"Când însă iţi iei răspunderea de-a rodi copii, Stăpânul vieţii îţi va ajuta să ai şi ce le da de mâncare şi-ţi va asigura şi cinstea căsniciei" - Arsenie Boca
În primul rând, pentru că nu mai iubesc cu adevărat, totul reducându-se la căutarea plăcerii şi a comodităţii, deci putem spune că iubirea de sine a câştigat lupta în majoritatea cazurilor. Un alt factor important este lipsa credinţei, deci a încrederii totale în Dumnezeu, evident, asta nepresupunând să stai să aştepţi ca totul să-ţi cadă din cer. Aşadar, toată această goană după o fericire utopică pe care duhul lumesc o propune a distrus dragostea şi simplitatea, pentru viaţă, pentru aproapele, aducând doar frică şi disperare.
În schimb, românul este preocupat de alte chestiuni care sunt total în contradicţie cu ceea ce presupune firescul unei vieţi, ajungând să răstoarne normalitatea în anormalitatea pe care o vedem pe fiecare post de televiziune, în majoritatea ziarelor, dar mai ales în comportamentul oamenilor, dresaţi pur şi simplu de "progresul" bolnav al ultimilor ani, oferit de "noua ordine mondială".
Elocventă mi s-a părut mărturia jurnalistului de la Napoca News, Ionuţ Ţene, care spune într-un editorial recent că "cunosc personal zeci de familii, dar şi din spusele prietenilor, care au tot ce le trebuie: casă, slujbe bine plătite, dar nu fac copii că nu şi-au luat încă ultimul tip de televizor în casă, nu şi-au cumpărat ultimul tip de telefon mobil sau încă nu au fost în vacanţă în Bora Bora, după ce anii trecuţi au fost în Grecia sau Turcia. Abia dacă fac, în cel mai fericit caz, un copil la 35 de ani şi apoi se plâng că au cheltuieli mari şi nu mai au timp liber să meargă la saună sau în weekend la munte".
Şi mai elocvente sunt însă statisticile, care spun că de la lună la lună populaţia ţării scade cu peste 4.800 de persoane (iunie 2013), fără ca trendul să sufere modificări îmbucurătoare. Nu mai vorbesc despre numărul avorturilor, între 1958 şi 2008 înregistrându-se 21.330.519 milioane, conform statisticilor oficiale. În ritmul ăsta, în 2056 vom ajunge să mai fim 9 milioane de români, aşa cum spunea Părintele Nicolae Tănase.
Desigur că şi lipsa sprijinirii familiilor de către factorul politic - despre care pot să spun că nu a sprijinit niciodată în ultimii 23 de ani cu adevărat familia - este un motiv de luat în seamă, dar nu cred că este unul serios. Şi asta pentru că, aşa cum spunea şi Ionuţ Ţene, există o mulţime de familii cu bani, dar care preferă să întreţină mai bine o haită de câini. În plus, cred că ştim cu toţii câteva cazuri de familii cu mulţi copii, nu foarte înstărite, dar responsabile cu adevărat, cel puţin în faţa lui Dumnezeu.
În concluzie, depinde de fiecare cum va alege să se prezinte în faţa lui Dumnezeu: conform principiilor lumeşti sau a celor fireşti.
Vlad HERMAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu