Sus la Alba intre creste,
A Aiudului poveste,
Ingerii in cor
Se adun' usor
Sa o dea de veste.
E-o poveste-adevarata
Despre cum au fost odata
Ingropati de vii
Cei mai buni copii
In mormant de piatra.
Munti intregi de suferinte,
Doruri, foame, neputinte
Si chin ne-ncetat
Greu v-au incercat
Sfanta tinerete.
N-ati avut lacasuri sfinte,
Nici odajdii aurite,
Piept de muribund
V-a fost altar sfant,
Zeghele vesminte.
Cand bataia nemiloasa
Umplea lada pantecoasa,
Veneau ingeri sfinti
Mortii schiloditi
Sa ii prohodeasca.
Iar din lacrimile-amare
Pentru-a celor morti plecare
Se iveau in zori,
Pe mormantul lor,
Dalbe lacramioare.
Dat-ati pilda cum se moare
Pentru-o tara ca un soare,
Cum sa fii oricand
Gata pe pamant
Pentru-o jertfa mare.
Au ucis in temniti crunte
Trupuri slabe si flamande,
Insa nici un chin
Suflete de crin
N-a putut ucide.
Suferinta voastra multa
Azi la Alba-n munti o canta
Lacrimatii brazi
Pentru cei ce azi
Prea usor va uita.
Din adancuri de morminte
Invia-vor oseminte,
Robii din Aiud,
Pentru neam plangand,
S-or ruga fierbinte.
Robii din Aiud
La Hristos Cel Bland
Ducand lacrimi sfinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu