Valeriu Gafencu: „Mama, mi-e foame şi mi-e frig”

Undeva, intr-o inchisoare comunista,a trait si a patimit un om despre care am certitudinea ca va fi canonizat.E vorba de Valeriu Gafencu. A murit la Targu-Ocna. Un tanar cu suflet de crin,pe care din pricina puritatii sale, iti era rusine sa-l privesti in lumina ochilor. Nu mai era decat piele si os, plin de boala si de tuberculoza, dar ochii lui erau luminosi si numai zambet. (Pr.- Constantin Voices

cu)

Draga mama, as vrea sa stii ca am suferit mult. In prima iarna ma trezeam noaptea din somn si, in singuratatea celulei, in frig si in foame, priveam intunericul si sopteam incet, ca sa aud numai eu, dar asa de tare ca sa auda Dumnezeu: "Mama, mi-e frig si mi-e foame!"
 

Intrat în închisoare, la început la Aiud, unde era foarte mare severitate şi acel copil, acel student care era plin de viaţă se întreba la un moment dat: „Pentru ce am ajuns eu aici? Pentru ce am fost eu închis? Eram un model, un exemplu pentru ceilalţi prin felul de a mă comporta, de a privi viaţa”.

La Aiud a fost chinuit tare mult, a fost izolat. În ’42-’43 a fost ţinut la aşa-zisa zarcă, unde l-a ţinut trei ani dezbrăcat, pe ciment şi bineînţeles nemâncat. Spunea la un moment dat, când a putut să scrie, că: „Aş mânca o pâine cât o vacă de mare”. Aşa de nemâncat era şi în chinurile lui striga: „Mama, mi-e foame şi mi-e frig”

"Să nu asteptaţi fericirea să vină din altă parte decât dinăuntrul vostru, unde sălăşluieşte Hristos." 

Valeriu Gafencu

Tweet

Introdu e-mailul pentru abonare: