Penipotenţiarul Veneţian la Ţarigrad, Andrea Nenno, a fost de faţă, în dimineaţa zilei de 15 august 1714, la execuţia lui Constantin Brâncoveanu Vodă şi a membrilor familiei sale, ucişi din porunca sultanului Ahmed.
În scrisoarea sa către Dogele Veneţiei, plenipotenţiarul său, raportează astfel:
„Duminică, 15 august, de dimineaţă, s-a tăiat capul bătrânului Principe al Vlahiei, tuturor fiilor lui şi unui boier care-i era vistier. Iată cum s-a făcut: Încă de dimineaţă, sultanul Ahmed se puse într-un caiac împărătesc şi veni la seraiul zis „foişorul lui Ialilsiacos”, pe canalul Mării Negre, în faţa căreia era o piaţă, unde i-a adus pe Brâncoveanu Voievod, pe cei 4 băieţi ai lui şi pe vistierul Văcărescu. I-au pus în genunchi unul lângă altul la oarecare depărtare. Un gâde le-a scos căciulile din cap, şi sultanul i-a mustrat, făcându‑i haini. Apoi le dădu voie a face o scurtă rugăciune.
Înainte de a se ridica securea asupra capului, au fost întrebaţi dacă voiesc să se facă turci şi atunci vor fi iertaţi.
Glasul cel înăbuşit de credinţă al Brâncoveanului răsună şi zise înspăimântat de această insultă: «Fiii mei, iată, avuţiile şi tot ce am avut am pierdut! Să nu ne pierdem însă sufletele! Staţi tari şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi în seamă moartea. Priviţi la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi şi cu ce moarte de ocară a murit! Credeţi tare întru Acesta şi nu vă mişcaţi, nici nu vă clintiţi în credinţa cea pravoslavnică, pentru viaţa şi lumea aceasta».
La aceste cuvinte, Ahmed se făcu ca un leu turbat şi porunci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător ridică securea şi capul marelui vistiernic Enache Văcărescu se rostogoli la pământ. Apoi începu uciderea copiilor, începând cu cel mai mare. Când gâdele ridică securea la capul celui mai tânăr dintre copii, Beizadea Mateiaş, numai de 16 ani, acesta se îngrozi de spaimă. Sărmanul copil, văzând atâta sânge de la fraţii lui şi de la Văcărescu, se rugă de sultan să-l ierte, făgăduindu-i că se va face turc. Însă părintele său, Domnul Brâncoveanu, al cărui cap a căzut la urmă, îl înfruntă pe copilul său şi-i zise: «Mai bine să mori în legea creştinească, decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos, pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ».
Copilul ascultă şi, ridicând capul, cu glas îngeresc, zise gâdelui: «Vreau să mor creştin! Loveşte!». În urmă, ucise şi pe Brâncoveanul.
O, Doamne, Doamne! Pana-mi tremură când vă descriu execuţia ce am văzut şi mă întreb: putut-a fi de faţă cineva şi să nu fi plâns, văzând capul nevinovatului Mateiaş, tânăr-tinerel, rostogolindu-se pe jos lângă capul părintelui său, care se apropiase de al copilului, părând a-l îmbrăţişa?
Gâdele, stropit cu sânge creştinesc, face un salut sultanului Ahmed, apoi se retrage. Sultanul, însoţit de plenipotenţiarii Germaniei, Rusiei şi Angliei, se ridică să plece. Văzându-mă cu ochii înlăcrimaţi, sultanul spuse că acum regretă ce a făcut.”
Ieromonah Arsenie BOCA - «Fiii învierii» p. 135
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu