„Eram îmbrăcat cu veşmântul meu preoţesc şi stăteam în faţa sfintei mese, deasupra căreia era aşezat Sfântul Disc plin de Sângele lui Hristos. Văd atunci un înger al Domnului, în chip de preot, care a luat hârtia cu numele de la proscomidie şi s-a apropiat de Sfânta Masă. Acolo, după ce a pus hârtia lângă sfântul disc, a luat linguriţa şi a înmuiat-o în Sângele lui Hristos şi a şters un nume, şi tot aşa până hârtia rămăsese curată.”
Harul divin care acoperă jertfa cea fără de sânge se oferă nu numai celor vii, ci şi morţilor. De aceea slujitorii nu încetează să se roage nu numai „pentru sănătatea”, ci şi „pentru odihna sufletelor adormiţilor robilor lui Dumnezeu”.
Cu cât sunt mai mari credinţa şi dragostea preoţilor, cu atât mai mare este numărul numelor care se pomenesc la proscomidie.
Părintele Sava Duhovnicul, o personalitate contemporană atonită (1821-1908), părea, cu trupul lui firav, un neînsemnat călugăr. Însă când slujea, chipul lui lumina ca lumina unui înger.
La proscomidie, pomenea nume „fără de număr”. Folosea un disc foarte mare şi pentru două-trei ore scotea părţi şi pomenea neîntrerupt.
‒ Sfinte părinte, te oboseşti mult cu atâtea nume, îi spuneau din dragoste câţiva părinţi.
‒ Nu obosesc, răspundea acela. Din contră, simt o mare bucurie. Se folosesc mult cei pomeniţi. Folosinţa lor e bucuria mea.
Tânăr fiind încă, părintele Sava a primit o descoperire prin care Dumnezeu i-a arătat cât de mult se folosesc sufletele adormiţilor prin pomenire. A scris-o puţin înaintea adormirii sale, ca un răspuns pentru cei care îl întrebau de ce pomeneşte atâtea nume.
„În 1843 mi-au dat câteva nume pentru 40 de liturghii. În ziua în care urma să fac ultima liturghie, aşteptând duhovnicul meu ca să pot citi rugăciunile începătoare, m-am sprijinit de strană, am aţipit şi am văzut acest vis: eram îmbrăcat cu veşmântul meu preoţesc şi stăteam în faţa sfintei mese, deasupra căreia era aşezat Sfântul Disc plin de Sângele lui Hristos. Văd atunci un înger al Domnului, în chip de preot, care a luat hârtia cu numele de la proscomidie şi s-a apropiat de Sfânta Masă. Acolo, după ce a pus hârtia lângă sfântul disc, a luat linguriţa şi a înmuiat-o în Sângele lui Hristos şi a şters un nume, şi tot aşa până hârtia rămăsese curată.
După Sfânta Liturghie am amintit despre acest vis duhovnicului meu care mi-a spus:
‒ Tu nu eşti vrednic ca să li se ierte păcatele acelora pe care i-ai pomenit. Prin credinţă au luat iertare de păcate.
Acest vis este motivul pentru care pomenesc numele tuturor”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu