respectul față de înaintaşii noştri, voievozi, eroi şi martiri care şi-au dat viața pentru a ne oferi nouă o Românie puternică. Nu, acum schimbă istoria din manualele şcolare şi îl îndobitoceşte ca să nu mai ştie românul de unde vine şi încotro se duce. 

Ce respect să mai aibă românii față de înaintaşii lor, dacă ei nu au respect nici măcar față de părinții lor, acceptând să fie scoase din buletinele de identitate numele părinților. De altfel s-a ajuns la un punct foarte înaintat al globalizării. La ora actuală, putem spune că Europa este o moscovie peste tot, comunism.

Fragment din interviul aparut in nr. 17 al Revistei Atitudini

Parintele Justin Parvu: "Legionarii au reuşit să îi dea țăranului o pâine mai ieftină"

Martirii din temnițele comuniste sunt criticați pe de o parte că nu au adus un aport Bisericii, şi nici neamului, datorită controversatei lor apartenențe politice „

Inițiatorii Mişcării Legionare erau în primul rând oameni creştini model, erau nişte modele ale societății. Ei au adus un mare aport neamului şi Bisericii în acea perioadă. Au refăcut viața bisericească şi duhovnicească a poporului, pentru că era o oarecare decădere. Au întreținut o flacără aprinsă de rugăciune, au întreținut un spirit viu al jertfei şi sacrificiului, al omeniei. Acei tineri nu au urmărit scopuri politice, ci doar să înalțe neamul pe linia Bisericii. Nu era vorba de vreo rătăcire, să pui neamul mai presus de Biserică, ci doar să aduci neamul în Biserică şi la consolidarea aceasta, au contribuit mințile cele mai înalte ale culturii şi spiritualității noastre de atunci, pe care noi acum le îngropăm. Ei au reuşit să îi dea țăranului o pâine mai ieftină, acesta era de altfel scopul lor. În afară de asta, ei au avut un rol foarte important în stăvilirea comunismului.

De pildă, în anul 1920, când era ancorat la Iaşi steagul roşu deasupra atelierelor din Nicolina, alături de fotografia lui Marx, Codreanu s-a ridicat şi a aruncat de acolo cârpa aceea roşie. Atunci mult tineret s-a ataşat Mişcării Legionare. Erau multe manevre străine, ce introduceau la noi în țară corupția, în special ruşii şi evreii, care stăpâneau presa, învățământul şi comerțul. Legionarii nu au avut nimic cu poporul evreu în sine. Ba chiar erau mulți evrei simpatizanți ai Mișcării, iar Radu Gyr însuşi a înființat Teatrul Evreiesc. Însă s-au ridicat împotriva lor, atunci când atentau asupra teritoriului nostru românesc.

Nicolae Steinhardt despre legionari

 “Referitor la camarazii legionari, nu pot spune decat ca purtarea lor fata de mine a fost frateasca. Mi-a venit in ajutor si reputatia mea de evreu osandit pentru ca a refuzat sa fie martorul acuzarii intr-un proces legionar; oricum, s-au purtat cu mine impecabil si cu acel spirit de solidaritate de care au dat cu prisosinta dovada in locul unde multi altii si-au pierdut cumpatul, omenia si stapanirea de sine”.

Nicolae Steinhardt in Jurnalul Fericirii

Avertisment: multe vaccinuri pentru copii contin proteine si ADN uman de la fetusi avortati

Centrul National pentru Informare despre Vaccinuri din America - National Vaccine Information Center (NVIC), un grup non-profit pentru siguranta vaccinurilor, a condus o trecere in revista de o maniera independenta a continuturilor vaccinurilor pentru copii, si a descoperit ca multe dintre acestea sunt “patate” cu ingrediente care ar soca pe majoritatea parintilor.

Potrivit inserarilor oferite de producatori pentru fiecare lot, multe vaccinuri sunt facute cu ingrediente ingrijoratoare precum proteine provenind de la fetusi avortati, material ADN alterat si chiar albumina umana modificata genetic.

Aceste informatii socante au fost adunate ca parte a unei analize a sigurantei vaccinurilor, siguranta pusa la indoiala recent datorita unei sporiri statornice a cazurilor de autism si a altor forme de vatamare neurologica si cerebrala printre copiii vaccinati.

Parintele Amfilohie Brânză: "O să ne săturăm de legi omeneşti pentru că am refuzat legea lui Dumnezeu"

"Voi aţi fugit de legea Mea? O să vedeţi legi omeneşti care o să vă încalece la voi în casă, la voi în ţară, o să ne săturăm de legi omeneşti pentru că am refuzat legea lui Dumnezeu, am refuzat Evanghelia, am refuzat Biserica şi căutăm o nouă ordine mondială.

Ne-am tâmpit cu totul din punct de vedere duhovnicesc şi o să pătimim. Nu există pentru greşeală să nu fie şi răsplată pe măsură. Şi avem de plătit cu vârf şi îndesat.

Pentru asta ne mai ţine Dumnezeu în viaţă, pentru lacrimile Maicii Domnului, pentru rugăciunile sfinţilor şi ale celor care se mai nevoiesc în post, în înfrânare şi aşa mai departe".

Parintele Amfilohie Brânză - Cuvântare despre evanghelia umblării pe mare a lui Iisus Hristos. Predica poate fi ascultată în întregime aici.

Scrisoare deschisă către Parlamentul României cu privire la atacurile ateo-marxiste asupra credinței noastre strămoșești

Foaie Națională alături de alte reviste și ONG-uri românești a transmis astăzi 6 februarie 2013 o scrisoare deschisă către Parlamentul României cu privire la atacurile ateo-marxiste asupra credinței noastre strămoșești.

Domnule Preşedinte al Senatului,

Domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor,

Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,

Am luat notă de o iniţiativă a 23 de ONG-uri prin care se cere sistarea finanţării cultelor religioase din bugetul de stat al României. Motivaţia petiţionarilor este că suma de 0,4% alocată de la buget cultelor religioase ar putea fi direcţionată spre sănătate, educaţie şi cercetare.

După cum vă este cunoscut, ultimul recensământ a reliefat faptul că aproape 99% din populaţia României este religioasă, ateii şi agnosticii reprezentând 0,2%. În aceste condiţii, ne punem întrebarea dacă reprezentanţii acestor ONG-uri, adică cei 0,2% dintre români, pot decide care sunt priorităţile şi ce ar trebui să se finanţeze pentru ceilalţi 99% dintre noi, marea majoritate membri ai Bisericii Ortodoxe Române.

Sfantul Ioan Gura de Aur - Privire asupra scurtimii vietii

“Ar trebui sa harazim lucrurilor duhovnicesti, rugaciunii, întreaga noastra viata – iar noi o risipim în fapte nedemne, în talazuiri, în vorbiri rusinoase, în convorbiri si placeri ticaloase, în vinovate aratari mândre, fara folos si spre pierzania noastra.

Si dupa toate, ne mai si întrebam ce rau este rau întru acestea – fara sa întelegem ca nimic nu trebuie mai bine studiat ca vremea.

De vei cheltui bani, e cu putinta sa-i întorci;vremea risipita se rascumpara cu anevoie si cu truda. Putina ni s-a dat pentru aceasta viata -iar de nu o vom folosi cum trebuie, ce vom zice când vom trece în cealalta viata?

Spovedanie - Fresca a Parintelui Arsenie Boca

Intalnirea Parintelui Arsenie Boca cu Iisus Hristos

Părintele Arsenie Boca spunea că Domnul Iisus Hristos vine în viaţa noastră din vreme în vreme, ca persoană, ca să nu se uite adevărul absolut al existenţei sale reale. Şi el L-a întîlnit de câteva ori, iar asta l-a şi schimbat, ca om. A fost trimis în Basarabia la Chişinău, ca să înveţe metaloplastia, să facă icoane din acelea acoperite cu metal. Atunci a avut loc şi cedarea Basarabiei către Rusia(1940). Ruşii au lăsat o singură zi în care cine voia putea să plece.

Părintele a ajuns la ultimul tren. Oamenii se împingeau disperaţi ca să ajungă în tren, renunţau şi la bagaje numai să nu rămână la ruşi. Şi el avea un mic bagaj şi o franzelă care să-i ţină de foame până ajungea la mânăstire. Se uita cu milă la oameni, când a văzut aproape de el pe cineva îmbrăcat sărăcăcios care se uita şi el cu atâta milă la acei oameni cum nu mai văzuse în viaţa lui aşa ceva. Atâta durere exprimau ochii lui încât primul gest al părintelui a fost să se aplece să ia franzela şi să i-o dea lui. Dar, în acele fracţiuni de secundă cât s-a aplecat să ia franzela, acel om a dispărut pur şi simplu.

Când a întins mâna acela nu mai era! Atunci a avut un fior, un înţeles adânc: era Hristos! Era chipul de care vorbea Isaia, chipul durerilor, mielul care ia păcatele noastre. A spus părintele Arsenie că atunci a înţeles multe lucruri, ceea ce într-o viaţă întreagă, chiar duhovnicească, n-ar fi putut înţelege. Când îl vezi pe Hristos viu şi adevărat, atunci şi credinţa devine vie, de nezdruncinat. Nu te clatini la orice vorbă a unora, nu te sminteşti la orice faptă, ci rămâi cu Hristos şi în Hristos.

Sursa: Arsenie Boca - Omul Lui Dumnezeu (Facebook)

Virgiliu Gheorghe - Efectele pornografiei asupra vieţii de familie

Din cartea Virgiliu Gheorghe - Pornografia, maladia secolului XXI

“Când vizionarea pornografiei creşte până la nivelul dependenţei, 40% dintre „dependenţii de sex” îşi pierd soţii. In cazul tinerilor necăsătoriţi, vizionarea materialelor pornografice reduce dorinţa de a întemeia o familie şi a avea copii. Plăcerea facilă, fără investiţii emoţionale devine singurul scop al individului. Vizionarea materialelor pornografice subminează relaţiile dintre soţ şi soţie, provocând multă suferinţă amândurora.

Pornografia schimbă dragostea în aversiune fată de sot sau soţie .Bărbaţii mărturisesc că-şi iubesc mai puţin soţiile după perioade lungi de vizionare (şi dorire) a femeilor reprezentate în materialele pornografice. [...] De asemenea, expunerea intensă la pornografie îi determină pe bărbaţi să-şi considere perechea mai puţin atrăgătoare, să fie mai puţin mulţumiţi cu afecţiunea, înfăţişarea fizică şi comportamentul sexual ale acesteia.

Părintele Amfilohie Brânză: "După 2.000 de ani de creştinism încă nu e lumea punctuală la biserică şi încă nu păstrează liniştea"

"După 2.000 de ani de creştinism încă nu e lumea punctuală la biserică şi încă nu păstrează liniştea. E un creştinism fleşcăit, femeia în pantalon, bărbatul cu cercel în ureche. Nu-i izgonim, dar nu-i rodnic".

Justinian Chira: "Scoala ar trebui sa formeze personalitati"

Atmosfera este extrem de poluata. De ce? Din forma aceasta de a dezvolta tehnica, nu cu scopul în sine de a evolua, ci cu scopul de a se îmbogati omul. De aceea azi un copil nu merge la scoala ca sa învete acolo sa fie om, ci sa-si câstige niste cunostinte ca sa devina si el apoi sef. Sa-si câstige o putere în grup, sa domine. Ori scoala ar trebui sa formeze personalitati.

Sa-l învete pe om sa fie întotdeauna om. Om adevarat, respectând poruncile lui Dumnezeu, care sunt necesare si vitale. Acum, de la individ si pâna la marile dezvoltari sociale totul este poluat din cauza abuzurilor. Asta e întâi. Apoi vine aceasta – ca oamenii nu primesc raspuns de niciunde.

 Arhiepiscopul Justinian Chira, Convorbiri in amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 67.

Pilda: Calea cea mai sigura - Urmarea lui Hristos

Se tot vehiculează ideea că nu mai avem repere. Oare Hristos pentru noi nu este un reper? Oare milioanele de sfinți care l-au urmat cu credință și-au fost proslăviți de El, nu ne sunt repere? E adevărat că omul întotdeauna tinde spre ceva palpabil și îi este mult mai greu să meargă prin credință dar cred că ar fi totuși o minciună să spunem că nu avem reper. Iată ce ne spun Părinții:

Într-o noapte stand la rugăciune un bătrân monah a avut o descoperire de la înger. A văzut un drum lung, un drum care pornea de pe pământ și se ridica în aer, până se pierdea în nori și de acolo se îndrepta spre cer.
Dar nu era un drum ușor, ba chiar că era o cale plină de piedici, presărată cu cuie ruginite, pietre tăioase și ascuțite, cioburi de sticlă.