Noi nu luptăm pentru nepăsare, care este o stare negativă, ci pentru dobândirea harului lui Dumnezeu. Dacă curățirea și mântuirea se atinge prin Rugăciunea lui Iisus, celelalte rugăciuni nu sunt potrivite sau necesare? Ele ne pot ajuta? Bineînțeles. Fiecare rugăciune are o putere uriașă. Este un strigăt al sufletului. Harul lui Dumnezeu vine în noi potrivit credinței și strădaniei celui care-L cere. Există mai multe feluri de rugăciune: rugăciunea liturgică, rugăciunea individuală, rugăciune de mulțumire, de laudă, etc.
Totuși, Rugăciunea lui Iisus are o valoare neprețuită, pentru că, după cum spune Sfântul Isaac Sirul, ea este acea cheiță cu ajutorul căreia putem pătrunde taine pe care „ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și nici la inima omului nu s-au suit”. Adică, Rugăciunea lui Iisus poate stăpâni mintea și o poate face să se roage fără încetare. Atunci mintea devine fără de culoare, fără formă, fără contur și primește într-un timp scurt har peste har. „Rugăciunea lui Iisus” aduce mult har, mai mult decât chiar psaltirea, pentru că este strâns legată de smerenie și de conștiința păcătoșeniei noastre.
Sfântul Grigorie Sinaitul spune că „Psaltirea este pentru cei care luptă pentru curățirea inimii și pentru începători, în timp ce Rugăciunea lui Iisus este pentru cei ce au gustat harul dumnezeiesc, pentru sihaștri”.
De obicei, odată cu psalmodierea vine și dezordinea, pătrunzând în inimă egoismul și mândria pentru frumusețea vocii, pentru părerile pe care le au ceilalți despre noi. Dar nu există nimic din afară care să stârnească mândria celui ce rostește tainic „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul” în chilia lui. Pentru acest motiv, sihaștrii practică mai mult Rugăciunea lui Iisus și fac utreniile și metaniile cu Rugăciunea lui Iisus.
Rugăciunea lui Iisus este destul de scurtă. Mintea se poate fixa mai ușor pe rugăciuni scurte. Rugăciunea lui Iisus are o profunzime imensă, care nu poate fi văzută din afară. Mintea noastră are însușiirea de a spori dragostea și de a o dori, ceea ce o face să se concentreze asupra ei. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că: „mintea rămâne statornică în lucrurile pe care o sporesc și de aceea asupra acelora care o sporesc, își îndreaptă și dorința și dragostea, fie că sunt dumnezeiești, fie trupești și pătimașe”. Mai mult, aceleași lucruri se întâmplă și cu cunoasterea. Ceea ce la prima vedere este simplu, poate deveni un subiect de studiu îndelungat. Cu atât mai mult, dulcele nume al lui Iisus. Poți medita toată viața asupra lui. Rugăciunea lui Iisus este cea mai mare știință și cea mai înaltă formă, prin care dobândim Teologia sau Vederea lui Dumnezeu, care este izvodirea și sfârșitul rugăciunii curate, fructul ei binecuvântat.
(Extras din Ierod. Cleopa Paraschiv, Arhim. Mina Dobzeu, Rugăciunea lui Iisus, Editura Agaton, Colectia „Rugul aprins”, Făgăraș, 2002)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu