E firesc să te informezi despre cum te poţi apăra în faţa unei maladii devastatoare sau a învăţa despre cum te poţi trata înainte ca boala să te distrugă.
Într-o ţară ca SUA, 25 de milioane de persoane petrec între 1 şi 10 de ore pe săptămână uitându-se la pornografie online, iar alte 4.7 milioane petrec peste 11 ore pe săptămână pe site-urile porno.
Între 6% şi 8% dintre toţi americanii (18-24 mil.) pot fi clasificaţi ca dependenţi de sex, iar 47% dintre toate familiile americane consideră că pornografia este o problemă în casa lor.
Dependenţa de sex face mai multe victime decât dependenţa de droguri, şi alcool luate împreună (sub 20 milioane persoane) anunţându-se ca una dintre cele mai grave boli mentale ale viitorului.
Până la apariţia internetului, industria pornografică era destul de limitată în efectele sale, din cauza frânelor sociale şi psihologice. Apoi, însă:
- peste patru milioane dintre toate web-site-urile (12%) sunt dedicate pornografiei (420 milioane pagini);
- zilnic, în America sunt 65 milioane de căutări pentru pornografie (25% din totalul căutărilor pe internet), transmiţându-se 2,5 milioane de mail-uri cu conţinut sexual;
- producţia de filme pornografice pe an a crescut de la 1300 (în 1988) la 13 588 (2005), cu o creştere a vânzărilor de la 405 milioane filme vândute în 1992 (1,6 miliarde dolari) la 957 milioane filme vândute în 2005, în valoare de 3, 62 miliarde dolari.
O altă problemă gravă pe care o ridică internetul e imposibilitatea de a controla accesul minorilor.
- vârsta medie a primei vizionări de pornografie în America este de 11 ani;
- 90% dintre copiii cu vârste cuprinse între 8-16 ani au vizionat pornografie online;
- copiii între 15 şi 17 ani sunt cel mai larg grup de vizitatori ai site-urilor pornografice pe internet;
- 89% dintre tinerii care comunică pe chat au primit invitaţii la raporturi sexuale;
- potrivit unui studiu citat în Washington Post, 11 milioane de adolescenţi vizualizează în mod regulat pornografia pe Internet;
Deşi copiii nu sunt pregătiţi psihologic, hormonal şi organic pentru a înţelege ce înseamnă şi a trăi un act sexual, imaginile pornografice se vor înscrie în corpul amigdalian al creierului emoţional ca nişte tipare fără cuvinte. Astfel că, atunci când se vor maturiza, vor tinde să-şi însuşească acele atitudini şi comportamente sexuale care se înrudesc cu cele înscrise deja în memorie.
Mesajul pornografic are capacitatea de a ocoli neocortexul, adică gândirea, acţionând direct asupra creierului emoţional.
Mecanismul de bază pe care îl pune în mişcare pornografia: deviază energia sexuală care, potrivit firii, ar trebui să fie investită în relaţia afectivă cu soţul sau soţia în scopul procreării. În schimb, pornografia induce o stare euforică similară cu cea produsă de drog.
Pornografia acţionează pe aceleaşi zone corticale ca şi cocaina şi heroina, producând dependenţă.
În lipsa excitaţiei sexuale produse de pornografie, sunt trăite tot mai intens stările de sevraj – depresia şi anxietatea, durerile de cap, neliniştea şi irascibilitatea.
Prins în lanţurile dependenţei, consumatorul de pornografie este constrâns psihologic şi organic să continue consumul, chiar dacă constată că acesta i-a distrus sănătatea, familia şi viaţa.
În numai câteva săptămâni, experimentele de laborator demonstrează că, prin vizionarea de filme pornografice, se pot modifica mentalităţi, atitudini şi comportamente învăţate de-a lungul întregii vieţi.
Pornografia poate transforma în violator în serie sau în criminal un individ paşnic, cu nivel social şi intelectual ridicat.
Observaţiile făcute în Australia au demonstrat că legalizarea pornografiei creşte rata violurilor cu peste 250%. Şi infracţionalitatea se măreşte cu până la 500% în zonele unde se dezvoltă afaceri care implică pornografia.
Afacerile din vânzarea de pornografie, numai cele care sunt la vedere, ajung pe plan mondial la un profit de 57 de miliarde de dolari. În America, venitul din pornografie depăşeşte veniturile din fotbalul profesionist, baseball si basket adunate la un loc.
Nu e uşor de aflat în epoca noastră altceva care să conducă mai repede la degradarea fiinţei umane, la suferinţă şi durere precum pornografia.
Când vizionarea pornografiei creşte până la nivelul dependenţei, 40% dintre dependenţii de sex îşi pierd soţii. În cazul tinerilor necăsătoriţi, vizionarea materialelor pornografice reduce dorinţa de a întemeia o familie şi a avea copii. Plăcerea facilă devine singurul scop al individului.
Bărbaţii mărturisesc că-şi iubesc mai puţin soţiile după perioade lungi de vizionare (şi dorire) a femeilor reprezentate în materialele pornografice. Expunerea prelungită la pornografie favorizează nu numai nemulţumire, ci chiar aversiune faţă de afecţiunea soţului.
Nu mai sunt atractivă sau dorită de el. Este atras mai mult de femei care apar în filmele pe care le vede şi mă simt complet incapabilă să concurez cu aceste femei. (Femeie de 29 ani)
Celălalt, soţul sau soţia, care nu au contact cu pornografia, sesizează la un moment dat problema şi încearcă să facă tot posibilul pentru a-şi salva căsnicia. Unele persoane ripostează, ameninţă cu divorţul, altele se luptă să-şi schimbe înfăţişarea, să se îngrijească mai mult, iar altele se resemnează, răbdând mai mult pentru copil sau pentru a salva imaginea de stabilitate a familiei.
Psihologic, emoţional şi neurologic, consumul de pornografie e similar înşelării soţului sau soţiei.
Relaţia nu se mai realizează cu o persoană, ci doar cu o imagine, cu un obiect, cu o fantasmă. Omul se închide tot mai mult în sine, pradă obsesiilor sexuale.
„Îmi pasă mai mult de ceea ce se întâmplă în mintea soţului meu decât orice activitate trupească!” afirmă una dintre soţiile unui dependent de pornografie.
Cred că a avea o aventură sexuală mental e mai rău decât a avea un partener real: oricând, soţul meu poate avea „o aventură” fără să iasă din casă sau fără să vadă o altă fiinţă umană.
Într-un studiu realizat în 2004 la Universitatea de Stat Wayne, s-a constatat că rata infidelităţii conjugale creşte cu 317% în cazul consumatorilor de pornografie.
Fantasmele sexuale impun un comportament agresiv si pervers în faţa căruia şi animalele s-ar simţi jignite. Pentru banii primiţi, sărmanele prostituate sunt nevoite să suporte riscul întâlnirii cu un bărbat care le poate batjocori şi chinui până la maltratare fizică şi traume psihice.
Ce influenţă are dependenţa sexuală a părinţilor în viaţa propriilor copii?
- scăderea atenţiei şi a timpului acordat copilului;
- copilul găseşte materialele pornografice pe care părintele le parcurge;
- îl vede pe părinte în timp ce se masturbează;
- creşte riscul separării familiale şi a divorţului;
Înstrăinarea sufletească, dar şi infidelitatea conduc mai devreme sau mai târziu la divorţ.
- copilul găseşte materialele pornografice pe care părintele le parcurge;
- îl vede pe părinte în timp ce se masturbează;
- creşte riscul separării familiale şi a divorţului;
Înstrăinarea sufletească, dar şi infidelitatea conduc mai devreme sau mai târziu la divorţ.
Într-un sondaj realizat asupra a 350 de avocaţi specializaţi în divorţuri şi legislaţie maritală, care s-au întrunit în 2002, s-a constatat că:
- 68% dintre cazurile de divorţ au fost cauzate de faptul că unul dintre cei doi soţi s-a îndrăgostit din nou prin intermediul Internetului;
- în 56% dintre cazurile de divorţ una dintre părţi avea un interes obsesiv pentru situri pornografice;
- în 47% dintre cazurile de divorţ una dintre părţi petrecea mult timp la calculator;
Fie că sunt proaspăt căsătoriţi, fie că au 39 de ani de viaţă de familie, pornografia este capabilă să producă o ruptură profundă între soţi, o rană care cu greu se poate vindeca.
Deşi la început pare o simplă distracţie, consumul de pornografie conduce la eşec şi nefericire în viaţa de familie. Şi cât de greu este să te vindeci de o astfel de boală! Pornografia poate face ca nimic să nu mai fie ca înainte.
Deşi se prezintă ca o activitate recreativă, pornografia creează dependenţă, în unele cazuri mult mai repede decât drogul. În Statele Unite de trei ori mai mulţi sunt dependenţi de pornografie decât de drog.
- 68% dintre cazurile de divorţ au fost cauzate de faptul că unul dintre cei doi soţi s-a îndrăgostit din nou prin intermediul Internetului;
- în 56% dintre cazurile de divorţ una dintre părţi avea un interes obsesiv pentru situri pornografice;
- în 47% dintre cazurile de divorţ una dintre părţi petrecea mult timp la calculator;
Fie că sunt proaspăt căsătoriţi, fie că au 39 de ani de viaţă de familie, pornografia este capabilă să producă o ruptură profundă între soţi, o rană care cu greu se poate vindeca.
Deşi la început pare o simplă distracţie, consumul de pornografie conduce la eşec şi nefericire în viaţa de familie. Şi cât de greu este să te vindeci de o astfel de boală! Pornografia poate face ca nimic să nu mai fie ca înainte.
Deşi se prezintă ca o activitate recreativă, pornografia creează dependenţă, în unele cazuri mult mai repede decât drogul. În Statele Unite de trei ori mai mulţi sunt dependenţi de pornografie decât de drog.
Dr. Viktor Cline, unul din cei mai importanţi cercetători ai fenomenului dependenţei de pornografie din întreaga lume: am constatat existenţa unui sindrom bazat pe patru factori:
a) consumatorii de pornografie sunt «captaţi» de materialele pornografice. Odată interesaţi, aceşti oameni simt nevoia să se întoarcă iarăşi şi iarăşi la ele.
Odată ajunşi dependenţi, aceşti oameni nu se mai pot debarasa singuri de dependenţa lor.
Mulţi dintre pacienţii mei cei mai inteligenţi par să fie şi cei mai vulnerabili la aceste lucruri.
Deşi orice bărbat este vulnerabil la astfel de lucruri, avocaţii, contabilii şi cei care lucrează în domeniul media par să fie cei mai expuşi la aceste dependenţe.
Sergentul Bob Navarro, polițist în Los Angeles, observă: «cu cât nivelul de educaţie e mai ridicat, cu atât sunt aceste persoane mai înclinate să devină dependente de aceste materiale».
Când sunt «loviţi de val», aceşti bărbaţi ajung să fie consumaţi de poftă, indiferent de costuri sau de consecinţe. Dependenţa lor, practic, le conduce viaţa.
b) a doua fază e efectul de escaladare. Odată cu trecerea timpului, dependenţii simt nevoia să vadă materiale sexuale din ce în ce mai dure, mai explicite, mai deviante şi mai ciudate, pentru a-şi atinge apogeul de plăcere. O soţie spunea, cu lacrimi în ochi, că soţul preferă să se masturbeze în faţa unui material pornografic decât să facă dragoste cu ea.
c) Cea de-a treia etapă este desensibilizarea. Materiale pornografice care iniţial erau percepute ca şocante, au ajuns cu timpul să fie văzute ca acceptabile şi comune.
Sentimentul care predomină este că «toată lumea face asta», iar acest lucru le permite şi persoanelor în cauză să le facă.
d) Cea de-a patra fază este o tendinţă din ce în ce mai mare de a pune în aplicare comportamentele din materialele pornografice vizionate de consumatori în mod repetat.
a) consumatorii de pornografie sunt «captaţi» de materialele pornografice. Odată interesaţi, aceşti oameni simt nevoia să se întoarcă iarăşi şi iarăşi la ele.
Odată ajunşi dependenţi, aceşti oameni nu se mai pot debarasa singuri de dependenţa lor.
Mulţi dintre pacienţii mei cei mai inteligenţi par să fie şi cei mai vulnerabili la aceste lucruri.
Deşi orice bărbat este vulnerabil la astfel de lucruri, avocaţii, contabilii şi cei care lucrează în domeniul media par să fie cei mai expuşi la aceste dependenţe.
Sergentul Bob Navarro, polițist în Los Angeles, observă: «cu cât nivelul de educaţie e mai ridicat, cu atât sunt aceste persoane mai înclinate să devină dependente de aceste materiale».
Când sunt «loviţi de val», aceşti bărbaţi ajung să fie consumaţi de poftă, indiferent de costuri sau de consecinţe. Dependenţa lor, practic, le conduce viaţa.
b) a doua fază e efectul de escaladare. Odată cu trecerea timpului, dependenţii simt nevoia să vadă materiale sexuale din ce în ce mai dure, mai explicite, mai deviante şi mai ciudate, pentru a-şi atinge apogeul de plăcere. O soţie spunea, cu lacrimi în ochi, că soţul preferă să se masturbeze în faţa unui material pornografic decât să facă dragoste cu ea.
c) Cea de-a treia etapă este desensibilizarea. Materiale pornografice care iniţial erau percepute ca şocante, au ajuns cu timpul să fie văzute ca acceptabile şi comune.
Sentimentul care predomină este că «toată lumea face asta», iar acest lucru le permite şi persoanelor în cauză să le facă.
d) Cea de-a patra fază este o tendinţă din ce în ce mai mare de a pune în aplicare comportamentele din materialele pornografice vizionate de consumatori în mod repetat.
Dependenţa de pornografie duce la o apreciere de sine scăzută şi provoacă individului o abilitate redusă de a avea un scop în viaţa socială şi profesională.
Din majoritatea studiilor de specialitate rezultă că pornografia e întotdeauna asociată cu suferinţa, îndeosebi cea de ordin psihic, dar şi cu boala trupească.
Efectul cel mai paradoxal îl constituie faptul că utilizatorul cronic devine incapabil să obţină chiar satisfacţia sexuală pe care o căuta.
Filmele pornografice degradează femeile prin scenele de „mit al violului acceptat”, care descriu femeile ca fiind violate, dar care, în cele din urmă, găsesc plăcere în această experienţă.
După o expunere prelungită la pornografie, mai ales bărbaţii, dar şi femeile, nu mai consideră violul ca pe o faptă penală.
„Un studiu efectuat pe un eşantion de 1,300 de fete, cu vârste cuprinse între 8 şi 13 ani, a descoperit că, în rândul celor implicate în «cybersex», 95% dintre părinţi habar nu aveau de acţiunile copiilor lor.”
Există tendinţa de a crede că suntem suficient de abili pentru a afla lucrurile importante care se întâmplă copilului nostru. Pornografia însă are puterea de a-i pătrunde în suflet şi de a schimba în primul rând sinceritatea lui faţă de noi.
Cercetările în curs arată că pornografia a otrăvit copilăria modernă.
Unul dintre psihologii care conduc Centrul Coche din Philadelphia redă cazul unei fetiţe în vârstă de 11 ani, care a fost surprinsă creându-şi propriul site pornografic, explicând că prietenii ei găsesc pornografia ca fiind ceva «cool».
Părinţii unui băiat de 14 ani şi-au adus copilul la cabinetul meu când au descoperit că îşi molesta sexual sora. În urma unei investigaţii, am descoperit că în casă există televiziune prin cablu, iar noaptea târziu, pe unul dintre canale, erau difuzate imagini sexuale foarte detaliate, dure şi violente. Băiatul se trezea la două dimineaţa, cobora la parter şi urmărea aceste filme noapte de noapte. Ele au devenit manualul de antrenament sau «educaţia sexuală» care l-au împins să-şi agreseze sexual sora.
„Studiu în anul 2004 la Universitatea Columbia: 11.5 milioane de adolescenţi (45%) au prieteni care vizualizează şi descarcă regulat materiale pornografice de pe internet.
Expunerea repetată la pornografie îndepărtează în cele din urmă sentimentele de jenă şi dezgust.
Adolescenţii care vizionează scene cu conţinut sexual se observă o creştere cu 50% a probabilităţii de a iniţia un raport sexual.
În anul 2005, un grup de cercetători suedezi a examinat legătura dintre consumul de pornografie şi practicile sexuale în 718 facultăţi, printre studenţii din 47 de clase diferite. Au fost constatate următoarele:
internetul şi televiziunea sunt mijloacele cele mai obişnuite pentru consumul de pornografie;
83% dintre tineri vizionează pornografie acasă;
71% cred că pornografia influenţează comportamentul sexual al celorlalţi;
În prima fază, pornografia generează sentimente de ruşine, înlocuite mai târziu de o scădere a autorespectului. Aceste sentimente contribuie desigur la apariţia frustrării şi a complexelor. În perioada în care tinerii ar trebui să-şi intensifice relaţiile sociale, pornografia intensifică sentimentul de singurătate.
Cum de se câştigă peste 57 miliarde dolari din afacerea cu pornografie la nivel global în condiţiile în care internetul e plin de mesaje pornografice posibil de descărcat gratuit?
După cum demonstrează statisticile, consumul de pornografie gratuită se înregistrează mai cu seamă la început, la fel precum se întâmplă în cazul drogurilor. Când se instalează dependenţa, individul este tot mai mult dispus să cheltuiască pentru a-şi hrăni nevoia de pornografie cu mesaje din ce în ce mai dure.
Cheltuielile medii se ridică în America la 50 $ pe lună şi ajung până la sume atât de mari încât psihoterapeuţii semnalează cazuri în care datoriile ajung să depăşească 30 000 $.
70% din traficul conţinutului pornografic se petrece între 9 a.m. şi 5 p.m., în timpul săptămânii. Un sondaj realizat de SurfControl (2000) – 59% din utilizarea Internetului la serviciu nu e legată de muncă.
Nu are nicio importanţă dacă persoana respectivă e medic, avocat, preot, atlet, director, rector de universitate eminent, muncitor necalificat sau un băiat de 15 ani. Toţi pot fi condiţionaţi spre deviere.
Psihologul Patrick Carnes (cel mai important cercetător american din domeniul dependenţelor sexuale) a constatat că dintre cei 932 de dependenţi sexuali pe care i-a studiat, la 90% dintre bărbaţi şi 77% dintre femei pornografia a jucat un rol esenţial în crearea dependenţei.
Ca o ironie, dr. Carnes a constatat şi faptul că mulţi terapeuţi (psihologi, psihiatri şi asistenţi sociali) suferă de dependenţe sexuale „puse în practică”. Femeile dependente care solicită ajutor psihoterapeutic sunt adesea abuzate sexual de către terapeuţii lor.
Experienţele care au loc pe fondul unei intense excitaţii emoţionale, cum este şi starea de excitaţie sexuală, se imprimă cu putere în creier prin acţiunea adrenalinei şi nu mai pot fi şterse cu uşurinţă.
Este suficient să vizionezi un film pornografic în care este asociată o situaţie obişnuită din viaţa de toate zilele cu imagini erotice, pentru a se condiţiona declanşarea fanteziilor şi a excitaţiei sexuale atunci când aceste situaţii vor fi întâlnite în realitate.
Alte zone din creier sunt activate în cazul raportării la obiecte decât atunci când relaţionăm personal. Când bărbaţii văd femei dezbrăcate sau orice fel de materiale erotice, aceştia au activate acele zone din creier care ţin de raportarea sau folosirea unui obiect. Acest lucru nu se întâmplă însă în cadrul relaţiilor conjugale, a acelora care sunt dublate de sentimente de dragoste, de angajamente personale.
Audierile recente de la Comitetul Judiciar al Senatului American au dus la concluzia că, în ultimul deceniu, rata violurilor a crescut de patru ori în comparaţie cu infracţionalitatea generală.
S.U.A. sunt pe primul loc în statisticile referitoare la violuri, cu o rată de patru ori mai mare decât în Germania, de treisprezece ori mai mare decât în Anglia şi de douăzeci de ori mai mare decât în Japonia.
Efectele cele mai clare ale reeducării ce se realizează prin pornografie se văd în faptul că nu numai bărbatul, dar şi femeia poate fi convinsă că violul e chestiune pozitivă şi chiar de dorit.
„Un studiu recent realizat de cercetătorii de la FBI asupra a 36 de criminali în serie a dezvăluit că 29 dintre ei erau atraşi de pornografie, pe care o integrau în activităţile lor sexuale şi care includeau crime cu violuri în serie.”
Studiul în Australia de Sud – liberalizarea pornografiei a adus o creştere cu 284% a violurilor. În aceeaşi perioadă de timp, în altă parte a Australiei, în Queensland, unde legile erau mai conservatoare privind pornografia, creşterea violurilor a fost cu până la 23%.
„În cazul lui Ted Bundy, criminal în serie a – posibil – 31 de femei tinere, acesta a declarat în interviul înregistrat video cu câteva ore înainte de execuţia lui: «Mă veţi executa – ceea ce va proteja societatea de mine. Dar afară sunt mulţi, mult mai mulţi oameni dependenţi de pornografie şi în privinţa acestui lucru nu faceţi nimic».
Peste o treime dintre persoanele ce au molestat copii au raportat utilizarea de materiale pornografice cu puţin timp înainte de a comite o infracţiune sexuală.
Epuizarea sexuală contribuie la îmbătrânirea prematură, la apariţia simptomelor bolii Parkinson şi a Alzheimer-ului.
La femei, cancerul de col uterin este legat direct de natura comportamentului sexual. Femeile care nu întreţin relaţii sexuale aproape că nu dezvoltă această formă de cancer.
Atât la bărbaţi, cât şi la femei, perversiunile conduc la apariţia cancerului anal şi a cancerului de gât şi cap. La peste şase parteneri pe perioada vieţii, cresc de 8,6 ori şansele de cancer de gât şi cap.
În faţa filmului pornografic, creierul reacţionează ca şi cum tu ai fi cel implicat în actul sexual. Creierul procesează imaginile neobişnuite văzute de ochi ca fiind reale.
Cel puţin bărbaţilor le este destul de greu să nu stăruie cât de puţin asupra unei imagini pornografice atunci când o întâlnesc. Când vizionăm involuntar o imagine pornografică, se naşte o adevărată luptă între creierul emoţional şi cel raţional. Dacă întârziem să venim în sprijinul raţiunii îndreptându-ne în altă parte privirea, putem lesne să fim biruiţi. Iar creatorii de pornografie ştiu acest lucru.
„La fel cum într-o pădure se creează o potecă cu fiecare excursionist ce trece pe acolo, tot aşa se vor crea conexiuni neuronale de fiecare dată când o imagine erotică este vizualizată. Cu timpul, aceste poteci neuronale devin tot mai «largi» pe măsură ce sunt «bătătorite» cu fiecare expunere la pornografie.
Cu fiecare privire ţintuită, pornografia sapă în creier un defileu similar Marelui Canion, prin care trebuie să curgă imagini cu femei.
Dopamina este neurotransmiţătorul care ne spune ce e important pentru noi, ne orientează atenţia. Când există un comportament care stimulează producţia de dopamină, producând o stare de euforie sau de plăcere puternică, repetarea acestui comportament poate declanşa dependenţa. Creierul se învaţă cu acel stimul şi-l cere continuu pentru a-şi păstra starea de bine.
„Mă cheamă John şi am aproape 17 ani. În ţara mea, nouă, copiilor ni se spune că masturbarea e sigură şi că poţi să o faci toată ziua fără niciun efect secundar. Am crezut acest lucru până de curând.
M-am masturbat – am crezut că e ceva normal – încă de când am împlinit aproximativ 12 ani… În cele din urmă, o făceam în fiecare zi, de multe ori cu poze pornografice..
De 8 luni încoace, am mai multe simptome: a început cu o durere în braţe şi degete. La început, am crezut că provine de la cântatul la chitară, dar terapia nu a ajutat. De asemenea, calmantele nu au ajutat în niciun fel. Acum am dureri în spate (în gât şi uneori mai jos) şi mă doare când îmi ating coastele. Apoi, sufăr dureri de prostată, dureri ale testicolelor şi penisului; de asemenea, ale picioarelor.
Am avut pe urmă dureri de cap, convulsii ale muşchilor, dureri de dinţi, urechi, uneori, şi băzâit în urechi. Oboseală, anxietate, coşmaruri, senzaţie de răceală, atacuri de panică, uneori febră (38.5°C) numai pentru două ore. De Crăciun, am avut probleme de mers: se auzeau trosnituri ale încheieturilor.
Efectul cel mai paradoxal îl constituie faptul că utilizatorul cronic devine incapabil să obţină chiar satisfacţia sexuală pe care o căuta.
Filmele pornografice degradează femeile prin scenele de „mit al violului acceptat”, care descriu femeile ca fiind violate, dar care, în cele din urmă, găsesc plăcere în această experienţă.
După o expunere prelungită la pornografie, mai ales bărbaţii, dar şi femeile, nu mai consideră violul ca pe o faptă penală.
„Un studiu efectuat pe un eşantion de 1,300 de fete, cu vârste cuprinse între 8 şi 13 ani, a descoperit că, în rândul celor implicate în «cybersex», 95% dintre părinţi habar nu aveau de acţiunile copiilor lor.”
Există tendinţa de a crede că suntem suficient de abili pentru a afla lucrurile importante care se întâmplă copilului nostru. Pornografia însă are puterea de a-i pătrunde în suflet şi de a schimba în primul rând sinceritatea lui faţă de noi.
Cercetările în curs arată că pornografia a otrăvit copilăria modernă.
Unul dintre psihologii care conduc Centrul Coche din Philadelphia redă cazul unei fetiţe în vârstă de 11 ani, care a fost surprinsă creându-şi propriul site pornografic, explicând că prietenii ei găsesc pornografia ca fiind ceva «cool».
Părinţii unui băiat de 14 ani şi-au adus copilul la cabinetul meu când au descoperit că îşi molesta sexual sora. În urma unei investigaţii, am descoperit că în casă există televiziune prin cablu, iar noaptea târziu, pe unul dintre canale, erau difuzate imagini sexuale foarte detaliate, dure şi violente. Băiatul se trezea la două dimineaţa, cobora la parter şi urmărea aceste filme noapte de noapte. Ele au devenit manualul de antrenament sau «educaţia sexuală» care l-au împins să-şi agreseze sexual sora.
„Studiu în anul 2004 la Universitatea Columbia: 11.5 milioane de adolescenţi (45%) au prieteni care vizualizează şi descarcă regulat materiale pornografice de pe internet.
Expunerea repetată la pornografie îndepărtează în cele din urmă sentimentele de jenă şi dezgust.
Adolescenţii care vizionează scene cu conţinut sexual se observă o creştere cu 50% a probabilităţii de a iniţia un raport sexual.
În anul 2005, un grup de cercetători suedezi a examinat legătura dintre consumul de pornografie şi practicile sexuale în 718 facultăţi, printre studenţii din 47 de clase diferite. Au fost constatate următoarele:
internetul şi televiziunea sunt mijloacele cele mai obişnuite pentru consumul de pornografie;
83% dintre tineri vizionează pornografie acasă;
71% cred că pornografia influenţează comportamentul sexual al celorlalţi;
În prima fază, pornografia generează sentimente de ruşine, înlocuite mai târziu de o scădere a autorespectului. Aceste sentimente contribuie desigur la apariţia frustrării şi a complexelor. În perioada în care tinerii ar trebui să-şi intensifice relaţiile sociale, pornografia intensifică sentimentul de singurătate.
Cum de se câştigă peste 57 miliarde dolari din afacerea cu pornografie la nivel global în condiţiile în care internetul e plin de mesaje pornografice posibil de descărcat gratuit?
După cum demonstrează statisticile, consumul de pornografie gratuită se înregistrează mai cu seamă la început, la fel precum se întâmplă în cazul drogurilor. Când se instalează dependenţa, individul este tot mai mult dispus să cheltuiască pentru a-şi hrăni nevoia de pornografie cu mesaje din ce în ce mai dure.
Cheltuielile medii se ridică în America la 50 $ pe lună şi ajung până la sume atât de mari încât psihoterapeuţii semnalează cazuri în care datoriile ajung să depăşească 30 000 $.
70% din traficul conţinutului pornografic se petrece între 9 a.m. şi 5 p.m., în timpul săptămânii. Un sondaj realizat de SurfControl (2000) – 59% din utilizarea Internetului la serviciu nu e legată de muncă.
Nu are nicio importanţă dacă persoana respectivă e medic, avocat, preot, atlet, director, rector de universitate eminent, muncitor necalificat sau un băiat de 15 ani. Toţi pot fi condiţionaţi spre deviere.
Psihologul Patrick Carnes (cel mai important cercetător american din domeniul dependenţelor sexuale) a constatat că dintre cei 932 de dependenţi sexuali pe care i-a studiat, la 90% dintre bărbaţi şi 77% dintre femei pornografia a jucat un rol esenţial în crearea dependenţei.
Ca o ironie, dr. Carnes a constatat şi faptul că mulţi terapeuţi (psihologi, psihiatri şi asistenţi sociali) suferă de dependenţe sexuale „puse în practică”. Femeile dependente care solicită ajutor psihoterapeutic sunt adesea abuzate sexual de către terapeuţii lor.
Experienţele care au loc pe fondul unei intense excitaţii emoţionale, cum este şi starea de excitaţie sexuală, se imprimă cu putere în creier prin acţiunea adrenalinei şi nu mai pot fi şterse cu uşurinţă.
Este suficient să vizionezi un film pornografic în care este asociată o situaţie obişnuită din viaţa de toate zilele cu imagini erotice, pentru a se condiţiona declanşarea fanteziilor şi a excitaţiei sexuale atunci când aceste situaţii vor fi întâlnite în realitate.
Alte zone din creier sunt activate în cazul raportării la obiecte decât atunci când relaţionăm personal. Când bărbaţii văd femei dezbrăcate sau orice fel de materiale erotice, aceştia au activate acele zone din creier care ţin de raportarea sau folosirea unui obiect. Acest lucru nu se întâmplă însă în cadrul relaţiilor conjugale, a acelora care sunt dublate de sentimente de dragoste, de angajamente personale.
Audierile recente de la Comitetul Judiciar al Senatului American au dus la concluzia că, în ultimul deceniu, rata violurilor a crescut de patru ori în comparaţie cu infracţionalitatea generală.
S.U.A. sunt pe primul loc în statisticile referitoare la violuri, cu o rată de patru ori mai mare decât în Germania, de treisprezece ori mai mare decât în Anglia şi de douăzeci de ori mai mare decât în Japonia.
Efectele cele mai clare ale reeducării ce se realizează prin pornografie se văd în faptul că nu numai bărbatul, dar şi femeia poate fi convinsă că violul e chestiune pozitivă şi chiar de dorit.
„Un studiu recent realizat de cercetătorii de la FBI asupra a 36 de criminali în serie a dezvăluit că 29 dintre ei erau atraşi de pornografie, pe care o integrau în activităţile lor sexuale şi care includeau crime cu violuri în serie.”
Studiul în Australia de Sud – liberalizarea pornografiei a adus o creştere cu 284% a violurilor. În aceeaşi perioadă de timp, în altă parte a Australiei, în Queensland, unde legile erau mai conservatoare privind pornografia, creşterea violurilor a fost cu până la 23%.
„În cazul lui Ted Bundy, criminal în serie a – posibil – 31 de femei tinere, acesta a declarat în interviul înregistrat video cu câteva ore înainte de execuţia lui: «Mă veţi executa – ceea ce va proteja societatea de mine. Dar afară sunt mulţi, mult mai mulţi oameni dependenţi de pornografie şi în privinţa acestui lucru nu faceţi nimic».
Peste o treime dintre persoanele ce au molestat copii au raportat utilizarea de materiale pornografice cu puţin timp înainte de a comite o infracţiune sexuală.
Epuizarea sexuală contribuie la îmbătrânirea prematură, la apariţia simptomelor bolii Parkinson şi a Alzheimer-ului.
La femei, cancerul de col uterin este legat direct de natura comportamentului sexual. Femeile care nu întreţin relaţii sexuale aproape că nu dezvoltă această formă de cancer.
Atât la bărbaţi, cât şi la femei, perversiunile conduc la apariţia cancerului anal şi a cancerului de gât şi cap. La peste şase parteneri pe perioada vieţii, cresc de 8,6 ori şansele de cancer de gât şi cap.
În faţa filmului pornografic, creierul reacţionează ca şi cum tu ai fi cel implicat în actul sexual. Creierul procesează imaginile neobişnuite văzute de ochi ca fiind reale.
Cel puţin bărbaţilor le este destul de greu să nu stăruie cât de puţin asupra unei imagini pornografice atunci când o întâlnesc. Când vizionăm involuntar o imagine pornografică, se naşte o adevărată luptă între creierul emoţional şi cel raţional. Dacă întârziem să venim în sprijinul raţiunii îndreptându-ne în altă parte privirea, putem lesne să fim biruiţi. Iar creatorii de pornografie ştiu acest lucru.
„La fel cum într-o pădure se creează o potecă cu fiecare excursionist ce trece pe acolo, tot aşa se vor crea conexiuni neuronale de fiecare dată când o imagine erotică este vizualizată. Cu timpul, aceste poteci neuronale devin tot mai «largi» pe măsură ce sunt «bătătorite» cu fiecare expunere la pornografie.
Cu fiecare privire ţintuită, pornografia sapă în creier un defileu similar Marelui Canion, prin care trebuie să curgă imagini cu femei.
Dopamina este neurotransmiţătorul care ne spune ce e important pentru noi, ne orientează atenţia. Când există un comportament care stimulează producţia de dopamină, producând o stare de euforie sau de plăcere puternică, repetarea acestui comportament poate declanşa dependenţa. Creierul se învaţă cu acel stimul şi-l cere continuu pentru a-şi păstra starea de bine.
„Mă cheamă John şi am aproape 17 ani. În ţara mea, nouă, copiilor ni se spune că masturbarea e sigură şi că poţi să o faci toată ziua fără niciun efect secundar. Am crezut acest lucru până de curând.
M-am masturbat – am crezut că e ceva normal – încă de când am împlinit aproximativ 12 ani… În cele din urmă, o făceam în fiecare zi, de multe ori cu poze pornografice..
De 8 luni încoace, am mai multe simptome: a început cu o durere în braţe şi degete. La început, am crezut că provine de la cântatul la chitară, dar terapia nu a ajutat. De asemenea, calmantele nu au ajutat în niciun fel. Acum am dureri în spate (în gât şi uneori mai jos) şi mă doare când îmi ating coastele. Apoi, sufăr dureri de prostată, dureri ale testicolelor şi penisului; de asemenea, ale picioarelor.
Am avut pe urmă dureri de cap, convulsii ale muşchilor, dureri de dinţi, urechi, uneori, şi băzâit în urechi. Oboseală, anxietate, coşmaruri, senzaţie de răceală, atacuri de panică, uneori febră (38.5°C) numai pentru două ore. De Crăciun, am avut probleme de mers: se auzeau trosnituri ale încheieturilor.
Suprastimularea sexuală, precum şi masturbarea frecventă dau peste cap întregul echilibru organic, nervos şi psihologic al celui ce consumă pornografie. Înşelarea e pe măsura aşteptărilor, căci pornografia doar promite plăcere şi relaxare, conducând însă la un stres teribil şi la depresie.
Frecventa masturbare de la o vârstă fragedă conduce în mod foarte probabil la apariţia andropauzei (menopauza la bărbaţi) chiar de la vârste cuprinse între 20 şi 30 de ani.
Masturbarea m-a transformat într-un mort în viaţă. Corpul mi-a devenit tot mai umflat. Încerc să scap de balonare, dar când mă las pradă masturbării devine tot mai rău. Mă simt obosit, cu o energie scăzută, depresiv, anxios, foarte nervos, am dobândit ură pe viaţă şi un sentiment de lipsă de sens.
La tinerii care se masturbează de la o vârstă fragedă, probabilitatea de a avea copii e foarte redusă, aparatul genital şi reproducător fiind uzat până la epuizare şi dereglat până la a nu mai fi bun de nimic.
Copiii şi tinerii americani, care au luat contact din primii ani de viaţă cu pornografia, ajung ca încă de la 7-8 ani să se masturbeze, de câteva ori pe zi. Suficient ca de la 18-20 de ani să intervină problemele sexuale şi la 25-30 impotenţa. Concomitent, din punct de vedere mental, ajung nişte legume.
La capătul unei relaţii sexuale normale în viaţa conjugală, glanda pituitară secretă oxitocină, un hormon care ajută recuperarea organismului. Cu cât relaţia de dragoste care-i leagă pe cei doi este mai profundă, cu atât sporeşte cantitatea de oxitocină emisă, acesta fiind hormonul care, din punct de vedere fiziologic, punctează încheierea actului sexual, iar psihologic sudează relaţia dintre soţi. Pentru aceasta mai este numit şi hormonul ataşamentului.
Blocarea naşterii de copii e un succes strategic pentru orice corporaţie care vrea să-şi vândă mărfurile, căci consumul unei familii scade proporţional cu numărul de copii născuţi în majoritatea sectoarelor ce ţin de înfrumuseţare şi modă.
Cu cât creşte numărul de ejaculări pe săptămână, scade cantitatea de spermatozoizi din lichidul seminal. La două ejaculări pe săptămână, scăderea e cu 29%, iar la trei ejaculări pe săptămână, numărul de spermatozoizi scade cu 41%.
Testosteronul revine la nivelul său normal după a şaptea zi de la un contact sexual.
De cantitatea de testosteron depinde atât dezvoltarea organelor bărbatului – creier, ficat, plămâni etc. –, bărbăţia acestuia, cât şi cantitatea şi calitatea spermatozoizilor.
La bărbat, masturbarea are efecte mult mai grave şi pentru faptul că prin lichidul seminal se elimină o mulţime de substanţe vitale pentru viaţa organismului: potasiu, zinc, calciu, magneziu, fructoză, spermine, acid prostatic fosfatidic, aminoacizi în stare liberă, prostaglandine, enzime etc.
Masturbarea poate fi socotită o adevărată practică sinucigaşă. Ea te transformă într-un individ lipsit de voinţă şi putere, bolnav, depresiv şi disperat, căci totul în jurul tău se surpă.
Pornografia te poate schimba cu totul din moment ce te-a prins în mrejele ei, ca şi cum te-ar vrăji, ca şi cum ţi-ar spăla creierul şi l-ar imprima cu un alt set de mesaje; e doar o problemă de timp.
În închisorile comuniste, la Piteşti de pildă, deţinuţii, studenţii erau constrânşi prin bătaie să-şi trădeze şi să-şi tortureze cei mai buni prieteni, cu care împărtăşiseră aceleaşi idealuri, vise şi multă suferinţă. Unii din cei care au refuzat până la capăt au fost omorâţi în bătaie, mulţi însă au cedat, devenind la rândul lor torţionari ai fraţilor lor.
De asemenea, procesul reeducării includea batjocorirea credinţei în Dumnezeu şi a părinţilor, a valorilor celor mai importante. Consecinţa? Majoritatea celor care au făcut toate acestea, chiar dacă sub imperiul torturii şi al groazei, sufereau un fel de ruptură sufletească, îşi pierdeau încrederea şi respectul de sine şi suportul tuturor valorilor care-i făcea să fie oameni. Reeducarea îi transforma în nişte instrumente oarbe, în indivizi stăpâniţi de teroare, care făceau tot ceea ce le dicta torţionarul, individ care-i îngrozea şi îi fascina în acelaşi timp. Asupra aceloraşi mecanisme neuropsihologice acţionează şi pornografia, cu singura deosebire că ea nu foloseşte recluziunea şi bătaia.
Pornografia îţi subminează încrederea şi respectul de sine, pentru că te determină să te delectezi văzând batjocorirea unor femei şi bărbaţi. Fără să apeleze la constrângeri fizice, într-un mod foarte „soft”, pornografia reuşeşte să inducă acelaşi tip de traumă cu cea suferită de deţinuţii din reeducarea comunistă.
Lipseşte torţionarul? Nicidecum. Pornografia e un torţionar mult mai eficient decât cei din lagărul bolşevic, pentru că fantasmele nu mai părăsesc nici o clipă creierul victimei.
Aceasta e legea fundamentală a drogului: trebuie un stimul tot mai puternic pentru a obţine acelaşi efect euforic sau pentru a scăpa de starea negativă pe care o generează lipsa lui.
În cazul unora, violul sau torturile sexuale ajung de multe ori la crimă, de frica consecinţelor, mai cu seamă că situaţia lor socială nu este aceea a unui infractor care să se ascundă după săvârşirea crimei. Aceiaşi oameni care până mai ieri erau capi de familie, respectaţi pentru seriozitatea şi demnitatea lor, ajung nişte infractori sau criminali. Nu este aceasta cu adevărat o spălare a creierului şi o reeducare?
„Imaginile cu copii în materiale pornografice au crescut cu aproape 2.600% între 1954-1984, un maxim înregistrându-se în 1978, cu un număr de 465 de imagini disponibile la standurile de ziare.
Playboy – care în perioada 1954-1968 a fost singura publicaţie de acest gen disponibilă la standurile de presă – cuprindea în medie în fiecare lună 17 imagini cu copii, crimă şi violenţă. Din 1975, odată cu apariţia revistelor Penthouse şi Hustler, numărul total de imagini cu copii, crimă şi violenţă, disponibile la standurile de presă, a crescut la 111 imagini lunar.
Terapeuţii recomandă ca pe perioada dezintoxicării să fie evitat calculatorul şi internetul.
Dacă nu poate fi evitată munca pe computer şi internet, e necesar să existe instalat programul care filtrează mesajele pornografice şi se recomandă ca să se aşeze computerul undeva la vedere, astfel încât prezenţa privirii celorlalţi să susţină hotărârea de a nu accesa mesaje pornografice.
Masturbarea m-a transformat într-un mort în viaţă. Corpul mi-a devenit tot mai umflat. Încerc să scap de balonare, dar când mă las pradă masturbării devine tot mai rău. Mă simt obosit, cu o energie scăzută, depresiv, anxios, foarte nervos, am dobândit ură pe viaţă şi un sentiment de lipsă de sens.
La tinerii care se masturbează de la o vârstă fragedă, probabilitatea de a avea copii e foarte redusă, aparatul genital şi reproducător fiind uzat până la epuizare şi dereglat până la a nu mai fi bun de nimic.
Copiii şi tinerii americani, care au luat contact din primii ani de viaţă cu pornografia, ajung ca încă de la 7-8 ani să se masturbeze, de câteva ori pe zi. Suficient ca de la 18-20 de ani să intervină problemele sexuale şi la 25-30 impotenţa. Concomitent, din punct de vedere mental, ajung nişte legume.
La capătul unei relaţii sexuale normale în viaţa conjugală, glanda pituitară secretă oxitocină, un hormon care ajută recuperarea organismului. Cu cât relaţia de dragoste care-i leagă pe cei doi este mai profundă, cu atât sporeşte cantitatea de oxitocină emisă, acesta fiind hormonul care, din punct de vedere fiziologic, punctează încheierea actului sexual, iar psihologic sudează relaţia dintre soţi. Pentru aceasta mai este numit şi hormonul ataşamentului.
Blocarea naşterii de copii e un succes strategic pentru orice corporaţie care vrea să-şi vândă mărfurile, căci consumul unei familii scade proporţional cu numărul de copii născuţi în majoritatea sectoarelor ce ţin de înfrumuseţare şi modă.
Cu cât creşte numărul de ejaculări pe săptămână, scade cantitatea de spermatozoizi din lichidul seminal. La două ejaculări pe săptămână, scăderea e cu 29%, iar la trei ejaculări pe săptămână, numărul de spermatozoizi scade cu 41%.
Testosteronul revine la nivelul său normal după a şaptea zi de la un contact sexual.
De cantitatea de testosteron depinde atât dezvoltarea organelor bărbatului – creier, ficat, plămâni etc. –, bărbăţia acestuia, cât şi cantitatea şi calitatea spermatozoizilor.
La bărbat, masturbarea are efecte mult mai grave şi pentru faptul că prin lichidul seminal se elimină o mulţime de substanţe vitale pentru viaţa organismului: potasiu, zinc, calciu, magneziu, fructoză, spermine, acid prostatic fosfatidic, aminoacizi în stare liberă, prostaglandine, enzime etc.
Masturbarea poate fi socotită o adevărată practică sinucigaşă. Ea te transformă într-un individ lipsit de voinţă şi putere, bolnav, depresiv şi disperat, căci totul în jurul tău se surpă.
Pornografia te poate schimba cu totul din moment ce te-a prins în mrejele ei, ca şi cum te-ar vrăji, ca şi cum ţi-ar spăla creierul şi l-ar imprima cu un alt set de mesaje; e doar o problemă de timp.
În închisorile comuniste, la Piteşti de pildă, deţinuţii, studenţii erau constrânşi prin bătaie să-şi trădeze şi să-şi tortureze cei mai buni prieteni, cu care împărtăşiseră aceleaşi idealuri, vise şi multă suferinţă. Unii din cei care au refuzat până la capăt au fost omorâţi în bătaie, mulţi însă au cedat, devenind la rândul lor torţionari ai fraţilor lor.
De asemenea, procesul reeducării includea batjocorirea credinţei în Dumnezeu şi a părinţilor, a valorilor celor mai importante. Consecinţa? Majoritatea celor care au făcut toate acestea, chiar dacă sub imperiul torturii şi al groazei, sufereau un fel de ruptură sufletească, îşi pierdeau încrederea şi respectul de sine şi suportul tuturor valorilor care-i făcea să fie oameni. Reeducarea îi transforma în nişte instrumente oarbe, în indivizi stăpâniţi de teroare, care făceau tot ceea ce le dicta torţionarul, individ care-i îngrozea şi îi fascina în acelaşi timp. Asupra aceloraşi mecanisme neuropsihologice acţionează şi pornografia, cu singura deosebire că ea nu foloseşte recluziunea şi bătaia.
Pornografia îţi subminează încrederea şi respectul de sine, pentru că te determină să te delectezi văzând batjocorirea unor femei şi bărbaţi. Fără să apeleze la constrângeri fizice, într-un mod foarte „soft”, pornografia reuşeşte să inducă acelaşi tip de traumă cu cea suferită de deţinuţii din reeducarea comunistă.
Lipseşte torţionarul? Nicidecum. Pornografia e un torţionar mult mai eficient decât cei din lagărul bolşevic, pentru că fantasmele nu mai părăsesc nici o clipă creierul victimei.
Aceasta e legea fundamentală a drogului: trebuie un stimul tot mai puternic pentru a obţine acelaşi efect euforic sau pentru a scăpa de starea negativă pe care o generează lipsa lui.
În cazul unora, violul sau torturile sexuale ajung de multe ori la crimă, de frica consecinţelor, mai cu seamă că situaţia lor socială nu este aceea a unui infractor care să se ascundă după săvârşirea crimei. Aceiaşi oameni care până mai ieri erau capi de familie, respectaţi pentru seriozitatea şi demnitatea lor, ajung nişte infractori sau criminali. Nu este aceasta cu adevărat o spălare a creierului şi o reeducare?
„Imaginile cu copii în materiale pornografice au crescut cu aproape 2.600% între 1954-1984, un maxim înregistrându-se în 1978, cu un număr de 465 de imagini disponibile la standurile de ziare.
Playboy – care în perioada 1954-1968 a fost singura publicaţie de acest gen disponibilă la standurile de presă – cuprindea în medie în fiecare lună 17 imagini cu copii, crimă şi violenţă. Din 1975, odată cu apariţia revistelor Penthouse şi Hustler, numărul total de imagini cu copii, crimă şi violenţă, disponibile la standurile de presă, a crescut la 111 imagini lunar.
Terapeuţii recomandă ca pe perioada dezintoxicării să fie evitat calculatorul şi internetul.
Dacă nu poate fi evitată munca pe computer şi internet, e necesar să existe instalat programul care filtrează mesajele pornografice şi se recomandă ca să se aşeze computerul undeva la vedere, astfel încât prezenţa privirii celorlalţi să susţină hotărârea de a nu accesa mesaje pornografice.
Căile de dezintoxicare sunt multiple:
- trebuie evitat cât mai mult stresul, mai ales pe perioada terapiei, căci stresul constituie unul dintre principalii factori de risc în consumul de pornografie.;
- medicamentos, cu precizarea că nu trebuie luate antidepresive puternice, căci sunt extrem de toxice, şi dau la rândul lor dependenţă. Ar trebui îndreptată privirea către ceaiurile, uleiurile sau esenţele de plante care liniştesc tensiunea nervoasă, şi contribuie la un somn odihnitor; Vezi valeriana, teiul, talpa gâştii etc.
- tratamentul cu venin de albine fie administrate direct prin înţepături, fie prin injecţii.
- activităţile practice, efortul fizic, ieşitul în natură, grădinăritul etc. ajută mult pentru că eliberează mintea de povara gândurilor obsesive.
În faza iniţială a dependenţei, o jumătate de oră de două ori pe zi de efort fizic este suficient. Unele studii vorbesc de minimum 150 minute pe săptămână. Legea este: cu cât mai mult efort fizic, cu atât mai repede se va putea depăşi tensiunea anxioasă a sevrjaului produs de lipsa pornografiei. Din prima zi pot fi simţite îmbunătăţiri ale stării psihice.
Terapeuţii insistă ca soţul dependent să-şi mărturisească slăbiciunea, să nu o ascundă de soţia sa, iar aceasta trebuie să-l sprijine afectiv.
- trebuie evitat cât mai mult stresul, mai ales pe perioada terapiei, căci stresul constituie unul dintre principalii factori de risc în consumul de pornografie.;
- medicamentos, cu precizarea că nu trebuie luate antidepresive puternice, căci sunt extrem de toxice, şi dau la rândul lor dependenţă. Ar trebui îndreptată privirea către ceaiurile, uleiurile sau esenţele de plante care liniştesc tensiunea nervoasă, şi contribuie la un somn odihnitor; Vezi valeriana, teiul, talpa gâştii etc.
- tratamentul cu venin de albine fie administrate direct prin înţepături, fie prin injecţii.
- activităţile practice, efortul fizic, ieşitul în natură, grădinăritul etc. ajută mult pentru că eliberează mintea de povara gândurilor obsesive.
În faza iniţială a dependenţei, o jumătate de oră de două ori pe zi de efort fizic este suficient. Unele studii vorbesc de minimum 150 minute pe săptămână. Legea este: cu cât mai mult efort fizic, cu atât mai repede se va putea depăşi tensiunea anxioasă a sevrjaului produs de lipsa pornografiei. Din prima zi pot fi simţite îmbunătăţiri ale stării psihice.
Terapeuţii insistă ca soţul dependent să-şi mărturisească slăbiciunea, să nu o ascundă de soţia sa, iar aceasta trebuie să-l sprijine afectiv.
Studiul publicat de Asociaţia Americană pentru Psihologie recomandă pentru popoarele aflate într-un spaţiu al Ortodoxiei, folosirea cu prioritate a psihoterapiei ortodoxe.
În primul rând, una dintre cele mai mari greutăţi pe care le întâmpină cel cufundat în mocirla pornografiei e starea de vinovăţie care-l deprimă, îi scade respectul de sine şi-l deznădăjduieşte.
Spovedania poate face mai mult decât o mulţime de tehnici psihoterapeutice. Căci atâta timp cât păcatul este iertat, omul se eliberează de povara sa şi poate nădăjdui în întoarcere.
În ascetica ortodoxă, paza minţii include apelarea la ajutorul lui Dumnezeu de câte ori se iveşte atacul fantasmelor pornografice care irump din zona subconştientului. Chemarea numelui Domnului are cea mai mare putere în păzirea minţii.
Cine cunoaşte dragostea creştină, cine suferă pentru ceilalţi şi este milostiv, mult mai greu va fi prins în capcanele pornografiei şi mult mai uşor se va vindeca.
În primul rând, una dintre cele mai mari greutăţi pe care le întâmpină cel cufundat în mocirla pornografiei e starea de vinovăţie care-l deprimă, îi scade respectul de sine şi-l deznădăjduieşte.
Spovedania poate face mai mult decât o mulţime de tehnici psihoterapeutice. Căci atâta timp cât păcatul este iertat, omul se eliberează de povara sa şi poate nădăjdui în întoarcere.
În ascetica ortodoxă, paza minţii include apelarea la ajutorul lui Dumnezeu de câte ori se iveşte atacul fantasmelor pornografice care irump din zona subconştientului. Chemarea numelui Domnului are cea mai mare putere în păzirea minţii.
Cine cunoaşte dragostea creştină, cine suferă pentru ceilalţi şi este milostiv, mult mai greu va fi prins în capcanele pornografiei şi mult mai uşor se va vindeca.
Familiile care reuşesc să se elibereze de hipnoza televiziunii şi a internetului, de privarea senzorială presupusă de viaţa la bloc şi cultivă întâlnirile cu prietenii au mai multe şanse să nu fie afectaţi de invazia pornografiei.
Indicatori ai unei posibile probleme cu pornografia
Absenţa nemotivată de acasă şi pe o durată nejustificată de timp.
Deţinerea de material pornografic sau accesarea pe internet a acestuia;
Folosirea excesivă a computerului, în special noaptea târziu;
Cerere de confidenţialitate atunci când se foloseşte televizorul sau computerul;
Explicaţii vagi şi fără sens pentru comportamentul avut;
Dovezi de ascundere, minciună şi comportament secretos;
Oboseală nejustificată, furie şi/sau iritabilitate;
Îngrijorare pentru atracţia sexuală şi performanţă;
Comentarii bădărane şi limbaj sexual nefiresc;
Interes deosebit în acte sexuale nefireşti şi degradabile.
Deţinerea de material pornografic sau accesarea pe internet a acestuia;
Folosirea excesivă a computerului, în special noaptea târziu;
Cerere de confidenţialitate atunci când se foloseşte televizorul sau computerul;
Explicaţii vagi şi fără sens pentru comportamentul avut;
Dovezi de ascundere, minciună şi comportament secretos;
Oboseală nejustificată, furie şi/sau iritabilitate;
Îngrijorare pentru atracţia sexuală şi performanţă;
Comentarii bădărane şi limbaj sexual nefiresc;
Interes deosebit în acte sexuale nefireşti şi degradabile.
Părintele Ciprian Staicu – “Pornografia, maladia secolului XXI” de Virgiliu Gheorghe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu