Nu ne-a fost dat să vorbim neamului, în special tineretului acestei ţări, de la catedră. Aşa cum nu le-a fost dat niciunuia dintre marii lui dascăli. Toţi, şi Horia, şi Iancu, şi Tudor, şi Eminescu, şi Codreanu, şi Moţa, au vorbit de pe Cruce. Iar câţiva din cei ce au vorbit de la catedră, au sfârşit tot pe Cruce: Nae Ionescu, N.C. Paulescu, Simion Mehedinţi, Radu Gyr, Noica, Eliade... Toţi au rostit cuvântul iubirii aproapelui ce cuprinde tainic intenţia divină de a salva omul din înşelăciune şi moarte veşnică.
Când veţi auzi cuvântul trimis prin această carte de pe Crucea suferinţei acceptată conştient, veţi cunoaşte ce înseamnă să ştii cui slujeşti. Lui Dumnezeu sau lui mamona? Veţi înţelge cine este mărturisitorul şi cine înşelătorul, cine iubeşte şi cine urăşte. Veţi cunoaşte într'adevăr că "nu este mai mare dragoste, decât să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi", toţi cei pecetluiţi cu chipul lui Dumnezeu.
Această vieţuire am deprins-o în Mişcarea Legionară, rânduită să apară în Ţara Românească prin trimisul lui Dumnezeu, Corneliu Zelea Codreanu, când pe pământul ţării fărădelegea se instituise ca putere legală în stat, ignorând şi voinţa poporului şi, mai ales, Biserica lui Hristos.
"Legionarismul este o adâncă şcoală de formare a caracterelor. De creştere a elitei". Tot ce-şi poate imagina mintea noastră mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastră mai mândru, mai înălţător, mai drept, mai puternic, mai înţelept, mai curat, mai muncitor şi mai viteaz, iată ce trebuie să ne dea Şcoala legionară! Un om în care să fie desvoltate până la maximum toate posibilităţile de mărire omenească ce se află sădite de Dumnezeu în sângele neamului nostru. [...] În Mişcarea Legionară rolul de pregătire a tineretului pentru primirea duhului legionar îl au Frăţiile de Cruce.
Frăţiile de Cruce pregătesc în special tineretul şcolar. Este şi natural: şcolarii de azi vor fi conducătorii de mâine. [...] Conducătorii de azi (scria Căpitanul în 1925-'30) sunt şcolarii de ieri.
Dacă, pe când erau şcolari, nimeni nu a căutat să le sădească în inimă dragostea neţărmurită şi spiritul de sacrificiu pentru neam şi ţară - şi lipsindu-le ca urmare elementul de cea mai mare importanţă tuturor făuritorilor: elanul creator - sunt explicabile cele ce în vremea noastră se petrec.
Ei, aceşti conducători, sunt produsul educaţiei în care individul a făcut şcoala egoismului şi a materialismului sfărâmător de neamuri. [...] Astăzi, la temelia noii şcoli de viaţă eroică stă puterea sacrificiului şi a frăţietăţii, a comuniunii de gânduri frumoase şi mari.
Inimi fragede, care bat la fel, se leagă în frăţie, se încheagă şi formează un tot, un singur mănunchi: Frăţia de Cruce.
Trăind împreună la aceeaşi şcoală, poate la aceeaşi gazdă, mâncând la aceeaşi masă, dormind în aceeaşi cameră, ei îşi cunosc unii altora gândurile, se întreţin, se înţeleg, se ajută frăţeşte, se cenzurează reciproc şi cresc împreună, adăpaţi la fântâna aceloraşi daruri, darurile duhului nou al vremii (n.a. - al iubirii în Hristos), darurile frăţiei de sacrificiu pentru neamul lor, darurile Frăţiei de Cruce!" (C. Z. C.)
Noi, foşti FDC-işti (fraţi de cruce), bătrâni acum, rămaşi ca mărturie a naufragiului de jumătate de veac al bietei noastre ţări, privim cu durere la prăbuşirea tineretului de astăzi în cloaca pervertirii şi promiscuităţii morale, în libertinaj şi anarhie socială, toate dirijate metodic, sub masca libertăţii şi drepturilor omului, de mâna ocultă a duşmanilor lui Dumnezeu şi ai neamului nostru.
În afară de rugăciuni şi sfaturi părinteşti, alte puteri nu ne-au rămas. Suferim, aducându-ne aminte de vorba Căpitanului: "Legionarul nu se teme decât de Dumnezeu, de păcat şi de clipa în care puterile fizice ori sufleteşti îl vor părăsi şi-l vor scoate din luptă!"
Puterile fizice ne-au părăsit, este adevărat! Dar nu şi cele sufleteşti! Până vom fi conştienţi şi luciditatea minţii nu ne va părăsi, vom striga sufletului tânăr românesc: Trezeşte-te!!! Ridică-te din mocirla păcatului la cunoştinţa Luminii mântuitoare! Adună-te cu cei buni la picioarele lui Hristos şi porneşte din nou la luptă. De la ICOANĂ, urcând "muntele suferinţei" (biruindu-ţi patimile trupeşti), trecând prin "pădurea cu fiare sălbatice" (ucigând în tine orice gând meschin şi egoist şi orice dorinţă de mărire lumească) şi creindu-ţi drum prin "mlaştina desnădejdii" (suportând tot oprobiul public al celor inconştienţi şi ignoranţi în răutatea lor), în numele neamului tău!
Vei suferi, dar vei învinge! "Căci nu sunt vrednice suferinţele din veacul acesta de acum a sta alături de Slava Vieţii Viitoare"(Sfântul Apostol Pavel).
"Îndrăsniţi, Eu am biruit lumea!", zice Mântuitorul. Lumea, cu toate păcatele ei, va fi biruită, satan va fi aruncat în "iezerul de foc", căci pe Biserica lui Dumnezeu, căreia ca neam îi suntem credincioşi, "porţile iadului nu o vor putea birui!"
Din Imn pentru crucea purtatã
M'AM GÂNDIT...
"Ei au ieşit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai noştri. Fiindcă, dacă ar fi fost dintre ai noştri, ar fi rămas cu noi; dar de aceea au ieşit, ca să se arate că nu toţi sunt dintre ai noştri." (I Ioan 2, 19)
Unii se miră, alţii se tulbură, după cum alţii se bucură că astăzi Mişcării Legionare nu i se recunoaşte adevărata valoare în lupta împotriva comunismului şi a duşmanilor credinţei neamului românesc, că nu are o reprezentare formală legalizată şi mai ales - constată - că între membrii ei (câţi au mai rămas după holocaustul special pregătit acestora) se petrec lucruri curioase. Aşa-zise disidenţe, confruntări (în surdină şi uneori publice), revendicări de poziţii, ataşamente faţă de unii şefi sau negarea lor etc...
Faptul acesta însă nu-i tulbură pe acei dintre legionari care au rămas credincioşi adevărurilor fundamentale ale ideologiei legionare, sintetizată în cele şase legi legionare [ale cuibului]. Sita timpului cerne grâul de neghină. "Trebuie să fie între voi şi neînţelegeri, ca să iasă la iveală cei necredincioşi", zice Sfântul apostol Pavel.
Iată, duşmanul văzut şi nevăzut al Adevărului ştie precis cine trebuie lovit şi discreditat. Are şi arme pregătite în mod special pentru a crea breşe în zidul "Cetăţii". Prima şi cea mai eficientă după un îndelung asediu de calomnii este trădarea. Cineva din interior trebuie să deschidă o portiţă prin care duşmanul să-şi strecoare otrava. Este suficient ca să câştige un singur luptător desnădăjduit sau interesat să-şi scape propria-şi piele. Folosindu-l, încearcă să realizeze distrugerea fortăreţei care apără valorile "Cetăţii".
Oricine iese din unitatea de luptă din interese personale e pradă sigură în mâna adversarului.
* * *
Fără intenţia de a prezenta cronologic încercările de a descompune spiritualitatea şi formaţia de luptă legionară (începute cu Stelescu) vom spune că acum, după ce Marii Bărbaţi ai Legiunii conduc lupta din apropierea Celui ce i-a inspirat, duşmanii cred că "stâna" a rămas nu numai fără "păstor", dar şi fără "câinii de pază".
Într'adevăr, multe "oi" slăbite, betege, şchioape, chioare, sterpe, ciute, au fost răpite, au căzut pradă lupilor flămânzi. "Turma" s'a subţiat! Dar, ca să invocăm o lege a veacului nostru, a selecţiei naturale, nu au rămas în luptă decât "specimenele" capabile să ducă lupta, să supravieţuiască şi să asigure "genetic" continuitatea "rasei".
Că unii nu văd "păstorul" care mână "turma", asta se potriveşte cu ceea ce zicea Mântuitorul "au ochi, dar nu văd". "Oile însă îşi cunosc păstorul lor şi-i cunosc glasul lui".
Dar vin acum, mai ales prin poarta din dos a stânii sau sar peste garduri în ţarc, păstorii năimiţi, numai ca să prade şi să junghie.
De aceea, fiindcă iubim sufletul neamului acestuia şi mântuirea lui, mai mult decât toate lucrurile şi strălucirile lumeşti (economice, culturale, politice) pe care i le-ar oferi "păstorii" cei răi, nu putem a nu striga la timp pentru cei ce au urechi de auzit. În curând se va face ziuă şi lumina va da la iveală faţa adevărată a tuturor şi lucrările lor. Până atunci trebuie să ne înarmăm cu răbdare şi îndelungă-răbdare, primind cu resemnare toate loviturile vrăjmaşului.
"Prin răbdarea voastră veţi mântui sufletele voastre" (Matei 24, 13)
miscarea.net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu