Onania, sau pacatul lui Onan este scris in biblie, in cartea Facerii dupa cum urmeaza:8.Atunci a zis Iuda către Onan: “Intră la femeia fratelui tău, însoară-te cu ea, în puterea leviratului, şi ridică urmaşi fratelui tău!”
9. Ştiind însă Onan că nu vor fi urmaşii ai lui, de aceea, când intra la femeia fratelui său, el vărsa sămânţa jos, ca să nu ridice urmaşi fratelui său.
10. Ceea ce făcea el era rău înaintea lui Dumnezeu şi l-a omorât şi pe acesta-pe Onan (Facerea 38:8-10).
Astfel vedem pacatul lui Onan, risipirea semintei. Pentru a nu se sminti nimeni, prin sintagma „Dumnezeu l-a omorat pe acesta” trebuie sa intelegem, ca nu Dumnezeu a venit lovind si ucigand, ci pacatul care l-a facut, l-a dus la pierzare prin boala sau accident sau mai stiu eu ce, astfel Dumnezeu a randuit sa judece drept, si sa il lasa se moara, nemaioferindu-i paza, caci „Atunci cand nu acceptam judecata lui Dumnezeu prin iubire (si pacatuim fara a ne cai si spovedi) acesta va judeca prin dreptate (adica ne va lasa fara de ajutor, prada mortii in care noi am intrat prin intinare).
Onania inseamna si a te culca cu femeia ta, folosind prezervativ sau aceasta sa ia anticonceptionale, sau alte metode contraceptive. Dar cea mai grea forma de onanism, lucru ce in zilele noastre este promovat ca fiind „normal” este risipirea materialului genetic, prin masturbare (atat masculin, cat si hormonii ce se secreta la femei).
Acum sa incepem articolul propriu-zis si cine are urechi de auzit sa auda, si cine are minte de inteles sa inteleaga!
„Presupunem ca un copilandru, la primele anuntari ale instinctului (probabil pubertate) cade in viciul onaniei(vorbind despre un copilandru, prin onanie se deduce masturbare). Nu-l afla parintii, face excese, e din ce in ce mai retras, mai tacut, mai obosit, nu mai invata la scoala; memoria – scoarta cerebrala – e atinsa; nu mai e agerita (stimulata) de hormonii ce izvorau din sectorul respectiv, inclestat de viciu. Cu alte cuvinte, mintea copilului se tampeste si inca repede. Cresterea corpului este incetinita, cearcanele vinete pe langa ochi il dau de gol – pentru cine stie si doreste sa vada. Imaginatia nu mai e vioaie, nu-i mai place joaca, parca e batran, serios! Mainile – cu care a gresit – ii tremura. Iaraso dovada ca nevi sunt intr-o primejdie.
Daca n-are norocul sa dea de un sfat, sau macar de o carte (sa-l indrepte), sporind in varsta, sporesc si urmarile viciului, dupa cum urmeaza.
Glandele genezice (genetice) au o dubla functiune: una endocrina, adica varsa hormoni in sange si alta externa formand celule genezice (materialul seminal). De indata ce viciul sau desfranarea de orice fel, si de la orice varsta – cazul e acelasi, onania – inclesteaza pe om, atunci tesuturile glandelor masculine sau feminine, sunt peste masura de mult solicitate si silite sa furnizeze material extern si, prin urmare, nu mai pot secreta si material endocrin. Acest dezechilibru se rasfrange asupra sistemului nervos, in felul ca celulele nervoase, nemaiavand agenti simulatori cuveniti, degeneraeza, mai intai functional, si insul respectiv incepe sa fie un flescait iar daca desfranarea continua, celula nervoasa moare. Desfranarea ucide milioane de celule nervoase!
Mai trebuie ştiut şi aceasta: toate ţesuturile se refac, afară de celula nervoasă. Omorâtă o dată, nu mai învie niciodată.
Presupunem că tânărul-bătrân vrea să fie şi el în rând cu lumea, vrea să se însoare. Nu izbuteşte. Nici pe el nu-l prea atrage femeia şi nici fetele nu se simt atrase spre el. Ce e la mijloc? Viciile instinctului i-au stins vioiciunea, i-au şters farmecul, l-au fleşcăit cu totul! Nu mai aprinde dragoste, ci milă. De milă, ca de silă, nu faci casă.
Doctorii sfătuiesc: femeile sau căsătoria. Fireşte, un viciu nu va ieşi cu alt viciu, – chestiunea rămâne mereu într-un cerc vicios(adica desfranarea cu o femeie nu va rezolva aceasta). Dar căsătoria, chiar dacă se face, poartă ponoasele trecutului(pacatele) şi mustrările viitorului(rezultatul pecatelor, departarea milei lui Dumnezeu).
Astfel bărbatului, de pe urma viciilor de tot felul şi de pe urma dezechilibrării funcţionale totale sau locale a sistemului său nervos, i se întâmplă că pierde frâna nervoasă a ritmului său funcţional şi nu se va potrivi poate niciodată cu ritmul femeii sale – neostenită în astfel de vicii (altfel spus, barbatul ejaculeaza precoce din cauza masturbarii excesive din trecut, nervii fiind mult mai usor stimulati, iar femeia nu atinge orgasmul). Osteneala şi scârba ei abia acum încep, căci mereu va rămâne nemulţumită, ceea ce îi va pricinui nevroze, dureri regionale (unul din motivele cancerului uterin, dar si ale altor boli) şi gânduri de căutare în altă parte. Nu e ea de vină că-l va părăsi, ci trecutul bărbatului se răzbună (in iconomia lui Dumnezeu, pentru orice pacat nepocait – care nu este regretat, spovedit si nerepetat – trebuie sa platesti un canon fortat, prin necaz – lucru ce va fi dezbatut intr-un articol viitor). Bărbatul, aşa cum l-au desfrânat viciile, nu mai corespunde instinctului maternităţii femeii sale, şi aşa trebuie sa-şi tragă plata: rămâne fără urmaşi şi fără soţie.
Dar, să presupunem că, totuşi-totuşi, i se va nimeri ca să aibă şi urmaşi. Aceştia vor purta următoarele poveri părinteşti: o sănătate şubredă, un chip îmbătrânit, diferite neputinţe fără leac, iar de scapă cu zile vor fi nişte chinuiţi ai soartei şi slabi de minte (din cauza faptului ca un copil mosteneste intrega „comoara” genetica a parintilor, si in plus este scris: „Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt Dumnezeu ravnitor, Care pedepseste vina parintilor in copii pana la al 3-lea si al 4-lea neam – pentru cei ce Ma urasc. Si Ma milostivesc pana la al miielea neam, catre cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele” – Deuteronom 5, 9-10).
Cum şi de ce? Iată cum şi de ce: ştim de adineaori că toate faptele insului se înseamnă în două locuri: undeva într-o contabilitate nevăzută, şi al doilea, ceva mai văzut, în grăuncioarele de cromatină, în genezele cromozomilor, adică în factorul biologic al eredităţii. Şi-a distrus părintele cu viciile lui milioane de celule nervoase? Acestea, nemairefăcându-se niciodată, ci totalul celor distruse şi sănătatea la care se găsea în momentul când îşi chema un urmaş pe lume(in momentul zamislirii), reprezentând situaţia lui, se şi însemnase în stocul de cromozomi, ceea ce n-ar fi păţit dacă ar fi avut o purtare mai bună. Vreţi dovadă la îndemâna oricui? Iat-o, nu lovesc pe nimeni, dimpotrivă simt alăturea cu durerea oricui.
Să zicem că o pereche de oameni n-au avut pacoste cu viciile tinereţii, deci n-au sistemul nervos şubrezit dintr-o vină ca aceea (adica nu din vina pacatelor, in cazul de fata onania). Totuşi, nevoile vieţii ostenesc nervii oricui. Această ostenire a vieţii e de fapt o ostenire a elanului, a agerimii, a vioiciunii rezistente a sistemului nervos şi a celorlate ţesuturi şi umori (altfel spus, adunarea experientei de viata, din trecerea prin incercari, pazindu-te curat – fara de pacate si vicii). Acestea toate se înscriu numaidecât în patrimoniul genetic al eredităţii, în vreme şi pe măsură ce se adaugă (deci, copilul primeste atat cele rele din partea parintilor, cat si cele bune). Factorul biologic al eredităţii rezumă starea oricărui moment, precum şi situaţia bio-psihică a părinţilor, fie aparte, fie angajaţi în procesul rodirii. Proba o dau copiii, care vin la intervale mai mari de vreme. Cei din tinereţe sunt mai vioi, mai sprinteni, mai sănătoşi, mai ageri la minte; pe când copiii veniţi mai la bătrâneţea părinţilor sunt mai molâi, mai împiedicaţi, mai bătrâni. Nu au nici o vină şi nici un leac (deoarece au primit ca si mostenire genetica si starea actuala a parintilor, starea din momentul zamislirii – de aceea intalnim frati foarte diferiti in compotrament). Aşa sunt construiţi genetic şi ireversibil, realizându-se armonia ce se vede, cu materialul ce li s-a dat, în răstimpuri de vreme. Revenind la corespondenţă, pricepem mecanismul după care apare în lanţul cromozomilor roiul boabelor de neghină, genezele recesive şi ravagiile ce le pot face ele, dacă nu sunt scoase din lucru de perechea mai sănătoasă a celuilalt părinte(adica, exista si cazuri in care desi unul din parinti este intr-un oarecare grad de pacatosenie, pentru curatia celuilalt parinte, copilul sa fie bine).
Mai sunt şi urmări ale desfrânării şi destul de grele încă din tinereţe. Poate s-a bănuit din cele de până aici, că organismul întreg se piperniceşte, glandele în totalul lor rămân atrofiate, scoase din lucru şi cu toate urmările acestui dezechilibru umoral. Aşa se ajunge pe rând la atrofierea diferitelor organe în iconomia generală a corpului şi aşa apar sterilitatea, nevrozele şi o stare generală de boală, sau o predispoziţie spre tot felul de boli(acestea biologic vorbind, dar ce la om e cu neputinta, la Dumnezeu e cu putinta, deci va indemn spre rugaciune si curatire).
Nu mai vorbesc de stările sufleteşti: frica, slăbirea minţii, obsesii, ideile fixe, răstălmăcirea înţelesurilor şi o continuă muncire de conştiinţă. E reacţiunea sufletului la starea mizerabilă în care i-a ajuns casa prin patimi.”
Din invataturile Parintelui Arsenie Boca
Nota* Ce este scris intre paranteze, sunt completari aduse spre o mai buna intelegere, pentru cei ce nu cunosc limbajul.
In continuare Parintele Arsenie ne invata, din punct de vedere biologic, acestea: ,,Glandele care izvorasc hormoni si se afla in sectorul cel mai de jos al corpului au, pe langa alte rosturi, si pe acela de a da o configuratie specifica, foarte energica si neta, corpului intreg, fie ca barbat, fie ca femeie. Mai au pe urma, rolul sa stimuleze functionarea celorlalte glande, ale caror hormoni inca au misiunea sa agereasca si sa activeze alte functiuni, printre alte zone ale corpului. Toate impreuna au rost si influenta cu deosebire asupra sistemului nervos si a capitalei sale, creierul. “
Acestea toate sunt efecte biologice, dupa randuiala lui Dumnezeu, asupra corpului spre a opri pacatul. Iar pacatul aduce cu el moartea sufletului, moarte care se rasfrange si asupra trupului. Curatind sufletul prin spovedanie si prin a nu mai pacatui si a plange pacatele pe care le-am facut (Psalmul 6:6), Dumnezeu se milostiveste si „nu ne mustra cu mania Sa, si nici cu urgia Sa nu ne cearta” asa cum spune Psalmistul David (Psalmul 6:1)
Dupa cum am spus la inceputul articolului, cine are urechi de auzit sa auda si sa inteleaga, si sa nu fie rob al pacatului. Si cine va dori sa scape de aceste pacate, va vedea ca diavolul care l-a legat de ele il va ispiti si va incerca sa-l intoarca in moartea necuratiei sufletesti, ca sa-l arunce in gheena focului „unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge”(Marcu 9:48)
Iar cel ce va incerca, si va avea de indurat ispite mari, sa citeasca psaltirea (in special rugandu-se Psalmii 6, 50, 54,55, 69, 45, 46, 70 si 72) si sa faca metanii pana se osteneste trupul.
Si Sfanta Evanghelie spune: „Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins.” Si sunt sfinti ce le-au facut si pe acestea, dar ar fi bine sa nu recurgem la asta, ci sa ne oprim altfel. Prin metanii, prin rugaciune (caci scris este „Fara Mine nimic nu puteti face”), prin post (deoarece infranarea pantecelui ajuta si la aceasta infranare), prin lupta cu sminteala (sa se evite orice poate duce cu gandul spre pacat) si prin lupta cu gandul (atunci cand gandul iti spune „Fa asta” tu sa-i spun „nu fac” si sa pleci. Iar daca gandul iti spune „iti place asta?” tu sa spui „nu-mi place” iar de gandul iti spune „vezi asta?” – fiind vorba despre ceva ce te poate sminti, tu sa-i spui „Nu vad”). Si prin acestea pacatul se va sfarsi
Sursa: http://sensism.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu