Era odată un om care avea o baltă pe ţarina lui. Şi s-a gândit s-o sece. A început a scoate apa cu găleata din ea. Dar truda lui era zadarnică.
Atunci, un gospodar priceput i-a zis:
-„Ca să scapi de ea, seacă-i mai întâi izvoarele.”
Şi aşa a făcut. După ce i-a secat izvoarele, balta s-a uscat, pământul s-a făcut bun de arătură, şi încă din cel mai bun.
Aşa-i şi cu cele ale sufletului. Vrei să seci mlaştina vieţii tale? Vrei să dai vieţii tale un duh nou? Trebuie mai întâi să seci izvorul păcatelor tale: sudalmele, băutura, vorbele deşarte, defăimările, pizma şi toate celea asemenea lor.
VIAŢA CREŞTINĂ ÎN PILDE, DE AL. LASCAROV-MOLDOVANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu