Cateva dovezi despre „anti-semitismul” legionar

marți, 11 septembrie 2012

Capitanul salveaza de la inec un evreu. „Nu conteaza ca e evreu si va rog sa retineti pentru totdeauna ca nu impotriva evreilor ca atare trebuie sa se indrepte lupta necrutatoare a unui legionar autentic, ci contra celor ce fac rau Romaniei si Bisericii crestine” (Revista „Cuvantul Romanesc”, septembrie 1994, Hamilton-Ontario)

Un tren inzapezit in care se afla si Capitanul este alimentat cu paine si branza pentru evrei, neavand permisiunea religiei lor sa manance slanina. Ordinul era al Capitanului care era in tren. (Filon Verca, revista „Carpatii”, august 1983)

Capitanul ia atitudine impotriva unui ofiter care se purtase „grosolan si necivilizat cu niste evrei”. (Nistor Chioreanu, „Morminte vii”, Ed. Institutului European, 1992, pag.82)

Capitanul invita la Casa Verde pe rabinul David Safran, cu care are o convorbire plina de respect reciproc. (D.Safran, „Karl Marx antisemit”, Ierusalim, 1979)

Capitanul initiaza un pact de neagresiune in alegerile din 1937 intre Partidul Totul Pentru Tara, Partidul Liberal, Partidul National-Taranesc, Partidul Evreiesc si gruparea Argetoianu. (Kurt W. Treptow / Gh. Buzatu, „Procesul lui Corneliu Codreanu”, Iasi, S.C.Dosoftei, 1994)

Dupa o saptamana de la instaurarea Statului National-Legionar, prin decretul nr. 43931, se suspenda decretele regimurilor anterioare (nr. 42352 si 42354) cu privire la interzicerea cultului mozaic. (Flor Strejnicu, „Miscarea Legionara si evreii”, Ed. Imago, pag.112)

„S-a constatat ca s-au facut guvernului numeroase reclamatii care s-au dovedit ca au fost neadevarate”. („Cartea Neagra”, vol.I., pag.98). Este vorba de retractarea de catre Comunitatea evreiasca a unor acuze la adresa legionarilor.

Cererea de eliberare din lagarul de la Ramnicu-Sarat a evreicelor comuniste a fost facuta de familiile legionarilor ucisi aici cu un an in urma, rezolvata favorabil. „Dorim ca in Romania Legionara sa se acorde intreg respectul cuvenit atat fata de fiinta romaneasca in sine, cat si fata de orisice credinta sincera. Pe pamantul tarii noastre sa nu mai fie suferinta pentru idei, iar cei arestati si izolati de societate sa nu mai fie chinuiti”, se scrie in cererea de eliberare solicitata de familiile legionarilor ucisi, in favoarea evreicelor comuniste din lagar. (Ibidem, pag. 114-116)

Infiintarea in perioada Statului National-Legionar de catre Radu Gyr, a primului teatru din lume (!) in limba idis, teatrul „Baraseum”.

Miscarea Legionara se opune expulzarii si internarii in lagare a evreilor, masura pusa in discutie de catre generalul Antonescu la sugestia Germaniei. (Ibidem, pag. 120-121). Nici generalul Antonescu nu a fost de acord!

Rabinul Alexandru Safran recunoaste la Geneva ca „ministrii legionari care m-au primit, (…) au avut o atitudine respectuoasa. (Ibidem, p.121, reluat in ”Magazin Istoric”, aprilie 1995, pag. 44)

Legionarii romani din Franta ocrotesc si adapostesc pe colegii lor evrei din Romania, pastrandu-le documentele oficiale romanesti, hranindu-i la Biserica ortodoxa romana din Paris si scapandu-i astfel de la deportare. (Horia Sima, „Prizonieri ai puterilor Axei”, Ed. Miscarii Legionare, 1990, pag.94; declaratia doamnei Laetitia Dodu, sora lui Faust Bradescu, martora la aceste fapte).

Nistor Chioreanu, sef al Ardealului in perioada Statului National-Legionar, se plimba la brat cu prieteni evrei avocati, pentru a-i linisti pe coreligionarii acestora. (N.Chioreanu, „Morminte vii”, pag.82)

Preotul Muresan Florea din Cluj, legionar, ascunde copii evrei spre a-i scapa de la deportarea pe care o faceau hortistii. Preotul Muresan a murit apoi in inchisorile comuniste. (Surse oficiale multiple, printre care si declaratia lui Raoul Sorban)

Legionarii iau parte la trecerea peste frontiera vremelnica dintre Ungaria si Romania a unor grupuri de evrei, evidentiindu-se legionara Letitia Papu. (Raoul Sorban, interviu luat de Adrian Paunescu in revista „Totusi iubirea”, ianuarie 1996, pag.11)

„Ion Ianolide si cativa prieteni ai sai i-au venit in ajutor la Targu Ocna pastorului Wurmbrand, foarte rau bolnav si el, cedandu-i din putina lor streptomicina”. (N.Steinhardt, «Primejdia marturisirii», pag.173). Streptomicina apartinea lui Valeriu Gafencu: „In situatii limita, cand omul se agata si de un fir de par ca sa traiasca, el, Valeriu, a gasit resurse de a fi generos, cu sacrificiul vietii sale”. (Marin Naidim, Almanahul „Gazeta de Vest”, 1994). Richard Wurmbrand fusese activist comunist cu studiile in URSS, renuntase la vechile convingeri politice si devenise pastor in cultul Crestin dupa Evanghelie. Deci un evreu, fost activist comunist, apoi pastor al unui cult neoprotestant, est ajutat si salvat de la moarte de „antisemitii”, „xenofobii”, „intolerantii” legionari!…

Legionarul Traian Popescu, atasat comercial al Romaniei la Bratislava, ascunde in imobilele Legatiei patru familii de evrei, scapandu-i de la deportare, familii care au declarat aceasta fapta in fata autoritatilor americane care conduceau lagarul unde ulterior fusese retinut fostul lor ocrotitor. (Flor Strejnicu, „Miscarea Legionara si evreii”, Ed. Imago, 1996, pag.93)