Odata, cineva din America i-a trimis niste bani. Atunci când Staretul i-a luat de la posta, l-a vazut un mirean si, biruit de iubirea de argint, a mers noaptea la chilia Staretului ca sa-l prade, gândind ca va afla si alti bani, fara sa stie însa ca si aceia pe care îi primise, Staretul îi daduse tot atunci lui Kir Teodor, ca sa ia pâine pentru saraci. Dupa ce l-a chinuit din destul pe Staret – l-a strâns de gât cu o funie – s-a convins ca în-tr-adevar nu avea bani si a plecat.
Dar înainte de a pleca Parintele Tihon i-a spus:
Acest om rau a mers si la un alt batrân cu acelasi scop, dar acolo l-a prins politia si singur a marturisit ca fusese si la Parintele Tihon. Atunci un politist a mers la Staret si l-a luat ca martor, pentru ca hotul avea sa fie dat în judecata, însa Staretul s-a mâhnit pentru aceasta si a spus politistului:
– Fiule, eu l-am iertat pe hot din toata inima mea.
Acela însa n-a dat importanta cuvintelor Staretului, pentru ca executa un ordin de sus, ci l-a luat cu sila spunându-i:
– Haide repede, Parinte! Aici nu merge iertarea.
In cele din urma guvernatorului i s-a facut mila de Staret, si l-a lasat sa se întoarca de la Ieriso, la chilia sa, pentru ca plângea ca un copil mic, deoarece nu voia ca si el sa se faca pricina ca hotul sa fie pedepsit.
Când îsi aducea aminte de aceasta întâmplare se minuna si spunea:
– Mai, mai, mai, fiule, mirenii astia au alt tipic! Nu au pe ‘iarta” si ‘Dumnezeu sa te ierte’.
Preluare dupa cuvantul-ortodox.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu