Când era închis în celula, cei care îl pazeau îl vedeau cu cartea, cu lumânarea aprinsa, citea si se ruga. Când deschideau celula nu mai era nimeni. Închideau celula si iar îl vedeau si s-au înspaimântat. A ajuns pâna la mai marele închisorilor, care, stând mai mult de vorba cu el a zis: „Noi nu putem sa tinem asa ceva aici, cum de tinem un om nevinovat în puscarie?”.
Când era la canal, Parintele muncea din greu si îsi depasea întotdeauna norma si era foarte apreciat de cei care îl pazeau. Odata a terminat mult mai devreme norma si a zis celui ce-l pazea: „Îmi dai voie sa ma odihnesc putin?”. Acela l-a lasat sa se odihneasca. A vazut apoi ca trece o ora, trec doua si au intrat în panica cei cel pazeau pe Parintele. L-au cautat si nu l-au gasit nicaieri, le era frica de faptul ca, fiind pedepsiti pentru neatentie, o sa intre în locul lui.
La un moment dat Parintele a aparut si i-a zis paznicului: „Ti-am cerut voie sa ma odihnesc, mi-ai dat voie, de ce m-ai mai cautat?” Dar l-au chestionat paznicii mai în amanunt si pâna la urma Parintele a spus ca a fost la înmormântarea mamei sale! Sau interesat si într-adevar la orele acelea Parintele fusese la înmormântare!
“Marturii din Tara Fagarasului despre parintele Arsenie Boca”, editura Agaton, 2004
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu