• Unirea între bărbat şi femeie – familia trebuie să fie veşnică şi nefăţarnică.
• Naşteţi copii cu gândul să fie slujitori ai lui Dumnezeu între oameni: odrasle pentru Dumnezeu.
• Buna Vestire ar trebui să însemne o ridicare reală, nu numai doctrinară, a casătoriei la rangul de Taină şi deci cu roade capabile de Taină.
• Când familia nu va fi întemeiată pe Taină, oamenii vor fi o turmă de fiare sălbatice, destrăbălate.
• Căsătoria e o taină dintre cele 7, tocmai ca să nu îngăduie într-însa atâta şerpărie de fărădelegi, încât în zilele noastre trebuie să strigăm amarnic: Ridicaţi căsătoria din desfrânare măcar la rânduiala dobitoacelor!
• Ridicarea căsătoriei din desfrânare la înălţimea de Taină este singura stavilă în calea pustiirii.
• Numai atât e nunta binecuvântată de Biserică, cât e spre naştere de prunci, cât e comuniunea de iubire dintre părinţi şi copiii care vor veni – restul e numai desfrânare.
• Domnul Hristos a mers la nunta din Cana ca să amintească oamenilor obârştia lor divină, ridicând nunta la valoarea şi harul de Taină a Bisericii. Când însă oamenii nesocotesc această obârştie şi degradează nunta, nepăzind hotarele legii, ei devin numai trup (Facerea 6,3) şi se fac fiii pierzării (Isaia 1,4), fiii diavolului (Ioan 8,44), care-L răstignesc pe Hristos.
• Oare venirea lui Iisus la nunta din Cana să nu aibă şi un înteles mai adânc? Oare să nu îsemneze ceva mai mult faptul că la nuntă face prima dovadă a dumnezeirii Sale? Oare nu trebuie de aici înainte socotit şi Dumnezeu ca prezent la nuntă? Oare Dumnezeu nu are nici un cuvânt în biologie? Nici un lucru ? Nici un sens? Nici o conducere? A dat legile şi a părăsit lumea? Sau legile îl exclud pe Dumnezeu? De ce a ridicat căsătoria la rangul de Taină între cele şapte, iar Bisericii i-a dat în grijă – deci în răspundere şi în drept – de a urmări cu luare aminte roadele tainei, aceşti muguri ai vieţii, copiii? Nu oare de aceea ca ei să fie fiii Săi, întregi la minte şi la trup, şi nu dimpotrivă, puii fărădelegii?”
• Cine fuge de copii, fuge de responsabilitate. În majoritatea cazurilor de necredinţă a femeii e de vină soţul că nu si-a umplut casa de copii.
• Când iţi iei răspunderea de a rodi copii, Stăpânul vieţii iţi va ajuta!
• Oamenii au să vadă toate urmările faptelor lor, în urmaşii şi înaintaşii lor.
• De noi atârnă cei de mâine, de felul cum vom şti să le dăm locul, aşa vor veni. Oamenii se plâng că nu ne-au mai auzit. Dar eu i-am întrebat: N-aţi auzit de biserică? N-aţi auzit poruncile lui Dumnezeu? Ascultatu-L-aţi? Ba. E de vină părintele? Ba. Vă tânguiţi de lipsa păstorilor? E durere, lipsesc.
• Dar cu ocazia asta vă leg – cu bună tocmeală: sfătuiţi pe oameni ca să păzească nepătată sarcina, căci orice legatură trupească peste copilul din pântece, e rea, căci se întipăresc în copil toate poftele părinţilor şi la împlinirea vârstei toate răsar ca ciupercile după ploaie, toate faptele tatălui. Când creşte copilul, cresc şi faptele moştenite. De îndată ce oferi sufletului venit de la Dumnezeu o temniţă întunecoasă, peste care ai semănat toate roadele, va covârşi omul cel din afară pe cel dinăuntru. Şi chiar dacă Dumneze l-a trimis cu destinaţia de a fi preot, el fiind încărcat cu păcate, temniţa de pe el îl va strivi şi el va fi neputincios, ca să nu zic necredincios. El nu va avea puterea să propovaduiască cu toată puterea cuvântului lui Dumnezeu. Mai mult va fi spre sminteală. Va predica apă şi el va bea vin.
• Precum au fost purtările şi toate simţămintele mamei în vremea celor nouă luni, aşa va fi şi moştenirea copilului ce se va naşte pe toată viaţa sa. Dacă părinţii i-au tulburat tocmirea cu farădelegea desfrănării, aceasta se va întipări într-însul cu tărie mare.
• Dar şi vremea alăptării trebuie ţinută curată, că încă e legat de mamă şi de purtările ei. Apoi nu poate rodi copil nou, pentru ca nu-şi poate împărţi sângele în trei părţi şi toate să meargă bine: o parte cu laptele, alta pentru sine şi a treia pentru cel de pe cale. Dacă sunt mai deşi decât îngăduie rânduiala aceasta, toţi sunt slabi şi nu-s de trai.
Dar de aici se mai înţelege ceva: că pe măsură ce s-a întărit desfrânarea în mădularele oamenilor, a scăzut şi puterea lor de apărare împotriva bolilor de tot felul, iar căzând în acestea foarte greu se tămăduiesc, deşi mijloacele de vindecare sunt din ce în ce mai bune. Orice fel de desfrânare e o putrezire înceată … ca gunoiul care arde … şi scurtează zilele omului.
• Iubirea desfrânării îi face pe oameni groşi la minte şi la obraz, şi nu înţeleg cinstea. De aceea, mugurii căsătoriei lor, copiii, îi dau pe părinţi cu capul de toţi pereţii şi prin purtările lor rele le azvârle cu copite în obraz, iar la rândul lor îndoit vor lua şi ei de la copiii lor.
• Luaţi aminte, că pentru osteneala părinţilor după voia lui Dumnezeu, Se milostiveşte Dumnezeu spre copii si-i binecuvintează cu daruri, precum Însuşi a zis: „pâna la al miilea neam” pentru cei ce-L iubesc pe El.
• Faceţi bine şi ţineţi posturile, osteniţi-vă trupurile să nu zburde şi… este Dumnezeu Care ajută pe tot cel ce zice: Doamne ajută! Întăriţi-vă cu Sfânta Împărtăşanie şi nu se poate să nu se poată. – petru cei care nu pot avea copiii
• Un sfat: să vă doriţi copii de la început, din tinereţe, până ce părinţii nu s-au hodorogit de grijile vieţii şi de multe păcate, căci sunt mai ageri şi de mai bună nădejde în viaţă.
• Astăzi Irod s-a multiplicat; aproape că nu mai există familie în care Irod nu-şi ucide copiii. Dar puţini copii fugari mai scapă în viaţă. Unde eşti Maica Domnului să scapi pe maica omului de pofta ucigaşă a lui Irod?
• Altă durere pe care o aveţi voi, mamelor, taţilor, sunt copiii lepădaţi. Ascultaţi toţi cu luare aminte: sângele lor cere răzbunare.
• Desfrânarea între soţi e pricina pentru care vine vremea de se bat de li se sparge casa. Pentru nepăzirea postului şi a sărbătorilor nu se pot înfrăna de la pofta trupească şi aşa zămislesc copii în zile neîngăduite, peste care nu se află darul lui Dumnezeu, ci pedeapsa lui Dumnezeu. Pentru nepăzirea de pofta trupească pe care au întipărit-o în ei, în vremea celor nouă luni de sarcină, se nasc copii îndărătnici, neascultători şi fără frică de Dumnezeu. Aceştia vor cădea în curvie toţi şi mulţumire în viaţă nu vor avea.
• Viaţa curată a căsătoriei, după cinstea ei de Taină, este aceasta:
1. Binecuvântată este numai rodirea de copii. Iar tot ce-i în afară de rostul acesta, în privinţa trupească, este desfrânare şi păcat şi să nu se mai facă.
2. Vremi îngăduite pentru chemarea copiilor sunt numai zilele între posturi însă numai dacă soţii amândoi sunt învoiţi la rostul rodirii de copii.
3. Vremi oprite sunt acestea:
a) Cele patru posturi mari
b) Cele trei zile de post pe săptămână (miercuri şi vineri, iar luni numai daca este voinţă)
c) Sărbătorile şi zilele asupra sărbătorilor (inclusiv duminica – ziua Domnului şi sâmbăta)
d) Vremea necurăţiei
e) Vremea de slăbiciune sau de boală a unuia din soţi
f) Vremile de tulburări şi războaie precum şi oarecare vreme după acestea, pentru cei care au luat parte la ele
g) Vremea oprită cu mare asprime este toată vremea sarcinii, precum şi vremea alăptării.
• Copiii chemaţi în sărbători şi posturi, toţi poartă în ei păcatul părintesc. Aşa cum părinţii n-au ţinut seamă de ziua Domnului, aşa nici copiii nu vor ţine seama de voia Domnului şi de sfatul părinţilor. Toate patimile slăbesc puterea de împotrivire a sufletului, pustiind şi trup şi suflet şi pierzându-le pe amândouă pentru totdeauna.
• Toate faptele omului, toate mişcările lui, se înseamnă undeva, intr-o nevăzută carte, şi se înseamnă şi în sămânţa sa, şi cu aceasta işi trage urmaşii sub povara isprăvilor sale. Luaţi aminte părinţilor, că nu e glumă cu viaţa copiilor pe care îi aveţi sau vreţi să-i aveţi. Sunteţi răspunzători de ei şi de toată viaţa lor, căci cum le-aţi dat-o aşa o au! Şi copiii voştri vă vor judeca pe voi, după cum bine ştiţi şi bine plătiţi. Iar când te-or supăra fii cuminte şi nu-i blestema, ascultând pe diavolul până la sfârşit, ci dă-ţi seama că ei îţi aduc aminte de păcatele tale cele nemărturisite şi neispăşite. Roagă-te pentru ei şi roagă-te şi pentru tine – chiar când te-or blestema - să te ierte Dumnezeu (Cuvânt din 22 feb. 1942, Măn Brâncoveanu).
• Energia genezică este necesară soţilor, în familia constituită legal, civil şi bisericeşte, pentru echilibrul mintal. Regula de aur constă în evitarea extremelor: nici abuz din partea unuia, nici refuz din partea celuilalt. Dar să nu se creadă că între cele două extreme totul este îngăduit. Trebuie păstrată o anumită frână, un anumit calendar, după calendarul bisericesc. Astfel trebuie păzite zilele de post de miercurea şi vinerea, care pentru creştini sunt două zile de întristarea, meditaţie şi rugăciune, nu de plăceri trupeşti. La fel duminicile şi sărbătorile, când se săvârşeşte Sfânta Liturghie, jertfa Domnului nostru Iisus Hristos pentru noi; la fel şi zilele de spovedanie şi primirea Sfintei Euharistii; de asemenea posturile anuale.
• Abstinenţa sexuală dă vigoare, dar din când în când, rar, trebuie soţii să se împreuneze, în afară de posturi (Sf. Pavel). Femeia (luata din bărbat) are nevoie de completare endocrină, prin contact, de la bărbat.
• Iată din tainele prostatei: aceasta sintetizează săruri ale acidului glutamic, care sunt substanţe absolut necesare sistemului nervos, atât bărbatului, cât şi al femeii, dar nu le prepară decât bărbatul. Aici e explicaţia fundamnetal biologică, în temeiul căreia femeia este atârnătoare de bărbat.
Viaţa de familie
• Căsătoria e sacul cu păcate, mărită-te şi ia-l în spate.
• În timpul sarcinii, mama să nu stea în fum şi nici să nu ia medicamente.
• Dacă, nu-i dai pace la copil în vremea sarcinii, copilul va avea precocitate sexuală.
• Însuşirile copilului atârnă de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternităţii la femeie.
• Decât cancer mai bine copii.
• Dacă nu alăptaţi copii, veţi alăpta cancer!
• Nu vreţi copii? Trăiţi ca fraţii.
• Copiii născuţi numai după distracţii şi destrăbălări au ieşit răi.
• Copiii nefăcuţi strică pe cei făcuţi.
• lobagii aveau câte 16 copii. Şi erau slugi!
• Cei care opresc copiii de la credinţă sunt osândiţi mai rău ca sinucigaşii.
• Căsătoria-i pentru mântuire şi prunci, nu pentru plăceri şi desfrânare.
• Să afundăm la botez copiii.
• Din cauza avorturilor ne vor "stăpăni" ţiganii.
• Dacă nu poţi vorbi cu copiii despre Dumnezeu, vorbeşte cu Dumnezeu despre ei.
• Tinerii să se mute de la bătrânii care le strică casa.
• Dint trei familii, doua divorţează.
• Pantalonii la femei – mult mai grav ca lipsa de basma la rugăciune.
• Pe cei necuraţi să nu-i împărtăşeşti.
• Noul neam duhovnicesc, cel al lui Iisus, nu-i un neam care se naşte pe pământ, după legile lumii animale, un neam neîncetat ispitit de pofte inferioare.
• Nu va putea avea omul pace pe pământ de nu va avea pace cu Dumnezeu. Aşadar în numele lui Hristos vă rugăm ca şi cum Dumnezeu v-ar ruga prin noi: împăcaţ-vă cu Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu