Ajungand cunoscut in toate satele din Maramures, Cuviosul Pahomie devine sfetnic si parinte duhovnicesc al romanilor maramureseni, pe care ii cerceta si ii povatuia pe calea mantuirii. In a doua jumatate a secolului al XIV-lea, cand fiii lui Sas Voda, Balita si Drag, intemeiaza manastirea din Peri cu hramul Sfantul Arhanghel Mihail, cuviosul Pahomie este numit egumen al acestei manastiri. Iar in anul 1391, cand Manastirea Peri devine stavropighie, atunci egumenul Pahomie este numit de patriarhul Antonie al Constantinopolului, exarh patriarhal peste toate satele ortodoxe romanesti din nordul Transilvaniei. In aceasta calitate, egumenul Pahomie avea dreptul sa supravegheze pe preotii si credinciosii ortodocsi din
Maramures, Ugocea, Barcau, Arva, Salaj, Almas, Ciceu, Unguras si Valea Bistrei.
Astfel, Cuviosul Pahomie umbla din sat in sat, sfintea biserici noi, randuia preoti, judeca neintelegerile bisericesti, imbarbata pe tarani, invata si apara dreapta credinta. De asemenea, conducea duhovniceste si Manastirile Ieud, Barsana si Peri din Maramures, in care se nevoiau zeci de calugari, buni slujitori ai Bisericii lui Hristos, duhovnici pentru credinciosi, marturisitori si aparatori ai credintei ortodoxe. Cuviosul Pahomie de la Peri face, astfel, din calugari parinti si apologeti ai Ortodoxiei noastre strabune, iar din manastirile Maramuresului face adevarate cetati ortodoxe de rezistenta si aparare in nordul Transilvaniei mereu lovit de prozelitismul catolic.
In cursul primelor decenii ale secolului al XV-lea, Cuviosul Pahomie de la Peri, parintele romanilor ortodocsi din Maramures, s-a savarsit cu pace, lasand in urma numerosi calugari si preoti slujitori prin sate.
In cursul primelor decenii ale secolului al XV-lea, Cuviosul Pahomie de la Peri, parintele romanilor ortodocsi din Maramures, s-a savarsit cu pace, lasand in urma numerosi calugari si preoti slujitori prin sate.
Din Patericul romanesc, realizat de Parintele Ioanichie Balan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu