Chemarea la Hristosul - Arsenie Boca

Nu-mi spune nimic! Îţi cunosc mizeria, necazurile luptele şi ispitele sufletului tău, aşa cum eşti tu! Dă-mi inima ta! Dacă o să aştepţi să devii înger ca să Mi te dăruieşti, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată! Chiar când eşti laş, fricos, trufaş şi neîncrezător în împlinirea săvârşirii iubirii, a sfinţeniei, chiar când recazi în aceleaşi păcate pe care nu ai vrut a le repeta…ei bine, chiar şi atunci Eu nu-ţi dau voie să nu Mă iubeşti! Iubeşte-Mă. Aşa cum eşti tu În orice loc, moment şi-n orice situaţie te-ai afla, în credincioşie sau în trădare, în râvnă, întristare sau uscăciune, tu să Mă iubeşti aşa cum eşti! Eu vreau să Mă poţi iubi din puţina şi săraca ta inimă, atât de chinuită. Dacă aştepţi şi-mi ceri să te aştept până vei fi desăvârşit, atunci n-ai să Mă iubeşti niciodată. N-aş putea Eu oare să fac din fiecare fir de nisip un serafim sau un înger care să strălucească de curăţie şi dragoste? Nu sunt Eu Domnul Dumnezeu şi am zidit toate şi pot totul? Inima ta de om, zidită de mine, este lăcaşul Meu. Eu aştept să-Mi dai această inimă Mie şi să Mă laşi să te iubesc aşa cum eşti! Desigur, Eu am să te schimb, dar până atunci, iubeşte-Mă aşa cum eşti, căci Eu te iubesc, cu toate că eşti aşa! Eu vreau să simt porumbelul iubirii tale zvâcnind către Mine, chiar din puţina, săraca, neputincioasa ta inimă! Din adâncul învoielilor tale, al murdariei tale! Eu te iubesc şi când eşti slab şi necurat; tu ce vină-Mi găseşti? Nu vreau o iubire izvorâtă din mândria virtuţilor tale nici a spectacolului care poţi fi tu, ci dintr-o inimă smerită înaintea Mea şi resemnată a fi chiar ceea ce este: o biată inimă care Mă iubeşte şi pe care o pot curăţi oricând! Nu-mi trebuie virtuţile tale, talentele tale, înţelepciunea ta. Eu vreau doar să Mă iubeşti şi să lucrezi întru iubirea aceasta. Crezi că ai virtuţi, dar dacă ţi le-aş da, tu eşti aşa de slab şi de mândru, încât aş hrăni amorul tău propriu şi nu M-ai cinsti pe Mine, ci pe tine! Apropie-te deci cu iubire! Unui fier negru şi rău flăcările de foc nu numai că i-ar curăţa rugina, dar l-ar face incandescent! Doar iubeşte-Mă, neîchipuindu-ţi că eşti curat şi demn; aceasta ar fi o mândrie pentru tine, Iubeşte-Mă pentru că sunt obosit şi vreau sa mă odihnesc în inima ta! Deci nu te zbate şi nu te strădui să- Mi placi, ci iubeşte-Mă pur şi simplu. Eu aş putea să fac, prin tine, lucruri mari pentru mintea omenească, dar nu! tu ai să-Mi fii slugă rea, şi nefolositoare, şi neputincioasă şi am să-ţi iau şi puţinul pe care tu te încrezi că-l ai! De ce oare? Pentru ca Eu te-am zidit din iubire, ca să-ţi dau iubirea, fără ca tu să-Mi poţi da ceva! Nu încerca să-mi plăteşti iubire prin nimic, mă doare că încerci! Nu mai sta departe de Mine. Îţi lipseşte nu sfinţenia pe care numai Eu ţi-o pot da, ci o inimă gata să Mă iubească oricând şi până la capat! De aceea, Eu stau mereu la uşa inimii tale ca un cerşetor, deşi sunt Domnul şi Dumnezeul tău. Nu mă lăsa să aştept, ca să te împodobeşti şi să-Mi pregăteşti daruri, căci tu nu poţi nimic fără Mine şi dacă te încrezi în tine, fără Mine, voi fi nevoit să te las în cădere, la masura cu care te apreciezi singur! Dacă Mă primeşti, te voi ajuta să înţelegi, să Mă cunoşti şi să Mă iubeşti mai mult decât îţi poţi închipui. Lasă sângele Meu să curgă în sângele tău şi să bată inima Mea într-a ta! Eu ţi-am dat-o pe Sfânta Preacurata Mea Maică. Lasă să treacă totul prin inima ei curată, încât să poată mijloci pentru tine! Nu aştepta să devii sfânt, ca pe urma să Mă iubeşti! În acest fel nu m-ai iubi niciodată! Si acum vino! Eu sunt cu tine, cu voi, până la sfârşitul veacurilor! AMIN!

Arsenie Boca

Tweet

Introdu e-mailul pentru abonare: